„Ador muzica clasică şi îmi plac provocările”

Bruxelles, Lille, Luxembourg şi Paris au fost etapele turneului întreprins în această lună de Sting, muzicianul iubit, admirat şi ovaţionat de publicul român din concertele anilor 1996, 2009 şi 2011. Solistul, chiar dacă declară că în timpul unui turneu îi lipseşte familia, este fericit să concerteze în cât mai multe locuri, să simtă primirea caldă a miilor de spectatori care îl aplaudă frenetic.

Pentru a-şi serba cei 25 de ani de carieră solo, Sting a părăsit orchestra simfonică, revenind la rock. La 60 de ani, fostul solist al trupei “The Police” nu ezită să urce pe scenă.

În această iarnă a apărut un album intitulat “25 de ani” şi un dublu album “The Best Of 25 Years”. Cântăreţul întreprinde un lung turneu intitulat “Back to Bass”. Un fel de întorcere la izvoare, lipsită de artificii scenice, alături de un grup format din bass, baterie, două chitare, cu Miller, tatăl şi fiul, şi două viori, mai ales Peter Tickel. Acelaşi lucru şi în alegerea repertoriului. Turneul “Back to Bass” marchează întoarcerea lui la chitare, baterie şi violoncel. După ce şi-a rodat concertul în Statele Unite, cântăreţul britanic, care a avut o carieră fulminantă cu “The Dream of the Blue Turtles”, cutreieră Europa, de la “Le Zenith” din Toulouse la “Sporting” din Montecarlo, pentru care a mărturisit că are o pasiune, urmând să ajungă la începutul verii în Canada.

În timpul concertului de la Bucureşti

Toate sălile au fost luate cu asalt de un public eclectic atât ca vârstă, de la 7 la 70 de ani, cât şi ca mediu social. Această diversitate a ascultătorilor este una dintre bucuriile artistului. Dar regăsirea publicului din natalul oraş Newcastle l-a bucurat cel mai mult, după cum i-a mărturisit jurnalistului François Deletraz: “Este oraşul meu, dar a fost nevoie de ceva timp până când sala să vibreze. Chiar dacă mă iubesc, n-o arată”.

Concertele din Franţa au fost deschise cu “All This Time”. Sexagenarul care, din 2003 până la lansarea ultimului său album cu compoziţii personale, şi-a obişnuit publicul cu abordări inedite, dacă ne gândim la albumele sale de muzică barocă sau la cel de cântece tradiţionale de iarnă, a abordat şi piese mai puţin cunoscute din repertoriul propriu, lăsând în planul al doilea titlurile trupei “The Police”, dintre care şi-a delectat publicul cu excelentele versiuni la “Next To You” şi “Driven To Tears” sau “Message In The Bottle”, la care s-a acompaniat singur la chitară rece.

“N-am niciun motiv să mă opresc”

Cu soţia sa, Trudie

Chiar dacă au trecut peste 30 de ani de când a urcat prima dată pe scenă, artistul respectă întotdeauna acelaşi ritual. Se pregăteşte, îşi încălzeşte vocea, îşi impune calmul. Şi nu s-a blazat nici la această vârstă, principala dorinţă fiind să mulţumească publicul. “Cheltuiesc bani pentru a veni să mă vadă. Doresc să le împlinesc aşteptările astfel încât să dorească să revină. Îmi fac foarte serios meseria şi n-am niciun motiv să mă opresc”. Mai ales că plăcerea de a intra în scenă, într-o sală cu acustică bună, s-a păstrat intactă.

Poate surprinzător pentru fanii săi, Sting ascultă numai muzică clasică, fiind un mare iubitor al compoziţiilor pentru pian din muzica franceză de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor. Compozitorii lui preferaţi sunt Maurice Ravel, Claude Debussy, Theodore Dubois, Erik Satie. Această muzică i-a deschis noi teritorii ca solist. I-a dat impresia că îşi poate dezvolta mai bine vocea, ca şi cum ar respira altfel. O orchestră este un organism complex, foarte puternic. “În mod curios, cu un grup rock eşti mult mai limitat. Dar le iubesc la fel de mult pe amândouă. Acest nou turneu este un antidot la turneul simfonic, dar, într-o zi, mă voi întoarce negreşit către orchestră. Este amuzant. În tot ce fac încerc să-mi găsesc libertatea. Nu-mi place să fiu limitat la un singur registru. Îmi place să explorez. Dacă doresc să interpretez cântece din secolul al XVI-lea sau muzică populară, o fac, şi cânt cu aceeaşi plăcere blues cu o trupă rock. Totul este posibil”.

Pe numele real Gordon Matthew Thomas Sumner, Sting s-a născut în octombrie 1951 lângă Newcastle. Numele Sting i-a fost dat în 1972, când la un concert cu o mică trupă britanică a apărut pe scenă într-un pulover negru cu dungi galbene, semănând cu o albină.

Succesul mondial l-a cunoscut cu trupa “The Police”, formată în 1977 împreună cu Steward Copeland şi chitaristul francez Henry Padovani. Primul succes, “Roxanne”, i-a instalat în fruntea topurilor, pe care nu l-au mai părăsit după aceea. Fără să se despartă oficial de grup, din 1985, cântăreţul a optat pentru o carieră solo. Dar, în 2007, Sting a surprins cu anunţarea reformării şi turneului mondial al trupei „The Police”.

Cântând la Clyde Auditorium din Glasgow

Primul album al lui Sting, „The Dream of the Blue Turtles”, din care piesa „Russians” a cunoscut un imens succes, i-a confirmat virtuozitatea. Titluri ca „If You Love Somebody” şi „Children’s Crusade” l-au atestat drept unul dintre cei mai apreciaţi cântăreţi-autori-compozitori ai secolului.

Allbumele sale, dintre care amintim „Bring on the Night”, „Nothing Like the Sun”, „The Soul Cages”, „Mercury Falling”, „Brand New Day”, „Sacred Love et Spirit of USA”, „Songs From The Labyrinth”, „If On a Winter’s Night…”, „Symphonicities: Live in Berlin” (cu The Royal Philharmonic Concert Orchestra), s-au vândut în milioane de exemplare, iar piese ca „Englishman in New York” şi „Fragile Fields of Gold” ori „Shape of My Heart” au rămas populare şi astăzi.

Ca interpret solo şi membru al trupei „The Police”, Sting a primit nu mai puţin de 16 premii „Grammy”, două „Brit”, un „Glob de Aur”, un „Emmy”, trei nominalizări la Oscar, trofeul „Century Award”, oferit de „Billboard Magazine” şi titlul de „Persoana Anului”, în 2004, din partea „MusiCares”. Este prezent şi în „Rock and Roll Hall of Fame” şi „Songwriters Hall of Fame”.

În 1979, cântăreţul şi-a făcut debutul în cinematografie, apărând în adaptarea cinematografică a operei rock „Quadrophenia”.

“Am 60 de ani şi este normal să devin bunic”

Într-un concert la Berlin

Satisfacţiei întâlnirii cu publicul, în actualul turneu i se adaugă bucuria de a deveni în curând bunic, cu atât mai mult cu cât “casa a rămas cam goală odată cu plecarea copiilor”. Întrebat dacă noul statut nu va dăuna imaginii starului, Sting a răspuns: “Sunt ceea ce sunt şi nu pretind că aş fi altceva. Nu ţin să maimuţăresc stereotipurile starurilor rock. Am 60 de ani şi este normal să devin bunic”. Viaţa de familie a cântăreţului a fost comentată de mai multe ori de presă pentru “normalitatea ei”. Soţia lui, Trudie, cu care este căsătorit de 35 de ani, trăieşte la New York. “De-a lungul timpului, am reuşit să ne păstrăm dragostea. Când mi-a mers prost, m-a consolat, dar ar fi putut foarte uşor să mă şi distrugă. În asta rezidă ambiguitatea dragostei”.

Cei 25 de ani de carieră au însemnat un mare efort fizic, pentru care artistul s-a antrenat constant, dorind să rămână în top, şi se pare că nu are de gând să renunţe. Practică yoga şi iubeşte plimbările lungi în compania câinelui său, un pointer. Solistul şi-a dorit dintotdeauna să facă muzică. Nu avea, la început, ambiţii planetare, dorea doar să câştige suficient pentru a putea trăi şi a-şi plăti chiria. “Aşa cum un artizan îşi foloseşte mâinile, eu voiam să-mi folosesc vocea pentru a realiza ceva”. De altfel, cântăreţul ştie foarte bine să-şi folosească şi mâinile, reparându-şi întotdeauna singur maşina.

Celebrul cântăreţ de rock a fost întotdeauna un eclectic în gusturile sale muzicale. Îl adora pe Jimi Hendricks, dar şi micile trupe americane, spre deosebire de tinerii de astăzi, care votează hituri şi mai puţin albume sau artişti, situaţie provocată, după părerea lui, de “iTunes”, care le asigură accesul imediat a tot ce apare nou. “Fiica mea, care are 21 de ani, ascultă tot, de la «Queen» la «Led Zeppelin». Pentru noi, muzica rămâne obiectul unei ocazii speciale. Ea nu ne-a invadat viaţa. Poate că astăzi ea este mai puţin importantă decât altădată, pentru că fiind ascultată tot timpul se devalorizează”.

Sting va închide Festivalul Umbria Jazz în 15 iulie

Longevitatea carierei lui Sting se datorează în mare măsură vieţii ordonate, pe cât este posibil cu această profesie. Cântăreţul a fost, înainte de a deveni faimos, profesor. Faptul că şi-a început cariera la 27 de ani a fost un noroc. “Să devii star este o loterie. Muzica trebuie s-o faci pentru suflet, nu pentru a deveni celebru sau pentru bani. Ea trebuie cântată pentru ceea ce este, şi nu pentru ceea ce ar putea să-ţi aducă în schimb”.

Sting este de asemenea un personaj angajat. Este membru al consiliului de administraţie al Fundaţiei „David Suzuki”, a participat la crearea „Rainforest Foundation”, pentru conservarea pădurii amazoniene, alături de reporterul belgian Jean-Pierre Dutilleux, la cererea şefului kayapo Raoni Metuktire. Este foarte activ, alături de soţia sa, în organizarea acestor acţiuni, şi, în fiecare an, în aprilie, organizează un concert caritabil.