America ne trimite plocon un OZN – SF politic

Generalul Ciucă va afla în curând că în România nu e ca în Nassiria! Poate că o să candideze în 2024 la președinția României. De ce nu? Americanii l-ar putea băga în lupta electorală și pe Mircea Geoană iar olandezii pe Laura Codruța Kovesi, franțujii pe Dacian Cioloș și așa mai departe. Iar grupările Pro-Ruse?! Oho, au un inventar baban de tot de candidați la prezidențialele din 2024! Or să fie tot felul de surprize, o să ne prăpădim de râs. Oricum, generalul Ciucă tre’ să se caftească meserie cu grupările Pro-Ruse din România care sunt de toate felurile, de la telectuali mucegăiți cu ifose de mari filfizoni politici la tot felul de derbedei așa-ziși naționaliști și la tot felul de fosile proletcultiste care încă mai visează cai verzi pe pereți în țara asta sărmană și fără de leac.

Sigur că generalul Ciucă tre’ să împace grupările Pro-Ruse din România pentru că altfel, el, fiind singur, singurel, n-o să poate face față frecușului și intrigilor din București. Viața reală este infinit complexă și complicată. În linii mari, există o prostie românească de așa-zis marketing politic dâmbovițean savant: anume că, un candidat trebuie să apară în scenă pe ultima sută de metri pentru ca nu cumva serviciile secrete străine de oriunde ar fi ele să nu-l strângă de gât, să nu-l facă varză presa glorioasă autohtonă inclusiv televiziunile otrăvite, să nu-l calce în picioare gașca de opozanți politici, să nu-l ciuruiască postașii de pe rețelele de socializare.

Există o faună ultra de analiști politici cu așa-zis ștaif de la CTP și Cristoiu, la Gâdea, Badea, Roșca-Stănescu etc, bașca o mulțime de firme ochioase de advertising politic, firme de sondare publică, o gașcă mare, mare de afaceriști români care vor să investească în candidați sau nu, o armada întreagă de ofițeri și generali de toate armele care fac și desfac ițele politicii românești. Și votantul, eterna necunoscută.

Ideea nebună și curajoasă e ca un om hotărât, da hotărât rău de tot, să intre în arenă tocmai acum, când marasmul politic e la cote maxime și s-o țină tot așa până în 2024. Asta înseamnă un angajament politic profund, complicat, ține de viața de familie, de sănătate și de psihic, de multe abilități necesare. Când ești susținut de o formațiune politică de tip românesc, se întâmplă ce se întâmplă, sunt cunoscute aventurile gen USR, PMP, AUR, Forța Civică, UNPR, AC, etc. În astfel de cazuri, depinzi de frecușul unei găști informale care e greu de controlat.

De unul singur poate părea hei-rupist și ireal, și, desigur, poate fi o aventură pentru cineva care n-are nimic de pierdut. La un moment dat percepția publică joacă un renghi candidaților individualiști și ei sunt rași din cursă. O echipă de consilieri presupune un efort considerabil, apare jocul de glezne între consilieri, etc.

O candidatură la președinție poate părea unor o bagatelă, altora o nebunie, altora o țăcăneală, altora traiul de nabab prezidențial mult visat. Rețelele de socializare sunt bune dar de la prezentarea chestiunii până la dorința de vot e cale foarte lungă și mai ales incertă. Miile de LIKE-uri pot să fie o fentă nasoală pentru un candidat și să nu reprezinte adevărul vieții. Firmele de marketing politic care se bazează pe rețele de socializeze sunt niște gogorițe simpatice. Sunt enorm de multe aspecte legate de o candidatură la alegerile prezidențiale.

Momentul e foarte potrivit pentru că toți jucătorii sunt loviți la moacă, la gioale, popular vorbind, au alte orizonturi imediate acum. În astfel de momente e ca la cursele de Formula 1. Câte un pilot inspirat se așează în prima poziție și o ține tot așa până la sfârșitul cursei și câștigă cursa. În acest moment în România e singura strategie bună. Desigur, chestia cu ambasadele străine, cu jucătorii NATO și anti-NATO, pandemiile, băncile străine, toate bla, bla-urile astea trebuie avute în vedere că joaca geostrategică a prezentului reclamă oameni inteligenți nu papițoi gen Bogdan Chireac, Pârvulescu, Turcescu, și cine mai vreți din noianul de inteligenți ai momentului nostru dâmbovițean….

Legăturile internaționale trebuie să fie bine puse la punct, e mișto să ai niște verișori babani la Moscova, la Washington, la Paris sau la Londra! E un lucru pe care, de exemplu, Remus Cernea, contracandidatul lui Traian Băsescu, nu l-a înțeles…. S-a băgat în borșul politicianistic exact ca un copchil naiv. Nu l-a sprijinit generația lui. În linii mari, parcă așa ar fi dar e posibil să greșesc prin puncte esențiale. Dar dacă nu greșesc?! Aaa, dar am uitat partidele politice, ha, ha, ha! Partidele astea alde PSD, PNL, USR, PMP, ALDE, AUR, PNȚCD, UNPR, PSM, AC, PIN, PNG sunt toate niște haioșenii, tre’ să fii complet sărit de pe fix să le iei în seamă. Cam asta ar fi. Așa că, fiind în plimbare pe Calea Victoriei și zgâindu-mă după un OZN american, care planează grațios printre nori, ce crezi că văd?!

Păi da, trebuia să-mi imaginez, oamenii lui Vladimir Putin. Montează cabluri, camere de luat vederi, microfoane ca Moscova să poată fi la curent cu toate mișcările noastre. Păi nu e normal?! Dincolo, pe trotuar, sunt băieții de la SRI care îi filmează pe oamenii lui Putin. Dar ce credeați, băi, că stăm cu brațele-n sân?! I-am zis și lui Cătălin Dancu atunci sau acum când e mare în funcție la PNG. O mai fi PNG? Băi, e, dar e în adormire, că ăsta a fost sfatului Hrebe dat lui Gigi Becali. Dar lasă-i frate, uite, OZN-ul american vine și el pe deasupra, aici, pe Calea Victoriei și îi filmează pe oamenii lui Vladimir Putin pe care îi filmează și băieții noștri de la SRI.

Ah, era să uit, e activ-adormit și Partidul Poporului Dan Diaconescu. Păi ce, e din drum?! Nu vă râdeți, dacă iese Dan Diaconescu din adormire?! Vedeți, ăștia sunteți! Mereu încrezuți și înfumurați, adică le știți voi pe toate, ce să mai vorbim. Poate o să fie Cîțu candidat sau Ciolacu. Dar ce, domnul Ciolacu n-ar fi bun de președinte? Ar fi bun, de ce să nu fie bun?! În sfârșit, OZN-ul american coboară pe Calea Victoriei și din OZN coboară niște venusieni. Păi da, există venusieni dar voi, nu și nu, că nu există. Iaca, na, există. Venusienii mă ochesc de cum coboară din OZN-ul american și vin la mine și strigă cam așa: șefu’ putem să parcăm și noi aici cinci minute?! Vedeți?! Ce v-am zis?! Credeați că le știți voi pe toate, că sunteți voi cei mai mari și mai tari. Și când colo, iaca. Cine e șeful galaxiei?!