„Am stabilizat economia…”. Yeah, right!

Este nevoie doar de 48 de ore pentru ca Guvernul României, sau bucăţi din el, să mai decreteze 3 tâmpenii. Cele mai recente mostre vin de la primul de iure (în principiu), Emil Boc, de la prim-ministrul de facto (în practică), Traian Băsescu, şi de la doamna ministru Elena Udrea, care, după părerea mea, este şi ea un fel de prim-ministru. Iată detaliile:

Emil Boc, prim-ministru „de iure”: „România se afla pe marginea prăpastiei. Am reuşit să stabilizăm ţara şi din 2011 mergem pe creştere economică”. Yeah, right… Discursul premierului reprezintă de fapt o sumă de tâmpenii. Când domnia sa şi compania au preluat managementul ţării, este drept, ţara fusese pusă pe perspectiva de butuci de fostul guvern, împreună cu largul concurs al partidului pe care domnul Boc îl conduce, al PSD, şi al preşedintelui în exerciţiu, care are o vechime de 6 ani în funcţie. Ce a făcut domnul Boc când a preluat managementul ţării? A împins-o de pe margine în prăpastie. Concret, a majorat pensiile în anul 2009 prin indexare cu rata inflaţiei, a majorat în fapt salariile bugetarilor, ba mai mult, după primele luni de guvernare, a mai adăugat vreo 20.000 de bugetari pe factura salarială. A împărţit „sinecuri” acoliţilor (vezi cazul facturii de natură salarială a domnului Ionuţ Popescu, care numără lunar, ca venituri, peste 20.000 de euro de la stat, sau cazul lui Bogdan Drăgoi, secretar de stat la Ministerul Finanţelor, care şi dânsul număra lunar peste 8.500 de euro de la casierie). A introdus ajutoare sociale (aşa-numita „pensie minimă de 350 de lei”, care este orice mai puţin pensie – nerespectând principiul contributivităţii). A continuat politica imbecilă de absorbţie ineficientă a fondurilor europene, România pregătindu-se de al 4-lea an în care este contribuitor net al Uniunii Europene (contribuţia de membru este mai mare decât ceea ce Boc şi compania reuşesc să atragă).

Discursul de vineri, 10 decembrie, a fost completat de intervenţia lui Boc de la PRO TV : „Dacă noi am fi continuat politicile economice din 2008, România ar fi avut în 2009 un deficit de cel puţin 12%”. Declaraţia premierului reprezintă o recunoaştere a parţialei senilităţi de care a dat dovadă guvernul în prima parte a mandatului şi dă dovadă şi în actuala fază a mandatului: primul buget pe 2009 a fost construit pe creştere economică de 1,8% şi cu deficit de 2,7%. Prin politicile economice ale guvernului, primul an de guvernare Boc s-a încheiat cu deficit de 8,6% + arierate, iar căderea economică a fost -7,1%. A urmat şi al doilea buget, prevăzut cu creştere economică de 1,3% şi deficit de 5,9%. Anul se va încheia cu o cădere de -2% (cel mai probabil), iar pe datele pe care a fost construit primul buget, deficitul ar fi depăşit 9%. Confruntat cu propria incompetenţă de previzionare şi implementare de politici economice, guvernul a apelat la măsurile primitive pe care le cunoaşteţi: majorarea TVA la 24%, tăierea salariilor bugetarilor cu 25%, tăierea puterii de cumpărare prin inflaţie, supraimpozitarea pensiilor mai mari de 740 de lei prin introducerea de contribuţii de asigurări de sănătate de 5,5%, tăierea indemnizaţiilor maternale cu 15% într-o primă fază şi înjumătăţite, ca perioadă de acordare, în a doua fază, coplata din sistemul sanitar sau legiferarea jafurilor din sectorul medical.

Şi mai e un detaliu interesant: în 18 octombrie, Traian Băsescu declara că ţara trebuie stabilizată. Să fi reuşit Emil Boc în 7 săptămâni să stabilizeze ţara? Că singurele măsuri de atunci şi până acum au fost supraimpozitarea pensiilor şi lupta cu gravidele.

În fapt, toate aceste măsuri indică ferm faptul că Boc şi ai lui nu au stabilizat nicio economie, singura politică constantă fiind aceea de dat la gioale propriilor cetăţeni, cu crampoane din ce în ce mai mari şi mai ascuţite.

Duduia Udrea, un fel de prim-ministru: „Toată ţara e un şantier!”. Yeah, right… sau „macarale râd în soare argintii, la la la şi tra la la”. „Peste tot se lucrează de când PDL e la guvernare, în toată ţara sunt şantiere deschise, drumuri, autostrăzi, cartiere de locuinţe… Acest guvern a reuşit să găsească bani pentru investiţii şi a reuşit să atragă şi fonduri europene”.

Înainte de 1989, astfel de declaraţii erau puse pe rime „Ateliere, săli de sport, laboratore// Ne aşteaptă drumul ţării să-l urmăm,// Iar noi, viitoarea clasă muncitoare,// Exemplul comuniştilor l-urmăm”.

Eu nu spun că discursul duduii este o sumă de minciuni. Dar spun ceea ce relevă cifrele: cheltuielile de investiţii în 2009 au fost mai mici cu 25% decât în 2008, iar în 2010, formarea brută de capital fix (investiţiile) au fost mai mici cu 3% în primele 10 luni decât în perioada similară din 2009.

În privinţa fondurilor europene, iată ce spunea Mugur Isărescu în urmă cu 10 zile: „Fondurile europene atrase în 2010 reprezintă doar 70% din fondurile atrase în perioada similară din anul 2009, care şi el a fost un an foarte prost”.

În privinţa autostrăzilor, în afară de câteva panglici de la Câmpia Turzii, care au inaugurat o dâră de autostradă fantomă (parte din autostrada Bechtel, demarată în 2003), restul este tot la stadiu de studii de fezabilitate, sau mă rog, dacă şpăgile de fezabilitate pot fi definite ca şantier… Aportul fâşiei Bechtel la economie este de 2 lei, anulaţi de costul mai mare de 10 milioane de EURO pe kilometru. Rămâne gluma tip şantier a duduii, şi aşteptăm, întrucât dânsa vede economia duduind pe şantiere, să ne invite să cumpărăm case în America.

Traian Băsescu, prim-ministru „de facto”: „Statul nu este responsabil pentru fiecare cetăţean în parte…”. Yeah, right… Aici, Adrian Năstase a interpretat Constituţia mai bine decât aş putea să o fac eu, care studiez doar economia, nu şi dreptul, sau, dreptul constituţional (aici o fi Boc Emil vreun expert). Eu pot să îi dau dreptate preşedintelui doar dacă citesc declaraţia uluitoare a domniei sale în următoarea cheie: „Statul este iresponsabil pentru fiecare cetăţean în parte. Sau lipsit de responsabilitate”. Pentru că, atunci când furi din puterea de cumpărare prin măsuri pompieristice, gen majorarea TVA, când îi trimiţi pe bugetari la muncă forţată, prin plata a doar 3 trimestre din cele 4 ale unui an (tăierea salariilor cu 25%), când îi ataci pe cei cu venituri fixe şi în faza descendentă a puterii de muncă, precum pensionarii, sau iei la şuturi gravidele în două etape, din punctul meu de vedere, astea sunt toate atribute ale unui stat iresponsabil şi desuet. În această cheie, Traian Băsescu are dreptate. În cheia pe care o vrea domnia sa spre decriptarea discursului prezindenţial, eu nu văd decât o minciună. Când instituţionalizezi naţionalizarea şi furtul, iniţiezi şi inviţi la disoluţia statului. Stimate domnule preşedinte şi dragă Traiane, şi atunci, pentru cine era urarea „Să trăiţi bine!”? Puteţi să îi nomnializaţi? Câţiva au ajuns din neica nimeni să trăiască precum „oamenii cei mai bogaţi”. Sunt convins că vă ia cel mult 5 minute să îi nominalizaţi…

Iar cele 3 tâmpenii slobozite spre public în numai 48 de ore îmi dovedesc că, după mai bine de 130 de ani, discursul lui Mihai Eminescu este încă extrem de valid. Iată ce spunea în anul 1880 Mihai Eminescu: „De aceea alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi nu au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii şi nu au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să vă economisească pe voi toţi”.