La granița dintre iubire și hărțuire, dintre sex și nevroză, o călătorie erotică spre partea întunecată a minții.
L’Amant double / Amant dublu (2017), un thriller erotic în regia lui François Ozon, selecţionat în Competiția Oficială a festivalului de la Cannes, ce va rula din 10 noiembrie, în cinematografele româneşti.
Chloé, o tânără fragilă, se îndrăgostește de psihanalistul său, Paul. După câteva luni, cei doi se mută împreună. Curând Chloé descoperă că iubitul ei îi ascunde voit o parte a identității lui.
O tânără fragilă se îndrăgostește de doctorul său… și de fratele lui geamăn.
Cine este de fapt amantul ei?
Doar un vis, o dorință ascunsă sau o dublură malefică?
Un film purtând din plin marca François Ozon, Amantul dublu este un strălucit thriller erotico-freudian, cu accente hitchcockiene. O opera întunecată, viscerală, voluptuoasă, care deranjează în aceeaşi măsură în care seduce.
Totul este gândit, executat cu măiestrie, de la poveste la jocul continuu între vise şi realitate, iar punerea în scenă este de o frumuseţe care te vrăjeşte, ca şi interpretările perfcte ale protagoniştilor Marine Vacth şi Jérémie Renier, dar şi ale lui Jacqueline Bisset, Myriam Boyer şi Dominique Reymond.
Inspirat dintr-un roman scurt semnat de Joyce Carol Oates, Amantul dublu este împlinirea unei permanente dualităţi. Iar realizarea peliculei cuprinde referinţe cinefile evidente, de la Soeurs de sang, de Brian De Palma la Alfred Hitchcock, de la Fritz Lang la Jacques Tourneur şi până la Rosemary’s Baby, de Roman Polanski.
Sunt împrumuturi asumate, exacerbate de o punere în scenă voit sofisticată, care insuflă o senzaţie de nelinişte, plăcută, dar sufocantă. Totul se tulbură, realitatea trece în plan secund, universul devin spongios, aproape vâscos. Decorul în trompe-l’oeil îi permite cineastului să se infiltreze, ca un hoţ în intimitatea personajelor. Să inventeze şi să îndrăznească.
Încă o dată, Ozon filmează evoluţia unei femei. Spre deosebire de aceea liniştitoare a eroinei din Franz, periplul lui Chloe este frust, crud, brutal. Niciodată în producţiile sale anterioare cineastul nu se apropiase de personajele sale cu o asemenea eleganţă rece, cu o precizie clinică.
Un thiller fantastic pe tema dublului, realizat în stilul lui De Palma, cu un gust postmodern al citării. Există la Ozon această dimensiune a discipolului genial, care digerează foarte repede operele maeştrilor pentru a ajunge la un colaj plin de viziuni strălucite şi fantastice.
Cuplul format de Marine Vacth şi Jérémie Renier reprezintă o flacără senzuală în acest univers rece şi nesigur. Intensitatea dorinţelor, violenţa psihică, eliberarea instinctelor compun o cartografie a dorinţelor celor mai secrete şi de nemărturisit ale unei femei tinere.
Adaptând romanul lui Carol Joan Oates, cineastul declină cu o plăcere evidentă micul său teatru al psihozelor pentru a diseca mai bine şi mai direct interiorul eroinei sale.
Rezultatul este un film pentru cinefili.
Distribuit în România de Independența Film
