Într-o zi a venit un zeppelin pe Strada Mare. Pe vremea aceea citeam cartea lui Ray Bradbury, Aici sunt tigri. Faină de tot. Frumoasă de-a dreptul. Duioasă chiar. Surprinzătoare. Ray Bradbury povestește cu delicatețe. Timpul, vremea, anotimpurile, toate, se văluresc atât de suav în povestirile lui. Suntem departe de Generația Cyberpuk. Ray Bradbury povestește realist subiecte science fiction. Semnul unui mare scriitor. Din aceeași sorginte cu Saul Bellow, Robert Coover și mulți alții. Dar el nu e postmodernist. Ray Bradbury te urcă în zeppelin și te pornește într-o călătorie nebună prin Timp. El aranjează scenele cu o mare măiestrie. Zeppelinul ficțional? De ce nu? Zeppelinul care a venit pe Strada Mare s-a învârtit ce s-a învârtit. Bobolina i-a făcut semne cu batista. Odorul ei tocmai o zbughise pe sub masă în căutarea unei furnici care avea de gând să participe la un karaoke în grădina publică. Zeppelinul a râs cu zgomot zburătăcind norii rozalii cu elicele lui de o? El. Bobolina l-a întrebat ce-i cu el. Zeppelinul era rănit. Un albatros obraznic, fugit de la grădina zoologică din Mauna Lao, îl ciupise de burtica strălucitoare. Bobolina i-a zis zeppelinului să coboare să-i pună un plasture pe rană. Zeppelinul a coborât plin de bucurie. Bobolina l-a cusut. Apoi şi-a luat odorul în braţe şi a urcat în carlinga zeppelinului să facă o plimbare pe deasupra lumii. Zeppelinul a trecut pe deasupra Japoniei şi Bobolina a primit un buchet de flori de la un samurai. Zeppelinul a trecut pe deasupra Indiei şi Bobolina a primit un colţ de fildeş sculptat cu măiestrie de un iniţiat care călătorise prin fermecătoarea Mandhala. Zeppelinul a trecut pe deasupra Europei şi tanchiştii au oprit motoarele şi barajele şi-au oprit motoarele şi fabricile şi-au oprit motoarele şi ele. Când zeppelinul a trecut oceanul, submarinele atomice au ieşit la suprafaţă să respire aerul proaspăt de primăvară. În America de sud, forţele beligerante s-au strâns în braţe iar în Gambo Gamboa, undeva, în inima Pacificului, dictatorul Agubembe s-a predat de bună voie poporului său înfometat. Când zeppelinul a ajuns pe Lună, sateliţii militari s-au autodistrus iar ONU a decretat Mileniul Mămicilor. Auziţi? E păcănit de elice. Bobolina trece prin dreptul lui Venus. Vedeţi? Acolo printre stelele strălucitoare ca ochii unui copil. Dar lasă asta! Cine e copilul? E viitorul nostru salvator. El zice tot felul de adevăruri miezoase de se iau politicienii cu mâinile de cap. Așa a căzut guvernul, în cele din urmă, spre fericirea tuturor. Și ce vorbe pline de miez a zis copilul acela? Dar câte n-a zis el, dragul de el. Un tigru politic în formare, da, salvatorul nostru, al tuturor.
Aici sunt tigrii inalti ca baradul și zimbrii care leagă gardul de kabala cu ciomagul. Un individ intra în cârciumă și comanda: ce comanda nimeni nu știe, cu excepția carciumarului comabdou. La trei minute de o explozie soara, soarele numitei Mumita se apleacă cu fata spre cercul polar și exclama: am învins gravitația. Domnul Ludovic, vecin cu gardul domnului Imbre Ibric, se ridica in picioare după o operație cu artospopul și declara sub juramant: sunt un mormoloc ales de catre o ceata de mamifere fără cuvânt și ca atare ma declar independent de fluxul care nu are reflux și de cariile dentare fără mănuși de box desprinse din țărână cu falange anafal-amare și foarte dulci. Punct. În acest moment agenția intergalactica de paturi cu îndrăgostiți sadea cu urme cervicale, începu ca să intoneze imnul scalvului anticipat cu coarne de gibon refrigerat, adica: mama care mergi pe stânci, lasă boul la juninci, lasa ploaia ca să muște din toiagul cu fuste scurte. Refren: a fost un zmeu cu coada navetista, lgbtiqist cu pantaloni și cu fustita. Mergea calare pe poteca, având în discoteca și o biblioteca, din care clasa răvășitoare cu un genunchi la vesta sa cu inimioare, sta in poziție de cracanat ca pestele sa mulgă vaca fără doctorat. Închei cu cheile Bicazului, având convingerea fermentata ca statul care nu e stat e balega de oligofreni și retardați și ca distinsul tigru care mișună urlând era ori prea bătrân, ori prea flamand și pe deasupra blănii cu miros de castraveti mutanți avea cici frați, cu toți decedați și mai avea în visul cu amante o soacra care nu dormea decât pe spate care a fost dispusa-n facultate, de firul excitat al uni repetent pe post de corigent cu multe alte asa zise afinități culese din cetăți și din cetatea cu grad de garnizoana mizantroapa îndopat de către Suleiman Magnificul, si era cu miros de scroafa degerata.
Închei subliniind ca AICI SUNT TIGRI inalti ca bradul și cu rășină incatusata a numitului Antonie Parcalabul. Ei sunt cu blana de coteț de porc de Yorc și cu o troaca din cuvântul doct. Vai, fraților nu va culcați în patul cu viteji și cu oligocurcubeti analfabeți, căci visul care doarme fără ca să doarmă are defecte de retardasism și cu femeie cu muzica diforma. Asa ca lăsați la porțile frumoasei Troia un gând pentru Elena distinsului artist, numitul Goia a lui Băsescu și pentru o L’Otrec mana cea dreapta a distinsului poet Pindar cu dar și fără de dar in lupta de la Olimpia, dar și de la Sfinxul Sur, considerat de unii un pitic de Pompadur.