Adjudecat la Paris!

Piaţa franceză a licitaţiilor de artă a părut să sfideze criza în ultimele luni ale anului trecut. La Casele de licitaţie pariziene sau din alte oraşe, colecţionarii şi galeriştii au concurat de multe ori acerb pentru piese provenind din toate artele şi din epoci diverse.

Opere rare din şcolile olandeză, germană şi franceză

Legenda „Ceciliei”, sfântă onorată încă din secolul al V-lea, a apărut mai târziu. Dusă către locul martiriului, ea a auzit o muzică celestă. Această poveste o va transforma pentru totdeauna în patroana lutierilor şi muzicienilor. Cecilia a fost înmormântată la Roma în catacombele lui Calixt. În secolul al XI-lea, relicvele ei au fost transportate la Biserica „Santa Cecilia” din Trastevere, ridicată pe locul palatului roman în care a trăit. A fost nevoie de şapte secole pentru ca un eveniment extraordinar să dea un nou elan cultului Sfintei. Deschizându-i-se sicriul în 1599, corpul ei a fost găsit intact, după cum este scris în „Analele ecleziastice” ale lui Caesar Baronius. Această descoperire a adus tinerei martire o nouă celebritate. Devenită patroană a academiilor de muzică, Sfânta Cecilia este sărbătorită pe 22 noiembrie. Compozitorul Henry Purcell a compus special, în 1692, „Odele Sfintei Cecilia” sau „Hail! Bright Cecilia”. Sfânta este reprezentată de pictori din şcoala italiană şi din cea nordică. „Sfânta Cecilia cântând la orgă”, pictură de Şcoală Olandeză din secolul al XVII-lea, propusă spre vânzare într-o licitaţie, a fost estimată la 5.000 de euro. După o concurenţă tenace, opera a fost adjudecată cu 28.000 de euro, de peste şase ori preţul previzionat.

Jean Metzinger, Yachting

Intitulată „Yachting”, o pânză de Jean Metzinger (1883-1956) a fost cumpărată de un colecţionar rus cu 76.000 de euro. Artistul a reţinut din sportul nautic latura cea mai senzuală. Unghiul produs de bastingajul de care se sprijină personajul feminin îi conferă acestuia imaginea unei figuri de provă, reminiscenţă a vechilor sculpturi ce ornau vasele flotei regale. Transparenţa relativă a capului, prin care se poate vedea pânza ambarcaţiunii, corpul prins într-un halou luminos, combinaţia rafinată de roşu şi griuri fac din personaj o adevărată apariţie, amintind de o Galatee a secolului al XX-lea creată de un Pygmalion cu preferinţe cubiste. „Lumea vizibilă nu devine lume reală decât prin gândire”, scriau, în 1912, Gleizes şi Metzinger în „Despre Cubism”. Simplificarea planului secund al lucrării „Yachting” aminteşte rolul de organizator şi teoretician al cubismului jucat de Metzinger.

Portretul lui Jean-Emile Laboureur

Vânzarea succesiunii lui Sylvain Laboureur, fiul lui Jean-Émile Laboureur (1877-1943) şi autorul catalogului rezonat al operei acestuia, a adus casei de licitaţii „Ader” 391.851 de euro. A fost propus un important ansamblu de opere rare de la începutul carierei artistului, în special din perioadele engleză şi americană, dar şi din călătoriile sale în Grecia şi în Turcia. Însoţirea multor stampe de desenele pregătitoare a permis urmărirea evoluţiei creaţiei sale de la prima abordare la opera finită. De asemenea, a fost dezvăluită o parte mai puţin cunoscută a artei lui, cea de decorator, prin prezentarea proiectelor lui pentru „Casa Haviland” sau pentru frescele de la „Expoziţia Universală” din 1937. Dar Jean-Émile Laboureur a fost şi colecţionar de caricaturi englezeşti sau de opere ale contemporanilor săi, ale căror ecouri pot fi descoperite în propria lui creaţie.

O acvaforte, „Vânzătoarea de violete”, a obţinut 8.000 de euro, faţă de 1.200 previzionaţi. Laboureur era interesat de avangardă, ilustrând printre altele revista dadaistă „391″, publicată la Barcelona sub conducerea lui Francis Picabia. „Portretul lui François Laboureur”, fiul artistului, în vârstă de 8 ani în 1929, când a fost realizată lucrarea de către Tadé Makowsky, a atins preţul de 16.000 de euro, iar „Portretul lui Jean-Émile Laboureur”, de Chana Orloff, vândut cu 11.000 de euro, şi-a dublat şi el estimarea.

Din Egiptul faraonic în Imperiul Roman

Mercure de la Bavay

„Existau tot atâtea bronzuri la Bavay câte frunze în arborii pădurii vecine”, scria în 1844 Isidore Lebeau. De o calitate excepţională, o statuetă inedită, de 21 de centimetri, reprezentându-l pe zeul Mercur, datând din secolul I d.Ch., a atins preţul de 318.750 de euro. Studiată de Edmond Haraucourt, conservator la Muzeul Cluny între 1912 şi 1925, piesa a fost achiziţionată, în 1912, de Charles Delaporte (1878-1974), trecând apoi în proprietatea moştenitorilor lui. Bavay sau Bagacum (numele antic al localităţii) era o aşezare fondată de romani către anul 20 î.Ch. Loc obligatoriu de trecere între Germania şi portul Boulogne, oraşul era legat prin şapte drumuri, numite Mercur, de cetăţile învecinate. Forumul oraşului atestă importanţa acestuia. Cu cele aproape trei hectare ale lui, este cel mai impozant din Galia, având şi o bazilică lungă de 98 de metri, cea mai mare descoperită până acum.

Barcă egipteană în lemn stucat policrom, achiziţionată cu 705.221 de euro

Din Egiptul faraonilor în Imperiul Roman s-ar fi putut intitula licitaţia dedicată arheologiei, care a realizat, la „Drouot Montaigne”, în luna decembrie 2011, un rezultat total de 3.692.000 de euro. Nu mai puţin de 8 piese au fost cumpărate cu sume de şase cifre. Egiptul faraonic a fost deosebit de bine reprezentat. Excepţional ca dimensiuni, un model de barcă datând din timpul Imperiului de Mijloc a depăşit toate pronosticurile, ajungând la 580.000 de euro, faţă de estimarea iniţială de 100.000. În timpul Imperiului de Mijloc s-a dezvoltat în Egipt mobilierul funerar menit să garanteze viaţa defunctului în lumea de dincolo, mai ales că roca hipogeelor nu era de natură să încurajeze decorurile pictate.

Bustul Penelopei, vândut cu 350.000 de euro

O luptă „homerică” s-a dat în jurul unui „Bust al Penelopei”, sculptat în alabastru, în Italia, în stil renascentist, şi achiziţionat în final cu 285.000 de euro. Trebuie spus că fiica lui Icarios a ştiut întotdeauna să stârnească pasiunile, rămânându-i însă credincioasă lui Ulise. Este singura dintre soţiile eroilor de la Troia care n-a cedat „demonilor absenţei”, cum scria Pierre Grimal în „Dicţionarul Mitologiei Greceşti şi Romane”. Nedezminţita ei fidelitate a transformat-o în figură legendară a literaturii antice. Bustul subliniază calităţile plastice ale personajului, lipsit de orice atribut specific, dar identificat în cartuşul cu numele ei şi specificaţia „soţia lui Ulise”. La începutul secolului al XX-lea, Antoine Bourdelle a realizat câteva variante ale Penelopei sale, figurată cu un fus, menită să amintească stratagema concepută de regină pentru a respinge pretendenţii.

Rodin, Faunesa îngenuncheată, adjudecată cu 724.000 de euro

„Faunesa îngenuncheată”, ce împodobea coperta publicaţiei „Gazette” nr. 19, a fost imaginată de August Rodin în 1887. Exemplarul vândut la o licitaţie a casei Drouot, cu 600.000 de euro, a fost realizat în 1890 şi oferit de creator pictorului Puvis de Chavannes. Cei doi artişti participaseră în anul anterior la crearea „Societăţii Naţionale a Artelor Frumoase”, iar Rodin avea o mare stimă pentru confratele său. „Faunesa” face parte dintr-o serie de figuri concepute de Rodin pentru celebra „Poartă a Infernului”, niciodată terminată. Ca şi „Gânditorul”, „Faunesa” a devenit curând o lucrare independentă şi a cunoscut mai multe versiuni ce s-au bucurat de un succes necontestat. Cea de acum are o figură aproape animalieră. Prima variantă, numită „Trezirea”, are capul aplecat pe umărul drept, iar a treia, „Toaleta lui Venus”, are părul mai lung. Faunesa a fost turnată în bronz în 1888 şi artistul a realizat cel puţin opt versiuni în marmură.

Calder, Fluture

Păstrat până de curând într-o colecţie pariziană, „Fluturele” a fost cumpărat de posesor direct de la autorul lucrării, Alexander Calder (1898-1976). În licitaţia de la Casa Drouot, el a fost adjudecat la suma de 312.815 euro. „Stabilul” poartă gravată pe una dintre petalele în metal data 1973 şi a fost realizat în atelierul din Franţa al artistului, la Saché. Stabilul are şi o oarecare mobilitate, fuzionând cele două tipuri de sculpturi imaginate de artist în anii ’30, când vizitând atelierul unui confrate a declarat că doreşte să „facă Mondriani care se mişcă”. El a început cu studii în hârtie care au dus la apariţia „Stabilelor”, numite astfel de Jan Arp, adică o formă fixă care sugerează mişcarea. Au apărut apoi „Mobilele”. Botezate astfel de Marcel Duchamp. S-a spus mai târziu că Alexander Calder „a introdus curentul de aer în artă”. Titlul lucrării vândute la Casa Drouot, „Fluture”, trimite direct la jocurile aeriene ale deplasării suprafeţelor plane. Jean-Paul Sartre considera că arta lui Calder nu sugerează, ci captează mişcarea. „Mobilele sale nu înseamnă nimic, nu trimit la nimic altceva decât la ele însele, sunt acolo, asta e tot”, scria filosoful.

„Van Cleef&Arpels” domină licitaţiile de bijuterii

Cercei Van Cleef&Arpels, adjudecați la 605.207 euro

La sfârşitul anului trecut, o importantă licitaţie de bijuterii de la Paris a totalizat 2.319.541 de euro. O luptă acerbă s-a dat pentru o pereche de cercei cu smaralde, semnaţi „Van Cleef&Arpels”, achiziţionaţi cu 605.207 euro. Cele două smaralde de provenienţă columbiană, de greutate aproape identică, dar de forme diferite, au cerut monturi uşor asimetrice. Uşoara diferenţă între cele două piese care formează totuşi, indiscutabil, o pereche reprezintă semnătura unui mare bijutier. De altfel, „Van Cleef&Arpels” au dominat licitaţia, dacă adaugăm un inel din aur şi platină, realizat către 1970, cu un smarald dreptunghiular, de 35,35 carate, tot de provenienţă columbiană, şi cu montura încrustată cu mici diamante. Ciocanul a căzut la 180.000 de euro. O broşă clip, datând din 1965, tot cu un smarald columbian dreptunghiular, de 26,35 carate, înconjurată de diamante şlefuite în baghetă şi de briliante, a fost vândută cu 157.000 de euro, de trei ori estimarea iniţială. Ea poate fi purtată şi ca pandantiv la un colier.