Pe malul drept al Dîmboviței, pe Splaiul Independenției la numărul 105, cam în dreptul Catedralei Mîntuirii Neamului și zid în zid cu celebrul Institut „Ion Cantacuzino” se află parcul care găzduiește vechile și noile clădiri ale Facultății de Medicină Veterinară din cadrul USAMV București.
Acolo se află și cel mai mare spital veterinar din țară, ctitorit de profesorii facultății, cei care au pus ban pe ban ca să cumpere un loc și să ridice un spital pentru animale, așezămîntul în care necuvîntătoarele sunt salvate din cele mai complicate accidente și de consecințele celor mai ciudate boli.
Locul este îngrijit și impunător și te duce cu gîndul la tot felul de instituții simandicoase și importante. Numai fluxul de oameni tineri ce te mai trimite cu gîndul că acolo s-ar afla o facultate. Ba, în anumite zile crește și numărul adolescenților, ne-studenți, cei care aleg să vină la cursurile de pregătire gratuită, cele care se organizează în fiecare sîmbătă.
Vin copiii din toată țara și umplu locurile dintr-un amfiteatru, lor adăugîndu-li-se încă zeci, chiar sute de elevi care urmăresc desfășurarea acestor prelegeri pregătitoare pe internet. Este vorba de un modul special, destinat elevilor și absolvenților de liceu pentru a pregăti noile promoții de studenți. Aceștia vin din curiozitate și din nevoia unei pregătiri prealabile, iar profesorii le predau din dorința de a-i ajuta să se lămurească. Cu acest prilej, și unii și alții află dacă elevii au o bază și o înclinație pentru medicina veterinară sau încearcă doar marea cu degetul și se prefac că îndeplinesc o dorință a părinților?
Ei bine, spre deosebire de universitățile românești care zboară din clasamente, facultatea de Medicină Veterinară din București face progrese spectaculoase în materie de standarde internaționale.
Care să fie explicația?
Facultatea de Medicină Veterinară din București s-a concentrat și a obținut prin eforturi considerabile de dotare și o recalibrare a procesului didactic, astfel încât să îndeplinească exigențele de conformitate cu standarde înalte de educație veterinară, așa numita certificăre EAEVE pentru învățămîntul medical veterinar.
Facultatea a ajuns la acest nivel printr-o concentrare pe pregatirea practică a studentilor prin o încheierea unor acorduri de colaborare cu numeroase ferme, adaposturi de animale, institutii și autorități locale (Primăria sector 1 București). Aceste colaborări permit accesul studentilor în procesul de producție precum și contactul nemijlocit cu animalele de tratat.
Facultatea s-a concentrat pe dezvoltarea de abilități și competențe practice cu ajutorul cadrelor didactice. Studenții de la Medicină Veterinară București fac pregătire practică în Ferma Baciu, la Adăposturile Steaua Speranței, Odăi, Jandarmeria Română sau la Hergheliile Romsilva.
O noutate importantă a fost și introducerea sistemului de predare modular pentru studenții din anii IV și V – făcând astfel posibilă o dezvoltarea de competențe și abilități printr-un program susținut și continuu pentru fiecare disciplină clinică și paraclinică, cu deplasarări la ferme și în unitățile de stagiu practic în sistem modular cu câte două discipline simultan, oferind astfel posibilitatea valorificării oportunităților oferite de contactul direct cu realitatea din teren, cu animalele și cu patologia specifică, sub coordonarea, îndrumarea, suportul cadrelor didactice, cu echipamente moderne, portabile, aduse din facultate în cadrul acestor activități.
Susținerea activităților extracurriculare ale studenților, cu orientare către aprofundarea noțiunilor practice, prin suportul constant oferit prin logistică și participarea cadrelor didactice din facultate pentru organizarea conferințelor profesionale ale Asociațiilor studențești (programe în limbile franceză si engleză), frecvența de desfășurare a acestor activități fiind saptamânală, la finalul activității didactice (începând cu ora 19 sau 20).
Conferințele se desfășoară cu participarea cadrelor didactice din facultate și a specialiștilor veterinari invitați să dezvolte teme diferite de interes pentru pregătirea practică a studenților.
Faculatea a inițiat reorganizarea Campusului Cotroceni cu o punerea în funcțiune a unui nou amfiteatru- Amfiteatrul Riegler – nou, modern, cu o capacitate de circa 300 locuri, necesar pentru cursurile cu anii de studiu care au un număr mare de studenți (anii I și II). La fel, a inițiat și igienizarea și dotarea celorlalte spații (extinderea Arhivei, modernizarea secretariatului, o dotarea amfiteatrelor și a altor spații de pregătire didactică (pavilionul modern de Necropsie – Anatomie Patologică), amenajînd și un spațiu destinat studenților pentru pauzele dintre cursuri.
Mai toate clădirile importante de la Medicină Veterinară din București seamănă cu niște săli de muzeu sau cu spații expoziționale. Toate spațiile luminoase sunt panotate în stilul sălilor de exoziție, cu simeze și cu tablouri, multe dintre ele cu temă animalieră, într-un fel de expoziție permanentă aparținînd familiei Daradici. Consecința a fost directă. În curtea Facultății adesea pot fi văzute șevalete și tineri pictînd sau încercînd măcar niște lecții de pictură. Ceea ce leagă arta de medicina veterinară.
Oricine a văzut o dresură de cai sau de cîini. Dar puțini pot să-și imagineze cum suferă un cal spitalizat sau un cățel internat într-un salon miniatural. Imaginile spun multe despre o profesie care presupune un om cu o vocație și cu un suflet sensibil, care poate vorbi cu animalele și le poate înțelege pe limba lor.
”Încercăm să dăm studenților ceva din marele spirit al înaintașilor noștri împreună cu devotamentul față de profesie și dragostea față de animalele pe care le tratăm”, spunea prof. univ. dr. Iuliana Ionașcu, decanul Facultății.
Din cîteva mii de studenți care urmează cursurile Facultății de Medicină Veterinară din București, 417 sunt veniți din alte țări. Asta spune totul despre lumea de azi de la Medicină Veterinară, condusă de un decan cunoscut în România drept cel mai strălucit chirurg pe ochii animalelor. Ea se numește Iuliana Ionașcu. Despre ea se pune că este singurul chirurg care scapă animalele de ochelari.
Din păcate, deși probabil că există și exemple bune, modul în care se comportă cu anumite animale și cu aparținătorii precum și prețurile foarte mari nu reprezintă exemple pozitive; eu nu le cunosc pe acelea pentru că nu am trecut prin întâmplări de care să-mi aduc aminte cu plăcere.
Toi medicii veterinari care s-au ocupat de cainii si pisicile mele in decursul anilor aveau pe langa competenta si o mare empatie pentru „pacientii” pe care ii aduceam, ceea ce nu pot spune despre multi din medicii care practica medicina umana. Respect!
Am o pisicuta de 16 ani, ce a primit o noua sansa la viata la Clinica spitalului. Venita cu diagnostice oncologice eronate de la un spital veterinar cu preturi identice cu cele de la clinicile umane, aici a gasit un nucleu de profesionisti cu mare probitate si morala format din: dr Iuliana Ionascu,dr Daniela Breslasu, dr Cerasela Vasilescu si nu numai.Le multumesc si pe aceasta cale si le admir dedicarea profesionala cu care consulta pacientii ce apeleaza la clinica si prezinta aceste cazuri propriilor studenti,pt cunostinte ce se dobandesc permanent prin studiu si experienta.
În general mǎ enerveazǎ genul de articole cu iz publicitar, dar pe acesta l-am citit cu plǎcere. E greu sǎ devii medic veterinar, e nevoie de multǎ muncǎ dar în primul rând de vocație. Bravo lor (profesorilor, studenților și administratorilor facultǎții) și tuturor medicilor care-și fac profesia cu drag și dǎruire!
Din păcate noul spital veterinar din incinta facultății ii face de râs. O mizerie, nu stiu unii de altii. Au tarife ridicate la standarde execrabile. Mi-am luat pisica pe moarte de la ei după o internare de 7 zile și am plătit o groază de bani. Până am ajuns acasă pisicuța a murit.