Agenţii CIA concurează scenariştii de la Hollywood

Că agenţii ori angajaţii principalului serviciu american de spionaj – CIA – au imaginaţie bogată se ştie de multă vreme. De pildă, de-a lungul anilor, ei au făcut scenarii privind compromiterea ori chiar asasinarea unor şefi de stat sau a unor personalităţi de anvergură internaţională incomode, care au intrat în colimatorul Americii şi, implicit, al CIA.

S-a descoperit că, la 20 ianuarie 1961, CIA a creat departamentul ZR-rifle, care, sub acoperirea decriptării comunicaţiilor dintre ţările prietene, trebuia să studieze şi „să elimine fizic liderii străini ostili politicii SUA”. Printre aceştia s-a aflat, evident, şi fostul lider irakian, Saddam Hussein, el beneficiind de un atare „tratament” îndeosebi după 1990, când ţara sa a invadat Kuweitul, eveniment ce a dus la primul război din Golf, din 1991.

Cazul lui s-a acutizat în ochii Agenţiei ce-şi are sediul la Langley după alegerea lui George W. Bush ca preşedinte al SUA. A devenit notoriu sârgul cu care a strâns Administraţia Bush dovezi privind fabricarea de către Saddam a unor arme de distrugere în masă, fapt ce s-ar fi petrecut, după cum voia să demonstreze Washingtonul, în perioada în care Irakul a fost supus unui crâncen embargou internaţional.

A rămas antologică scena dintr-o şedinţă a Consiliului de Securitate, în care secretarul de Stat american din acea perioadă, Colin Powell, a arătat un flacon ce ar fi conţinut nu mai ştim ce substanţă teribil de ucigătoare. Oamenii de ştiinţă au fost şocaţi văzând scena, întrucât era la mintea cocoşului că asemenea sticluţe nu se manevrează oricum şi, mai ales, în locuri publice! De unde să ştie ei, ca şi ziariştii ori opinia publică, un amănunt mic, dar foarte important, şi anume că totul era un scenariu al serviciilor secrete ? De altfel, peste ani, însuşi Colin Powell şi-a cerut scuze public pentru acest gest, recunoscând capcana în care căzuse şi el cu scopul de a-l decredibiliza pe Saddam Hussein şi de a crea o imagine sumbră asupra regimului său. Dar lucrurile n-au constat numai în acest fapt.

Joi, cotidianul „Washington Post” a dezvăluit că printre scenariile puse la punct de CIA s-a aflat şi unul care avea în vedere transmiterea de mesaje la televiziunea irakiană sau chiar întreruperea programelor de un anunţ important pentru ţară, prin care un actor deghizat în Saddam anunţa că şeful statului renunţă la putere în favoarea fiului său Uday, despre care se ştia că este profund detestat de numeroşi concetăţeni. Foarte informatul ziar citat scrie că agenţi ai CIA au povestit că scopul operaţiunii era incitarea irakienilor la răscoală, ceea ce ar fi făcut ca invazia americană din martie 2003 să se realizeze mult mai uşor.

Dar, scenariul era mult mai bogat, el mai avea în vedere şi ceea ce revista franceză „L’Express”numeşte o „pistă delirantă”. Despre ce a fost vorba ? Se preconiza realizarea unei casete video în care Saddam Hussein întreţinea relaţii sexuale cu un tânăr, iar totul trebuia să pară că a fost filmat cu o cameră ascunsă! Până la urmă, scenariul respectiv n-a devenit realitate, iar unul dintre agenţii citaţi de „Washington Post” a spus că ea n-ar fi avut nici pe departe impactul pe care mizau CIA şi SUA în rândul irakienilor. „A-l vedea pe Saddam distrându-se cu tineri n-ar fi şocat pe nimeni, lumea nu se sinchisea de aşa ceva. A declanşa o asemenea operaţiune ar fi demonstrat că noi nu cunoaştem deloc ţinta noastră”, spunea un agent CIA specialist în Orientul Mijlociu. Totodată, el a opinat că ideea respectivă ar fi aparţinut unor specialişti ai CIA în problemele Asiei şi Americii Latine. „Noi credem mai mereu că tabuurile noastre sunt universale, când acestea nu sunt decât propriile noastre tabuuri”, a explicat el.

În schimb, după 2001, CIA pus la punct un plan de asasinare a teroriştilor aparţinând Al-Qaida, care presupunea un mare număr de obstacole logistice,legale şi diplomatice. Până la urmă, directorul CIA, Leon Panetta, a renunţat la plan, dar Agenţia a făcut o casetă compromiţătoare ce-l avea ca erou principal pe liderul Al-Qaida, Ussama ben Laden. Acesta putea fi văzut alături de prieteni apropiaţi în jurul unui foc mare, în timp ce-şi pasau unul altuia sticle de băuturi alcoolice sau se bucurau de plăceri sexuale oferite tot de tineri. S-a uitat ori s-a ignorat deliberat faptul că Ben Laden şi adjuncţii săi erau şiiţi riguroşi până la absurd în respectarea principiilor islamiste, aşa încât efectul casetei a fost zero barat.

S-a mai aflat că aceeaşi CIA a imaginat nici mai mult nici mai puţin decât 638 (!?) de metode de asasinare a celui botezat „El Lider Maximo”, conducătorul comunist cubanez, Fidel Castro. Culmea, scenariile respective au început să fie scrise încă de la finele anilo 50, când Castro încă nu ajunsese la putere! Pe timpul preşedintelui John F. Kennedy ele s-au înmulţit spectaculos, multe dintre ele mizând enorm, dar total neinspirat, pe consistenta legiune cubaneză din SUA.

Toate cele 638 de scenarii au fost evocate într-o carte şi într-un film documentar britanic prezentat de postul de televiziune Channel 4. Întitulat „638 Ways to Kill Castro”, documentarul prezenta, între altele, o ţigară care trebuia să explodeze în faţă, ştiut fiind că Fidel era un fumător înrăit al celebrelor havane, un accident de plonjat sub-marin ( în cazul respectiv ar fi făcut bum-bum nişte moluşte) sau operaţiuni care să fie executate de femei fatale în adevăratul sens al cuvântului, de regulă blonde adevărate.

Apocrife sau nu, amănuntele respective, ca şi cele despre Saddam, Ben Laden ori alţii ca aceştia, ne aduc în faţă o Agenţie ce concurează copios Hollywoodul, cel puţin la capitolul imaginaţie, deşi s-a spus nu odată că viaţa bate filmul.