Agatha Bârsescu, o tragediană pe scenele lumii

Articol scris de Daniela Dumitrescu, muzeograf,

Agatha Bârsescu este admisă la Conservatorul de Muzică şi Declamaţie din Bucureşti la clasa condusă de Ştefan Vellescu, iar, ulterior, Ion Ghica îi oferă un angajament la Teatrul Naţional din Bucureşti, după primul an de studiu, unde a jucat rolul Azurinei din feeria „Fata aerului” de Cognard şi Raymond. Debutul său din 15 octombrie 1878, în comedia într-un act „Pe malul gârlei”, scrisă de Dumitru Ollănescu-Ascanio avea să-i deschidă noi oportuităţi artistice, avându-l partener de scenă pe tânărul său coleg de Conservator, C.I. Nottara. După studiile efectuate la Conservatorul din Viena, Agatha Bârsescu a fost angajată la Deutches Theater din Berlin, apoi, la Burgtheater din Viena, la Hofburgtheater (Teatrul Curţii), care i-a acordat titlul de actriţă imperială datorită calităţilor sale interpretative, ale bogatelor rafinări artistice, de un puternic temperament, valorificate continuu, devenind cu timpul,actriţă a teatrului universal.

A debutat cu rolul Ofelia din “Hamlet”, pe scena Teatrului Curţii Imperiale din Viena, la data de 22 noiembrie 1883, apoi au urmat Desdemona din „Othello”, Margareta din „Faust”etc. Succesul de care s-a bucurat pe scena teatrului vienez i-a adus o recunoaştere internaţională, fapt ce i-a sporit prestigiul, devenind societară a acestei scene de renume internaţional. Deși va juca şi pe alte scene germane, ea s-a întors de fiecare dată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti şi a Teatrului Naţional din Iaşi. A întruchipat de-a lungul timpului pe scenele unde a fost chemată,eroine clasice în „Hero” de Grillparzer, fiind apoi Deborah lui Mosenthal, Margareta lui Goethe, Ofelia, Julieta și Desdemona lui W.Shakespeare, Medeea lui Grillparzer, Maria Stuart, Schiller, Fedra lui Racine, ”Patria”( Die Heimat) de Sudermann, „Macbeth”, „Estera” de Grillpaezer, „Amalia” în Hoţii de Schiller, „Isabella” din Judecătorul din Salameea de Calderon de la Barca, „Sapho” de Grillparzer, „Lady Milford” din piesa „Intrigă şi iubire”,de F. Schiller urmate de alte personaje clasice şi tragice în acelaşi timp, construite anume pentru temperamentul ei: „Ifigenia în Taurida” de Goethe, „Sclava” de Ludwig Fulda, „Turandot” de Schiller iar la Raimond-Theatre a interpretat ”Bătălia lui Hermann„de Henrich von Kleist și ”Odette„ de Victorien Sardou. Alte roluri jucate au fost în: „Antigona”, „Eva” de Ludwig Fulda, „Contele Essex” de Th.Laube, „Wibrandt” de Messalina ,„Romeo și Julieta”, „Medeea”. La invitaţia unor teatre din Europa şi America, a jucat o gamă variată de roluri care i-au adus o recunoaştere binemeritată. Pe scena Teatrului Municipal din Chicago, în faţa a 3000 de spectatori, joacă rolul Isabellei din piesa lui Schiller „Logodnica din Messina” (Die Braut von Messina), apoi urmează alte reprezentaţii la Philadelphia, „Medeea” pe scena teatrului Liederkranz din New York este jucată la Londra cu „Romeo şi Julieta” şi, după izbucnirea primului război mondial, trăieşte câţiva ani aici, interpretând alături de cântăreaţa Benny Kely recitaluri de poezie românească şi americană sau participă la organizarea unor programe poliglote în cadrul cărora recită în limbile franceză, engleză, italiană, germană şi română.

În 1900 se întoarce în ţară de la Paris, la invitaţia lui Petre Carp, jucând alături de o trupă pe care o formase, Jubilamus – Theater, pe scena teatrului din Iaşi, cu un repertoriu în limba germană compus din „Hero” şi „Leandru”, „Străbuna” (Die Ahnfrau) de Grillparzer, „Magda”, „Fiul pădurilor”. Aflat la Iaşi, C.I. Nottara reuşeşte să o convingă să joace „Magda” în limba română, şi astfel conducerea Teatrului Naţional din Iaşi îi oferă un contract, numind-o în acelaşi timp societară clasa I devenind și profesoară de muzică și declamație la Conservatorul din Iași în 1925. Succesul actriței s-a datorat în special tragediilor „Medeea“, de Grillparzer, și „Medeea“ lui Legouve, inspirate din cea mai reușită tragedie antică cu același nume, de Euripide.

Aghata Bârsescu, prin jocul său, atribuia personajului forța necesară psihanalizării celor mai profunde stări sufletești realizate prin forța dramatică, prin decodificarea unui limbaj artistic, inteligent, convingător, ca măsură a fortei retorice,a unui studiu interpretativ puternic confirmat.

Bibliografie:

Ileana Berlogea-Aghata Bârsescu,Editura Meridiane,1972;

Aghata Bârsescu-Memorii,Editura Adeverul S.A.București;

Euripide -Alcesta,Medeea,Bacantele,Ciclopul,Editura Biblioteca pentru Toţi,1965;

Colecția C.I. și C.C. Nottara-Muzeul Municipiului Bucuresti

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.