Alegeri locale peste Prut. Sărăcie şi speranţă pe listele tuturor partidelor

Peste 2,6 milioane de alegători sunt aşteptaţi, duminică, la urne în Republica Moldova pentru alegerile locale, considerate un test electoral pentru coaliţia proeuropeană de la Chişinău, mai cu seama în eventualitatea organizării unor alegeri anticipate în toamna acestui an. Ar fi pentru a patra oară în doi ani când moldovenii şi-ar alege parlamentul.

Lupta se dă între partidele democrate aflate în coaliţia de guvernare şi Partidul Comuniştilor, înfrânt la alegerile parlamentare din 2009 şi 2010, iar miza este, în primul rând, primăria capitalei Chisinau, unde se concentreaza electoratul cel mai bine informat, aproape un sfert din populaţia ţării, si o mare parte din economie. Unii analişti consideră că în capitală problemele legate de salariile mici, şomaj şi preţul combustibilului se vor reflecta în rezultatul alegerilor, cu toate că acestea nu ţin de competenţa primarului. Partidele prooccidentale pot fi dezavantajate de imposibilitatea cetăţenilor aflaţi în străinătate de a vota la alegerile locale.

Partidul Liberal-Democrat a renunţat la candidatul pentru Chişinău şi a decis sprijinirea liberalului Dorin Chirtoacă, actualul primar. Deşi premierul Vlad Filat a cerut si Partidului Democrat, care face parte din coaliţie, să facă acelaşi lucru, această formaţiune, condusă de fostul comunist Marian Lupu, a refuzat. Chirtoacă este creditat cu 43% din voturi.

Contracandidatul comunist al lui Chirtoacă este Igor Dodon, pe care analiştii îl văd preluând partidul din mâinile lui Vladimir Voronin, în cazul unui succes la alegeri. Dodon ar putea obţine 27% din voturi, potrivit ultimelor sondaje, pe fondul scăderii generale a popularităţii Partidului Comuniştilor.

Anul de miere cu UE s-a încheiat

Alegerile de duminică au loc sub semnul avertismentelor primite de la UE, sătulă parcă de amânările din politica moldovenească, de la reforme şi până la alegerea unui şef al statului. „Dacă implementarea reformelor va eşua, noi nu vom da bani. Luna de miere s-a terminat. Am devenit cuplu real şi a venit timpul să lucrăm împreună, să trăim împreună şi să venim cu aceleaşi mesaje, dar şi mai important – cu aceleaşi fapte”, a spus recent Dirk Schubel, seful Delegatiei UE la Chisinau.

Noul regim proeuropean de la Chişinău şi-a împărţit puterea într-un mod similar celui din dreapta Prutului, cu partidul premierului luând Justiţia, Finanţele, Externele, Agricultura, dar şi Serviciul Vamal, extrem de sensibil, acolo unde şef este un fost administrator al unei firme deţinute de premier. Aliaţii democraţi deţin Economia şi Devoltarea Regională, dar şi Procuratura Generală şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.

Sub aceasta conducere, perspectivele economice par încurajatoare, cu o nesperată creştere economică de 6,9% în 2010, o prognoză a FMI pentru o creştere de 5% in 2011 şi chiar majorări cu 12% a salariilor profesorilor. Dar, salariul mediu peste Prut este de circa 3.300 de lei moldoveneşti, adică 800 de lei româneşti, iar economia se sprijină pe peste jumătate de miliard de dolari împrumutaţi de la FMI, circa 250 de milioane din partea SUA, pe lângă alte împrumuturi acordate de Polonia sau România.

Cea mai violentă campanie electorală

Campania electorală de peste Prut a fost una dintre cele mai violente, cu agresiuni fizice, ameninţări, dar şi mişcări politice surprinzătoare, care au lovit în Partidul Liberal-Democrat. Premierul Vlad Filat a acuzat că în spatele manevrelor se află un „păpuşar”, recunoscut de presă în persoana democratlui Vladimir Plahotniuc, prim-vicepreşedintele parlamentului şi un adevărat mogul al presei moldovene.

Partidul premierului Filat a ajuns să fie părăsit de vicepreşedintele Mihai Godea, căruia i s-a refuzat candidatura la primăria capitalei. Ulterior, Godea l-a acuzat de Filat de practici dictatoriale. Acelaşi lucru l-a făcut şi fostul ministru al Justiţiei, Alexandru Tănase, care a renunţat la politică pentru un fotoliu de judecător la Curtea Constituţională.

Curtea Constituţională reprezintă şi ea o miză, întrucât Moldova a fost condusă în ultimii ani prin verdictele date de această instituţie. Astfel, Curtea a decis că preşedintele ţării poate fi ales într-un „termen rezonabil” de la vacanţa funcţiei. Acest „termen rezonabil” a fost fixat apoi de liderii guvernului pentru septembrie 2011. Un eşec în tentativa parlamentului de a alege şeful statului poate duce la anticipate.

Rezultatul alegerilor locale va influenta calculele politice pentru toamna acestui an şi poate determina gradul de oportunitate al anticipatelor. De la demisia lui Vladimir Voronin, pe 28 septembrie 2009, Republica Moldova nu a fost condusă decât de preşedinţi interimari, fiind ţinută în sah de prevedri constituţionale neclare. La fel de adevărat este că moldovenii nu au validat prin prezenţa la urne referendumul pentru modificarea constituţiei, din septembrie 2010. În aprilie, Curtea Constituţională a cerut avizul Comisiei de la Veneţia privind posibilitatea de a modifica mecanismul alegerii preşedintelui prin lege şi nu prin validarea de către popor a unei noi constituţii.