Adjudecat!

Ploaie de recorduri pentru maeştri

Piaţa de artă cunoaşte un dinamism incredibil, cu preţuri din ce în ce mai ridicate. Faptul se datorează, evident, globalizării ei, care atrage amatori din toate regiunile globului. Aşa se explică şi parcursul remarcabil al pop art-ului. Cu exact un an în urmă, la New York, era înregistrat un record pentru Roy Lichtenstein, cu „Sleeping Girl”, vândut la „Sotheby’s” cu 44,9 milioane de dolari, adică 34,5 milioane de euro. În aceeaşi perioadă, un tablou de Basquiat atingea preţul de 16,3 milioane de dolari, la „Phillips”, record pulverizat după şase luni, la „Christie’s”, de o altă lucrare a sa, adjudecată la 26,4 milioane de dolari. În aceeaşi licitaţie, pânza „Statuia Libertăţii” de Warhol era achiziţionată cu 43,7 milioane de dolari, al doilea preţ al artistului a cărui operă a cunoscut un an-far, „Fundaţia Warhol” hotărând să-şi disperseze fondurile. 450 de desene, gravuri, fotografii ale regelui pop-art-ului şi câteva tablouri s-au vândut, începând de la 1.500 de dolari, la „Christie’s” din New York şi pe internet. În afară de Picasso nu mai există un alt artist a cărui operă să fie absorbită de piaţă într-o asemenea cantitate.

Piesele majore ale pictorilor abstracţi americani de după război n-au rămas mai prejos. În primul rând, Mark Rothko, cu lucrarea din 1961, „Portocaliu, Roşu, Galben”, care s-a vândut cu 86,8 milioane de dolari în mai 2012 la „Christie’s” New York. Un record de artist pentru arta contemporană.

Jean-Michel Basquiat, Dustheads, estimat la la 25-35 de milioane de dolari, va fi vândut la Christie’s New York în 15 mai 2013

Au fost doborâte recorduri de preţ şi de piese semnate de Jackson Pollock, Barnett Newman, Franz Kline şi Yves Klein. Pierre Soulage a atins cel mai bun preţ al său într-o vânzare publică anul acesta, în februarie, la „Christie’s” Londra, cu o pânză de mari dimensiuni, din 1961, adjudecată la 3,2 milioane de lire sterline. Interesul colecţionarilor a fost stârnit şi de Christopher Wool, pentru care licitaţiile au culminat cu suma de 4,9 milioane de lire sterline anul trecut, tot la Londra. Fără să-l egaleze totuşi pe campionul lumii, Gerhard Richter, care şi-a văzut o pictură abstractă achiziţionată cu 21,3 milioane de lire sterline, în octombrie 2013, la „Sotheby’s” Londra, devenind artistul în viaţă cu cele mai scumpe lucrări în licitaţie.

În creştere, producţiile lui Warhol, picturi desene şi stampe, cât şi cele ale lui Richter. La fel şi cele ale artistului Tauba Auerbach. În scădere, în schimb, lucrările lui Damien Hirst.

Tineri artişti ultra doriţi

Statuia Libertăţii de Warhol adjudecată pentru 43,8 milioane de dolari, la Christie’s New York

La începutul anului 2013, la Londra, „Christie’s” a înregistrat o licitaţie cu tineri artişti veniţi din 23 de ţări, ca Wade Guyton, nume deja consacrat la „Whitney Museum” din New York cu un preţ record de 865.000 de euro pentru un tablou. În 2012, câţiva tineri creatori au apărut pentru prima dată în licitaţii, fructul unei recunoaşteri stabilite de vânzarea operelor lor în galerii. Este şi cazul lui Jonathan Wateridge, un artist mai puţin productiv, dar cu câteva picturi monumentale ce au fost expuse la „Palazzo Grassi” de la Veneţia în timpul Bienalei. Lucrarea sa „Jungle Rivers Landscape with Plane Wreck”, un ulei pe plexiglas, a fost adjudecată în 14 februarie 2013 la Londra pentru 109.250 de lire sterline.

Compoziţie de Gerhard Richter, un adevărat record, adjudecată pentru 21,3 milioane de euro la Sotheby’s

Reprezentat prin galeriile „Andrea Rosen” din New York şi „Regent Project” din Los Angeles, artistul Elliott Hundley este cunoscut la New York datorită firmei „Phillips”, unde a trecut botezul focului cu lucrarea „Landslide”, un tablou de mari dimensiuni adjudecat pentru 158.000 de dolari. Lucrările sale au fost după aceea expuse într-un show la „Hammer Museum” din Los Angeles şi operele recente sunt prezentate în centrul de artă „Wexner” din Columbus şi la Dallas, în centrul „Nasher”.

Arta contemporană punctează pe Art Deco

Jonathan Wateridge, Jungle Landscape with Plane Wreck

Deşi în perioadă de criză, vânzările publice livrează regulat preţuri remarcabile în toate domeniile artei. Anul 2013 nu a făcut excepţie, deşi piaţa de artă n-a fost cu totul ocolită. Recordurile caselor de licitaţie sunt într-adevăr vârful aisbergului. Piaţa de artă în prima jumătate a acestui an a avut două viteze. Pe de o parte, capodoperele şi tablourile de valoare sau, cel puţin, piesele majore, de mare calitate, s-au bucurat de vânzări remarcabile, pe de altă parte, preţurile lucrărilor din lotul de mijloc, cu nume mai puţin cunoscute, au scăzut, chiar dacă au fost expuse la sume atractive. Mobilierul secolului XX este în dezavantaj faţă de cel vechi, nu mai este atât de căutat, chiar dacă e semnat de nume importante. În acest context, doi artişti au scăpat miraculos tuturor tendinţelor selective, Picasso şi Warhol, pentru care toată lumea are un cult fără egal. Atât pentru lucrările lor mari, cât şi piesele mici, chiar litografii.

Numărul noilor colecţionari care au intervenit în sferele pieţei de artă s-a mărit. Ceea ce oferă o certă stabilitate a tranzacţiilor. Mulţi dintre aceşti noi cumpărători provin din ţările emergente ale Americii Latine, din Asia sau Orientul Mijlociu. Marea tendinţă a artei contemporane este aceea de a reuşi să supravieţuiască cu artişti din această epocă, pentru că cererea este mare în special pentru operele trecutului, într-un melanj de genuri şi epoci. Extraordinar de căutate sunt piesele de mobilier Ludovic al XVI-lea, tablourile lui Picasso, piesele de arheologie.

Frumoase, rare şi elitiste

Claude Monet, Brazi la Varangeville

Creaţiile excepţionale ale marilor nume ale Art Deco sunt la fel de dorite. În galeriile anticarilor, o comodă semnată Jean-Michel Frank, o masă joasă cu păsări în bronz, semnată Armand-Albert Rateau, o lampă în fildeş de Eillen Gray, un cabinet rafinat de Clement Rousseau, ce include o muncă în fildeş, dar şi fotolii, lustre, canapele, semnate Jacques-Emile Ruhlmann, s-au vândut rapid la preţuri elevate, fiind cumpărate de o clientelă elitistă. Piesele de mobilier Art Deco sunt din ce în ce mai rare pe piaţa de artă. Preţurile pieselor Art Deco de mare calitate sunt într-o creştere extraordinară. Ruhlmann, Jean Dunand, René Lalique, Edgar Brand s-au distins ca veritabile mărci internaţionale. Mobile şi vase de Dunand, dispersate din colecţia Greenberg, la Casa „Christie’s” de la New York, au cunoscut preţuri foarte mari. În schimb, cele de Art Deco modern scad.

Vânzarea colecţiei Nagoya la „Sotheby’s” Paris, la începutul anului 2013, a permis de a măsura interesul pentru piesele frumoase Art Nouveau, semnate de Louis Majorelle, Emile Gallé şi René Lalique, care emoţionează din nou, după câţiva ani. În schimb, piesele anilor ’40, cu lucrări semnate de Jacques Quinet, André Arbus, Jean-Charles Moreux, Serge Roche, sunt în suferinţă. Aceste mobile par depăşite de timp. Excepţie face Marc du Plantier, ale cărui modele neoclasice, comandate de mai-marii Spaniei, sunt uşor de plasat lângă mobilierul vechi de epocă, creând şi acum surprize.

O mică acuarelă de Victor Brauner, vândută recent pentru 20.000 de euro

O pânză de Claude Monet, intitulată „Brazi la Varengeville”, a fost adjudecată recent pentru 525.000 de euro.

O lucrare de Victor Brauner a ţinut capul licitaţiilor la capitolul artă grafică. Este vorba despre o acuarelă din 1941, resuscitând atmosfera suprarealistă de la Vila Bel-Air, ce s-a vândut la Marsilia, în 13 aprilie, cu preţul de 20.000 de euro. Victor Brauner semna seriile „Himere” şi „Crepuscule”, transcriind curioase creaturi cu capete feminine, cu ochi imenşi. Artistul a oferit această acurelă infirmierei Camille Querele, în timpul unui scurt sejur într-o clinică din Rue de Paradis. Aceasta l-a păstrat mai mulţi ani cu pioşenie pe un perete din apartamentul ei.

Magnifice piese de Sèvres

Porţelan de Sevres, semnat Louis Bertin

Un ansamblu magnific, realizat la Sèvres, provenind dintr-o reşedinţă din Sud-Vest, a suscitat dorinţa colecţionarilor. Propus într-o excelentă stare de conservare, el a fost dăruit de Ludovic al XVII-lea vicontelui Armand Thierry de Ville d’Avray (1773-1844), intendent general al Mobilierului. Manufactura Sèvres beneficia atunci de colaboratori remarcabili, care au pus în scenă un decor elegant, lucrat cu multă grijă pe minunate piese decorative. Formelor clare, executate la perfecţie, li s-au adăugat motive ornamentale realizate de bronzieri virtuozi. Aurirea, mată sau strălucitoare, cu nuanţe rafinate, încercuieşte vasele, acoperă bazele, soclurile, toartele şi uneori partea de sus a pieselor. Acestea împodobesc nişele, înfrumuseţează arcadele şi decorează importantele mese-consolă. Pe un fond colorat în albastru deschis, ele sunt animate de „vederi” antice, de peisaje romantice, ca în modelul care transcrie „Le Havre văzut de la Chapelle de Grace”, operă semnată de Achille Popart. Elev al peisagistului Bertin, el reprezintă sub Restauraţie unul dintre locurile preferate ale Şcolii de la Honfleur, leagănul Impresionismului.

Porţelan de Sevres cu un monumental decor

Un somptuos platou este înfrumuseţat şi cu un delicat motiv lucrat cu aur patinat pe un fond de aut mat. Valorând 600 de franci la acea vreme, a fost estimat în licitaţie la 8.000 de euro şi achiziţionat de Muzeul Naţional al Ceramicii de la Sèvres. Cât despre o pereche de vase decorative, împodobite cu măşti de satiri, ea a intrat, de asemenea, la preţul de 31.000 de euro, în colecţiile Muzeului Sèvres.

O Europă foarte Rocaille

Pendula Răpirea Europei, stil Ludovic al XV-lea, semnată Le Roy

O pendulă din bronz aurit şi cizelat, din epoca lui Ludovic al XV-lea, reprezentând „Răpirea Europei” şi aşezată pe un soclu de la mijlocul secolului al XVIII-lea, a fost adjudecată pentru 48.000 de euro în luna aprilie. Aşa cum lambriurile epocii sunt decorate cu animale, orologeria creează o spectaculoasă menajerie, adoptând numeroase animale. Elefanţi, rinoceri şi dromaderi manifestă gustul amatorilor pentru exotism, pentru ţările îndepărtate. Apar şi animale familiare cum ar fi cerbul, leul, câinele, pisica care par ieşite din fabulelel lui La Fontaine. În ceea ce priveşte această pendulă, ea are la bază un taur. Făcând referinţe la „Metamorfozele” lui Ovidiu, acesta aminteşte de legenda Europei, prinţesa feniciană pe care Jupiter o întâlneşte pe o plajă din Sidon. Fascinat de frumuseţea sa, regele Olimpului se metamorfozează în taur pentru a scăpa de gelozia soţiei sale Hera. Taurul se spijină pe un soclu de lemn în stil rocaille. Provenind dintr-o locuinţă aristocrată, pendula poate fi apropiată de modele mai elaborate, precum cele realizate de bronzierul Robert Osmond. Propunând o frumoasă stare de conservare, ea a fost estimată la suma de 12.000 de euro. Şi a fost adjudecată pentru 48.000 de euro.

Pianul după Linke

Pian Linke

Ebenistul francez născut în Boemia, François Linke, a început ucenicia la vârsta de 13 ani, lucrând la Praga, Viena şi Budapesta, înainte de a se instala la Paris, la vârsta de 20 de ani. El şi-a deschis propriul atelier în 1881, în Faubourg Saint-Antoine, apoi în Place Vendôme. La început, a realizat opere de calitate, reluând stilurile secolului al XVIII-lea, apoi şi-a creat propriul stil combinând stilurile Ludovic al XV-lea cu Art Nouveau. Popularitatea sa cunoaşte un succes fulminant, astfel că primeşte Medalia de Aur la Expoziţia de la Paris, în 1900, pentru un mare birou. Succesul îl încurajează pentru a-şi prezenta creaţiile în străinătate, la Expoziţia Universală de la Saint Louis, unde primeşte o Medalie de Aur în 1904, apoi este recompensat cu altele la Liège, în 1905, şi la Londra, în 1908.

În stilul lui Ludovic al XV-lea este scos acum la licitaţie, pentru suma de 12.000 de euro, un pian placat cu lemn satinat, semănând cu palisandrul, ce se caracterizează prin bogăţia ornamentelor în bronz, cizelate şi aurite. Cadrul metalic este semnat Erard, iar bronzurile au fost desenate de Leo Message. Marcat de ebenistul Turbec, el a fost vândut la 9 septembrie 1908 de către doamna Pellerin. Un model similar se găseşte într-o galerie somptuoasă din New York.

Un interior miniatural din coral şi aur

Salon miniatural în coral şi aur, lucrat la Trapani, adjudecat pentru 38.130 de euro

Un salon în miniatură, teatrul unui fastuos cabinet din secolul al XVII-lea, din metal aurit şi coral, aşezat într-o casetă de sticlă, creat de italianul Trapani, a fost achiziţionat la licitaţie, în 9 aprilie, pentru suma de 38.130 de euro, deşi fusese estimat la 31.000 de euro. Interiorul era format din două fotolii, o masă, o lustră, o oglindă şi un buchet de flori, în dialog roşu şi negru, coral şi aur. În Evul Mediu, coralul era numit „aurul roşu” şi era deosebit de apreciat, la fel ca şi astăzi. Tehnicile de fasonare au fost fără îndoială puse la punct în secolul al X-lea, probabil de către evreii de limbă arabă, a căror specialitate era comerţul cu corali. Evreii sicilieni nu aveau monopolul absolut în transformarea coralului, dar erau renumiţi, aşa încât, în secolul al XVI-lea, profesia de prelucrător de coral s-a bucurat de o veritabilă recunoaştere artistică în întreaga lume. Începând de atunci, atelierele de la Trapani s-au specializat în producţia operelor din bronz aurit, decorate cu coral.