Sunteţi invitaţi, duminică, 24 februarie, la ora 19.30, la spectacolul Vizitatorul de Eric-Emmanuel Schmitt, pentru a-l aniversa pe actorul Alexandru Repan, la 50 de ani de activitate în Teatrul Nottara.
S-a născut pe 26 februarie 1940, la Bucureşti. Este un bărbat şarmant, cu privire pătrunzătoare şi cu zâmbet cuceritor. A fost fratele mijlociu din Fraţii Karamazov, fermecătorul Claudiu din Hamlet sau Lopahin din Livada de vişini. Actorul mărturiseşte că hobby-ul său e teatrul, iar meseria sa e viaţa.
A urcat pentru prima dată pe scenă în clasa a V-a, într-o piesă de I.L. Caragiale. Anul următor, făcea prima regie şi aducea în scenă Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu, unde interpreta şi rolul lui Baiazid. La 14-15 ani, ştia, deja, pe dinafară, o mulţime de roluri din piese celebre.
După absolvirea liceului, Alexandru Repan a urmat cursurile Facultăţii de Istorie, răstimp în care a jucat şi a montat spectacole la Casa de Cultură a Studenţilor. O perioadă unică, în care teatrul era făcut cu pasiune şi la intensitate maximă.
În 1961, intră la Institutul de teatru, la clasa profesorilor Mony Ghelerter şi Zoe Anghel. Îi are colegi, printre alţii, pe Emil Hossu, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru.
Alexandru Repan îşi începe cariera la Teatrul Barbu Ştefănescu Delavrancea. În 1969, este remarcat de Horia Lovinescu, care îl aduce în trupa Teatrului Nottara. Au urmat roluri memorabile şi colaborări cu regizori de marcă, precum: Dan Micu, Dan Nasta, Dinu Cernescu, Dominic Dembinski, Alexandru Dabija, Felix Alexa, Sorana Coroamă-Stanca, George Rafael, Alexa Visarion, Vlad Mugur, Sanda Manu, Ion Cojar, Claudiu Goga.
Pe 26 februarie, marele actor Alexandru Repan împlineşte vârsta de 79 de ani. Dacă îi priveşti statura sveltă, eleganţa, supleţea gesturilor şi zâmbetul cuceritor, informaţia pare neverosimilă. Totuşi, stă mărturie multitudinea de roluri memorabile, pe care le-a jucat în cele peste 75 de spectacole şi peste 30 de filme.
Dintre spectacolele în care a jucat pe scena Teatrului Nottara amintim (selectiv): Anonimul de Ion Omescu, regia: Dan Nasta (1969); O lună la ţară de Ivan Sergheevici Turgheniev, regia: George Rafael (1970); Crimă şi pedeapsă, adaptare după romanul lui Fiodor Dostoievski, regia: Sanda Manu (1970); Şi eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta (1971); Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, regia: Dan Nasta (1971); Hamlet de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu (1974); Frumoasa istorie a vieţii şi a morţii regelui Henric al IV-lea de William Shakespeare, regia: Lucian Giurchescu (1976); Patima fără sfârşit de Horia Lovinescu, regia: George Rafael (1977); Pagini din Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale, regia: Alexandru Repan (1978); Mizantropul de J.B.P. Molière, regia: Dan Nasta (1979); Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu (1979); Noaptea umbrelor de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta (1980); Karamazovii, adaptare după Fraţii Karamazov de Fiodor Dostoievski, regia: Dan Micu (1981); Negru şi roşu de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu (1983); Cum vă place de William Shakespeare, regia: Dan Micu (1985); Livada de vişini de A.P. Cehov, regia: Dominic Dembinski (1988), în care i-au dat replica George Constantin şi Ştefan Radoff; Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu (1989); Regele moare de Eugène Ionesco, regia: Dominic Dembinski (1991); Jacques şi stăpânul său de Milan Kundera, regia: Petre Bokor (1992); Underground, adaptare după Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia: Alexandru Repan (1993); Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, regia:Radu Gabrea (1999); Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, regia: Felix Alexa (2002); Romeo şi Jeannette de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2002); Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Claudiu Goga (2003); Jocul dragostei şi al morţii de Romain Rolland, regia: Lucian Giurchescu (2003); Leonce şi Lena de Georg Büchner, regia: Felix Alexa (2004); Vizitatorul de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Claudiu Goga (2006); Antigona de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2008); Nu vorbiţi cu actorii de Tom Dudzick, regia: Diana Lupescu (2011); Roman teatral de Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2012); Rapsodie-n roz, adaptare după romanul omonim al lui Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Alexandru Repan (2014).
A fost solicitat să joace şi pe alte scene, în spectacole din repertoriul acelor teatre: Sfârşitul Troiei de Walter Jens, regia: Vlad Mugur, la Teatrul Mic (1994); a participat în distribuţia monumentalului spectacol semnat de Silviu Purcărete şi realizat la Teatrul Naţional din Craiova, Danaidele, dramatizare de Silviu Purcărete (1995); Bine, mamă, da` ăştia povestesc în actu` doi ce se-ntâmplă în actu` întâi de MateiVişniec, regia: Nona Ciobanu, la Teatrul Mic (1998); Valsul câinilor de Leonid Andreev, regia: Nona Ciobanu, la Teatrul Mic (1999); Eleni de Kostas Asimakopoulos, regia: Ion Cojar, la Teatrul Naţional din Bucureşti (1999)…
”Alexandru Repan este un actor deplin, cu putere de control asupra stării sufleteşti complicate. De câte ori e în scenă, ca regizor, îi stăpâneşte pe toţi cu privirea şi energia sa, adunându-i şi risipindu-i într-un firesc sub care se ghiceşte încărcătura de gândire. Are un joc sub zodia lucidităţii. Compoziţii robuste, cu pondere şi credibilitate. Astfel, actorul trăieşte neliniştea creatoare, nemulţumirea fundamentală, faţă de tot ceea ce ştie că-i este deja la îndemână, având forţa, tenacitatea, inteligenţa de a nu se transforma într-o imagine în sine, ci într-o imagine despre om. Pentru Alexandru Repan teatrul este locul din lume unde nu ai voie să disimulezi…”, scrie Dan-Marius Zarafescu.
”Norocul” său în cinematografie a fost întâlnirea cu Titus Popovici, singurul mare scenarist pe care l-a avut până acum filmul românesc, un om de o fineţe, de o spiritualitate şi de o cultură extraordinare. El i-a oferit rolul împăratului Austriei din filmul Horia (jucat de Ovidiu Iuliu Moldovan) şi cu complicitatea lui Titus şi a regizorului filmului, Mircea Mureşan, realizează personajul (un împărat francmason) din detalii subtile, pe înţelesul avizaţilor.
Alexandru Repan a împrumutat vocea-i inconfundabilă unor personaje celebre din spectacole radiofonice şi a făcut parte din distribuţiile unor filme de succes (Rochia albă de dantelă, Hanul dintre dealuri, Lumini şi umbre).
O viaţă plină şi un destin împlinit. Alexandru Repan a fost distins cu numeroase premii şi decorat cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler.
Alexandru Repan are doi băieţi, Alexandru și Matei.
În stagiunea 2018-2019, îl puteţi vedea pe Alexandru Repan pe scena Teatrului Nottara în spectacolele Vizitatorul de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Claudiu Goga, Efecte colaterale de Alexandru Popa, regia: Vlad Zamfirescu, Figaro, după Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, regia: Mihai Lungeanu, precum și la Cafeneaua lui Repi.
La Mulţi Ani!, îi dorim actorului Alexandru Repan să-şi păstreze cu sfinţenie superba tinereţe creatoare…
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.