Americanii sau rușii?

De dimineață se tot aud niște zgomote-n cer. Vuiet mare, nu te joci. Nu sunt avioanele noastre, să știi, îmi zice Cantemir Georgescu, trăgându-se de moțul lui blond. Are, așa, un moț blond, rebel care, cum de se pornește un vânticel prin Piața Obor, cum se ridică semeț, către nori. Trebuie să fie americanii sau rușii. Așa să știi. Bine, dragă Cantemir Georgescu, zic eu, puțin înciudat. Sigur că mă cuprinde pizma când îl văd pe Cantemir Georgescu așa de sigur pe el. A fost în stradă de atâtea ori, nici nu mai conta ce miting era.

A strigat în contra guvernului, a parlamentului, în contra președintelui. E libertatea lui, e nebunia lui. Acum zice că-n cer sunt fie americanii, fie rușii. De ce n-ar fi chinezii, de ce n-ar fi extratereștrii?! Ăia nu vin până aici, la noi. Dar americanii de ce vin? Dar rușii de ce vin? Cantemir Georgescu râde cu gura până la urechi. Are strungăreață. Râde cu poftă. I-aș trage un pumn în nas, să-l lecuiesc. Dar ce rezolv cu asta? Îi sparg arcada și ajungem la spital, la urgență. Apoi vine poliția și ne dă și la televizor.

Nu fac eu plăcerea asta nimănui. Mă potolesc. Nu apare nimeni pe stradă, zgomotele din cer cresc în intensitate. Alaltăieri a fost vânzoleală la PSD, la PNL, la USR. Nu știu de ce. S-au certat, s-au împăcat. Și, uite, acum, când e groasă rău de tot, partidele politice tac chitic. Nici nu le pasă. Cantemir Georgescu râde și mai strașnic. Îmi zice, păi ăștia de la parlament, de la guvern, de la președinție nu se pun la socoteală, nu fac nici cât o ceapă degerată. Dacă americanii au chef să facă ceva, vor face.

Dacă rușii au chef să facă ceva, vor face. Nu se împiedică ei de ai noștri, vai de capul lor. Ăștia mai strâng și ei ce mai cade de pe la ăia mari. Ai înțeles? Eu n-am înțeles. Nu vreau să înțeleg. E un mod simplist de a vedea lucrurile. Sunt nuanțe și nuanțe. De pe trotuar, gureșă nevoie mare, ne strigă Filofteia Constantinescu, treceți în casă, la adăpost, ia vedeți că vă cade vreo bombă-n cap. Dar n-au sunat alarma ăia de la ISU. Li s-a stricat sirena, râde zevzecește Cantemir Georgescu. Mai să-i trag una-n nas. El face pe savantul, ai zice că are informatori chiar la sediul NATO sau, cine știe, la FSB la Moscova. Și or să-l schimbe pe ăsta, pe președintele ăsta al nostru, când au ei chef. E clar? E cât se poate de clar. Nu pot să-l contrazic. Armată nu mai avem, bogății, nici de unele, poliția asta nu se pune, nici jandarmeria. Serviciile secrete se bat cu stângu-n dreptu’. Poporanii, care mai de care, freacă menta meserie. E un fel de lălăială națională, un fel de amorțeală. Nu iese nimeni pe stradă, ne-am înmuiat de tot. Zgomotele din cer sunt acum asurzitoare dar nimeni nu le aude. Nici Cantemir Georgescu nu le mai aude, zice că nu mai aude nimic. Filofteia Constantinescu s-a liniștit și ea, zice că nu se mai aude nimic. Eu aud zgomotele din ce în ce mai tare. Sunt asurzitoare. Dacă mai e careva în țara asta care să le audă așa cum le aud eu, să ridice mâna!