Alegeri în Bulgaria: un faliment ascuns al UE

Luni de zile, alegerile ce urmau să aibă loc pe 12 aprilie 2026 într-o țară UE cu 9,6 milioane de locuitori au fost pe prima pagina a ziarelor de pe tot continentul. Pe 19 aprilie, au loc alegeri într-o țară UE cu 7 milioane de locuitori, iar ele sunt tratate de parca n-ar fi. Țările au aproape aceeași greutate a votului în Consiliul European. Este al optulea scrutin parlamentar (șapte dintre ele anticipate) începând din 2021, dar nici măcar așa alegerile din Bulgaria nu se califică pentru o atenție mai mare decât cea acordată ultimei declarații despre orice a învingătorului Peter Magyar din Ungaria.

Guvern corupt, dar docil

Despre alegerile din Bulgaria nu se scrie la fel de mult ca despre cele din Ungaria nu pentru că statul bulgar nu este unul capturat, precum a făcut-o Viktor Orban. Sau pentru că justiția ar fi mult mai liberă. Sau pentru că anticorupția ar merge strună. Bulgaria nu contează la fel de mult, pentru că problemele statului de drept nu vin din opoziția fata de Bruxelles (cu atât mai puțin una ideologică, cu potențial de contagiune, ca în cazul Orban), ci din pur oportunism. Capturarea statului este tolerată tacit. Robinetul fondurilor UE nu se închide, ca în cazul Ungariei lui Orban. Însă fondurile UE au fost distribuite într-un sistem clientelar nu ostil, ci docil. Atât de docil încât fostul președinte al CE Jose Manuel Barroso nu a putut accepta propunerea din 2009 a fostului premier socialist (pro-rus) Serghei Stanișev ca UE ”să intervină oriunde se văd vulnerabilități structurale”. The Economist numea asta ”un nou colonialism”.

Pentru alegeri, Bulgaria a cerut activarea ”scutului democrației”

Circulați, circulați! Nu e nimic de văzut și analizat în Bulgaria. Cel mult incompetenta liderilor politici naționali. Asta pare să spună presa europeană. Da, Rumen Radev, un președinte considerat pro-rus vrea să devină premier. Dar s-a rezolvat. Bulgaria a solicitat la Bruxelles activarea mecanismului de reziliență la alegeri. Vor opri prin instrumentele UE interferența rusă prin rețelele sociale și siteurile de propagandă. Centrul Bulgar pentru Studiul Democrației arată că Bulgaria „are unul dintre cele mai permisive medii informaționale din UE în ceea ce privește manipularea malignă nedemocratică și unul dintre cele mai puțin pregătite răspunsuri instituționale”. Dar acum, că s-a activat ”scutul democrației”, alegerile vor fi legitime. Iar Radev nu este o ”lebădă neagră”, a fost monitorizat timp de doua mandate ca președinte. Poate fi premier.

Importanța alegerilor pentru România – securitatea la Marea Neagră

De ce este important Radev? S-ar a crea minima stabilitate necesara ca Bulgaria să înainteze la Comisia Europeană conceptul final pentru hub-ul de securitate maritimă la Marea Neagră. România va avea centru principal, la Constanța. Va monitoriza riscurile militare, economice și hibride în Marea Neagră, cu sateliți, drone, senzori. Va crește importanța strategică a României. Bulgaria, la fel ca în cazul aderării la Spațiul Schengen, întârzie procesul. Este un actor secundar, cu un ”hub” mai mic la Varna. În 2016, fostul premier Boiko Borisov, al cărui partid este pe locul al doilea în sondaje, spunea că nu vrea flotă NATO la Marea Neagra. Dorea să vadă iahturi, nu nave de război. Acum va fi un ”hub de securitate”. Iar Bulgaria întârzie procesul.

Bulgaria, România și falimentul MCV

De ce nu există o întreagă campanie despre alegerile din Bulgaria și pro-rusul Radev sau despre oligarhul Delian Peevski în presa europeană? Sau despre cum directorii Lukoil influențau politica la Sofia, până când compania rusă să fie cedată la Carlyle Group, pe Pennsylvania Avenue în Washington? De ce doar despre Viktor Orban și oligarhii săi?

Din același motiv pentru care nu a existat în Europa o campanie împotriva modului în care a fost aplicat mecanismul de cooperare și verificare (MCV) în Bulgaria, spre deosebire de România. MCV a funcțonat de la aderarea celor două țări la UE, în 2007, până în 2013. Rumen Radev însuși s-a opus unificării organismelor anticorupție mici și fără autoritate, în 2018. Premierul Boiko Borisov ironiza, în acleași an, ”modelul românesc”.

”Mi-aș dori să înceapă să meargă al treilea pod peste Dunăre, dar trebuie în sfârșit să înceapă să funcționeze modelul românesc. Ajungem la o înțelegere cu românii, iar ei câteva luni mai târziu ajung la arest, unul câte unul, unul câte unul’”, spunea atunci Borisov. Și nu a fost arestat, ca premieri din România sau Croația. Motive ar fi fost. Deja bătrânele telegrame WikiLeaks arătau că Borisov ar fi acoperit mai multe infracțiuni și că iubita Țvetelina Borislavova conducea o mare banca bulgară acuzată de spălare de bani pentru grupări criminale și de facilitarea tranzacțiilor ilegale ale lui Borisov.

Revin spaime economice din anii 1990

Bulgaria este o poveste despre falimentul ascuns al UE în ce privește democrația, statul de drept și alte ”valori europene”. Este un exemplu despre cum vetoul unui stat mic al UE, atât de deranjant în cazul Ungariei, poate fi anihilat tacit. Este un avertisment despre cum în cadrul organizat al procesului de aderare la UE pot crește autocrații, precum în Serbia. Poate fi un avertisment și despre dublele standarde care pot fi aplicate în procesul de aderare al Ucrainei.

Din al optulea tur de alegeri din Bulgaria începând din 2021 va rămâne un ecou balcanic și atât. Partidul „Există un asemenea popor” câștiga în 2021, iar acum nu poate intra în parlament. Va intra însă partidul ”Moralitate, Unitate, Onoare”. În Muntenegru, guvernul pro-european din 2020-2022 a fost susținut de coaliția ”Pacea e națiunea noastră”. În România există partidul parlamentar S.O.S. Dar și apeluri politice câștigătoare Slavați! – capitala, apoi țara. În Bulgaria, cetățenii trebuie să se salveze pe ei înșiși. Pentru prima oară de la criza din 1997, inflația este în topul temerilor bulgarilor. Nu a ajutat nici aderarea la zona euro.

În preajma alegerilor, salata verde se vindea cu ”doar” 1,4 euro, iar hotelurile de anvelope au modificat prețurile la o paritate 1:1 leva/euro. Dar acestea sunt lucruri minore, important este că s-a activat mecanismul de reziliență la interferențe hibride, că viitorul guvern va rezolva problema hub-ului de securitate la Marea Neagră și că s-a dat drumul la fabricile de praf de pușcă și de obuze Rheinmetall din Bulgaria. Acesta este „doar începutul unei cooperări viitoare de mare succes”, a spus, in octombrie 2025, CEO-ul Armin Paperger.

Istoria unei trădări a electoratului în Bulgaria

Ungaria a devenit o autocrație electorală sub guvernarea Orban. Dacă fiecare stat are o mafie, mafia are un stat în Bulgaria, se spunea la momentul crizei financiare din 2010. Iar ceea ce a urmat nu dovedește neapărat contrariul. Instabilitatea politica actuală din Bulgaria a început cu marile proteste împotriva corupției din 2020. De atunci, toate partidele ajunse la putere și-au trădat electoratul. În 2021, Boiko Borisov a pierdut pentru prima data puterea. Dar partidul ”Există un asemenea popor” (ITN), al unui cântăreț și star de televiziune, a produs un guvern de ”experți” apropiați fostului sistem.

Au urmat anticipate, ITN s-a prăbușit și a răsărit ”Continuăm Schimbarea”, partid pro-european. A avut un premier tânăr, Kirill Petkov, reformist și cu freza lui Nicușor Dan. Petkov a căzut la o moțiune de cenzură, trădat de partenerii de coaliție din ITN. Părea victima sistemului, însă ceea ce a făcut partidul sau după alegerile din 2023 a arătat ca nu este neapărat așa.

A urmat o coaliție a partidului pro-european ”Continuăm schimbarea” cu Borisov și Delian Peevski. Cine este Peevski? Să ne imaginăm că mama lui Sebastian Ghiță ar fi deținut în anii 2010 șase ziare, o televiziune, nenumărate site-uri de știri de informații și cea mai mare companie de distribuție a presei și că ar fi avut ambiția de a-și vedea fiul de 32 de ani în fruntea serviciului intern de informații și că ar fi reușit asta, în 2013. Dar apoi au urmat protest și demisia lui. Dar Peevski nu a fugit in Serbia vecină, ci a capturat un partid și continuă. De ce nu este îngrijorată presa europeană de situația din Bulgaria atât cât a fost de cea din Ungaria?

România suportă mai bine taxele și impozitele decât Bulgaria?

În această formula de coaliție bulgară între pro-europeni și corupți notorii a trecut o reforma constituțională controversată și o reformă a justiției ciuntită. Ar fi trebuit împărțit Consiliul Suprem al Magistraturii în organisme separate pentru judecători și procurori, dar reforma a picat. La fel ca în Italia, la recentul referendum. Și acest eșec de a controla „republica procurorilor”  fost un motiv pentru ultimele mari proteste, la finalul anului 2025.

Cauza principală a fost însă legea bugetului pentru 2026: o creștere a contribuțiilor pentru pensii la 25% din salariul brut și dublarea impozitului pentru dividende, de la 5 la 10%. Românii ar avea motive mai mari de nemulțumire: deficitul bugetar este mai mare decât în Bulgaria, inflația la fel, taxa pe dividende este cea care a nemulțumit in Bulgaria, TVA a crescut, dar în Bulgaria este la 20% începând din 1999.

Rumen Radev, ”rezerva” lui Viktor Orban?

Dacă este ca Bulgaria să se strecoare prin presa europeană, este pentru că apare întrebarea dacă nu cumva Rumen Radev va fi înlocuitorul premierului Viktor Orban pentru servirea intereselor tuse în UE. Asta chiar și cu ”scutul democrației” activat la cererea Sofiei. Există două tipuri de relatări despre fostul președinte-general Rumen Radev.

Primul, și cel mai răspândit este cel despre ”președintele pro-rus Radev”. De la preluarea primului mandat de președinte, în 2017, și până la demisia sa strategică, la începutul lui 2026, pentru a candida la alegerile parlamentare, Radev a condamnat sancțiunile UE împotriva Rusiei. S-a opus ajutoarelor bulgare în armament pentru Ucraina. A spus veto la cumpărarea de avioane F-35 americane, dar parlamentul a trecut peste opoziția lui. Nu a vrut să participe la summitul NATO din 2024, la Washington, din cauza ajutoarelor pentru Ucraina. S-a opus, în 2018, creării unui omolog al DNA-ului românesc în Bulgaria. Sunt date pentru ca Radev să fie considerat ”rezerva” lui Viktor Orban. Cu toate acestea, presa europeană tratează aproape cu indiferență alegerile din Bulgaria.

Rumen Radev, stabilizatorul?

Al doilea tip de relatare despre cel care va câștiga alegerile din Bulgaria este mai degrabă de circulație internă. Radev este văzut ca un simbol al stabilității. În șase ani cu opt alegeri parlamentare, președintele Radev, șefii serviciilor speciale și procurorul general au fost singurii care și-au păstrat funcțiile. Radev a demisionat pentru a da această speranță a stabilității după alegerile de pe 19 aprilie. Criticii spun însă că este unul dintre cei care au alimentat instabilitatea politică, pentru a trage sforile din umbră profitând de faptul că președintele avea prerogativa numirii premierilor interimari. Rumen Radev, general de aviație parașutat în politică direct în fruntea țării de către Partidul Socialist (astăzi o umbră), candidează acum fără un manifest electoral propriu-zis. Așa a făcut și Viktor Orban. Radev mizează pe mesajul stabilității și al reformelor. Stabilitatea depinde însă de o coaliție, iar reformele au bătut pasul pe loc în mandatele sale de președinte.

Cum ar putea arăta viitorul parlament al Bulgariei

Sistemul de vot din Bulgaria este proporțional, nu promite surprize, precum cel din Ungaria. Va rezulta un legislativ eterogen. Sondajele plasează partidul lui Radev  în frunte, cu circa 30% din voturi. Urmează partidul GERB, al fostului premier Boyko Borisov, cotat cu circa 20%. Urmează coaliția electorală ”Continuăm Schimbarea- Bulgaria Democratică”, cu puțin peste 10%. Iar apoi Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți, cu un scor asemănător în sondaje. Ar trebui să fie partidul minorității turce, dar a fost capturat de un oligarh – Delian Peevski.

Partidul Socialist bulgar este la limita pragului de intrare in parlament – 4%. Partidul naționalist Renașterea, considerat pro-rus, stă ceva mai bine, mergând către 7% din voturi. Unele sondaje apropie de 4% și partidul naționalist eurosceptic ”Moralitate, Unitate, Onoare”. Va dispărea însă din parlament partidul ”Există un asemenea popor”, care a jucat un rol important pe scena politică îl ultimii ani.

Câștigătorul alegerilor de pe 19 aprilie este știut – fostul președinte socialist Rumen Radev și al său abia creat partid Bulgaria Progresistă. Este știut și că acest partid nu va avea o majoritate în Parlament și nu se știe nici care va fi formula viitoarei coaliții sau a viitoarei trădări a electoratului. Nu se știe nici daca ”progresismul” lui Rumen Radev este cel al aripii stângi a Partidului Democrat de peste Ocean sau cel al Partidului Progresist al președintelui Serbiei vecine, Aleksandar Vucic. Despre cel din urmă se pune că este la conducerea unei ”stabilocrații”. Nu respectă sancțiunile împotriva Rusiei stabilite de UE, la care guvernul dorește teoretic să adere. Dar livrează arme Ucrainei. Apoi, mulțumește prin acorduri pentru minerale rare și UE, și China, și SUA. Și păstrează puterea, în ciuda unor proteste ”#rezist” ce durează de peste un an. Va fi Radev ce a fost și până acum – liderul unei ”instabilocrații” docile, tolerată la Bruxelles?