Amfiteatre şi săli de curs cu nume de arbori

Titlul acesta nu este deloc retoric sau metaforic. Cunoscătorii mediilor academice şi universitare americane ştiu, de mai bine de patru decenii, că la Indiana University România a avut şi continuă să aibă un grup de profesori universitari eminenţi care au realizat, de-a lungul anilor, un corpus impresionant de studii, cercetări şi comunicări având în centrul lor România, cultura, limba şi literatura română, istoria, tradiţiile, diplomaţia, justiţia, presa şi societatea românească, văzute din multiple perspective. În contextul Europei de Est şi al Europei, dinainte de Cortina de Fier, sub dictatură, în tranziţie sau în alte perioade istorice.

Anul acesta am fost invitată la cea de-a şaptea ediţie dedicată unor studii şi conferinţe pe teme româneşti, “Romanian Studies Conference”, desfăşurată de-a lungul a două zile la “Ballantine Room”, în “Oak Room” sau la “Maple Room”, spaţii universitare consacrate la Indiana University. Universitatea nu ezită să folosească numele unor copaci pentru a-şi individualiza sălile de curs şi de seminarii sau amfiteatrele. Bogăţia de specii a pădurii ce înconjoară campusul uriaş sau face parte din plantaţiile din Arboretum se regăseşte în viaţa academică de zi cu zi. E şi acesta un mod de a reuni Natura şi Cultura în educaţia celor peste 100.000 de studenţi care învaţă la Indiana.

Am ascultat numeroasele comunicări ce au fost susţinute în cadrul acestei “Seventh Annual Romanian Studies Conference”, organizată la Indiana University de doamna Maria Bucur Deckard, împreună cu alţi profesori de origine română ce predau la aceeaşi universitate şi un grup dinamic de studenţi, masteranzi şi doctoranzi ce abordează teme româneşti în cercetările lor.

Profesorul Keith Hitchins a dedicat peste jumătate de veac istoriei României

Indiana University

Conferinţa a fost deschisă de profesorul Keith Hitchins prin ceea ce americanii numesc sugestiv “Keynote”, intitulată “The Touchstone of the Romanian Essence: Europe”. Referindu-se la generaţia lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu şi ceilalţi europenişti, Profesorul Keith Hitchins a pus în evidenţă această continuă provocare şi raportare a României la Europa, ca la un proces identitar, prin care accentele naţionale şi reflexele etnicizante au ieşit din prim-plan pentru a se raporta la orizonturi europene.

Profesorul Keith Hitchins este o autoritate recunoscută de câteva decenii în istoria României. Profesor de istorie la University of Illinois, specialist în România şi Europa de Sud-Est, domnul Keith Hitchins are în spatele cărţilor sale dedicate istoriei României o jumătate de veac de cercetări continue. A călătorit în România după 1960, efectuând cercetări amănunţite în arhive, pe baza cărora a scris mai multe studii şi cărţi de referinţă, ce au cunoscut mai multe reeditări şi ediţii precum “The Romanian National Movement in Transylvania, 1780-1849”, apărută la Harvard University Press, în 1969, “Orthodoxy and Nationality: Andreiu Şaguna and the Romanians of Transylvania, 1846-1873”, publicată de Harvard University Press, în 1977, în vreme ce ediţia în limba română a apărut la Editura Univers Enciclopedic, în 1995, “A Nation Discovered: Romanian Intellectuals in Transylvania and the Idea of Nation, 1700-1848”, publicată la Editura Enciclopedică în 1999, şi “A Nation Affirmed: The Romanian National Movement in Transylvania 1860-1914”, publicată în engleză la Editura Enciclopedică în 1999 şi în limba română la aceeaşi editură, în anul 2000, sub titlul “Afirmarea naţiunii: Mişcarea naţională românească din Transilvania 1860-1914”.

Auditorium de la Indiana University

La editura Dacia din Cluj-Napoca a publicat în 1992 “Conştiinţă naţională şi acţiune politică la Românii din Transilvania, 1868-1918” şi “Conştiinţă naţională şi acţiune politică la Românii din Transilvania 1700-1868”, în anul 1987.

Keith Hitchins a scris o istorie a României moderne, în două volume, “The Romanians, 1774-1886”, editată de Oxford University Press, în 1996, publicată în limba română în mai multe ediţii de Editura Humanitas (1998, 2004, 2013). În “American Historical Review”, lucrarea “Românii 1774-1866” este considerată “o frescă minuţioasă… o operă academică de cel mai înalt nivel. Prin ideile limpezi, naraţiunea alertă şi bibliografia fără cusur, el ne oferă o lucrare de referinţă despre istoria României şi a românilor”. Volumul din seria “Oxford History of Modern Europe”, “România. 1866-1947”, a fost decretat o “lectură obligatorie pentru specialiştii şi studenţii preocupaţi de istoria României şi istoria Europei de Est, dar şi pentru publicul larg. Nici o altă lucrare nu acoperă domeniul cu o asemenea competenţă, limpezime şi cuprindere intelectuală. Orice specialist în istoria modernă a României va trebui să pornească de acum încolo de la viziunea lui Hitchins”, e scris în “The Historian”. Numărul studiilor, contribuţiilor Profesorului Hitchins este impresionant şi nu aş vrea să uit din această succintă enumerare contribuţiile sale din volumele “Romanian Liberalism (1821-1866)”, “Key Concepts of Romanian History. Alternative Approaches to Socio-Political Language” din 2013 sau “Petru Romanescu în anii ‘60, America Revisited”, apărut în 2013, sau “Accomodation or Separation: Notes on the Romanians and Hungarians of Transylvania 1867-1940. Hungary and Romania Beyond National Narratives. Comparisons and Entaglements” din 2013.

Doina Uricariu la Indiana University

Profesorul Keith Hitchins a publicat şi alte cărţi de referinţă în domeniu pe care le voi aminti rapid, gândindu-mă cât de mult a făcut eminentul istoric pentru cunoaşterea României şi formarea unor noi promoţii de istorici interesaţi de România. “A Concise History of Romania” (Cambridge Concise History, 2014), “Romania 1866-1947”(Oxford History of Modern Europe, 1994), “Istoria României”, ediţia în limba română, publicată de Editura Corint, în 2007, unde este co-autor alături de Denis Deletant, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Ion Brătianu; “Romania: The Peace Conference 1919-23 and Their Aftermath Makers of the Modern World”, publicată în 2011.

Profesorul Keith Hitchins este membru de onoare al Academiei Române şi Doctor Honoris Causa al universităţilor din Cluj, din 1991, din Sibiu, din 1993, de la Alba-Iulia din 2001, de la Târgu-Mureş din 2005, de la Timişoara din 2008, şi de la Iaşi, tot din 2008. În 2012 a publicat volumul “I.C. Brătianu: Romania”, la Haus Publication, la Londra.

Indiana University Art Museum

Este dificil să acoperi într-o rapidă enumerare contribuţiile majore referitoare la istoria României şi la aceea a sud-estului Europei pe care le datorăm Profesorului Hitchins, de-a lungul acestei jumătăţi de secol, în care istoria României a suferit şi ea din pricina cenzurării şi deturnării unor adevăruri şi informaţii sub dictatura comunistă. Mai trebuie amintite, de asemenea, abordările problemelor modernismului, liberalismului interbelic, ale raporturilor de putere între ţările mici şi mari în zona sud-est europeană şi studiile consacrate Bisericii Românilor în Transilvania sau un dens articol publicat în “Journal of Theoretical Humanities”, intitulat “Interwar Southeastern Europe Confronts the West. The New Generation: Cioran Yanev, Popovic”, ale cărui idei le-am regăsit, în parte, şi în această “Keynote” cu care s-au deschis lucrările studiilor româneşti susţinute, de-a lungul a două zile, la Indiana University.

Herman B. Wells şi visul lui despre „Un loc al frumosului şi gândirii cutezătoare”

Cinematograful Indiana University

Herman B. Wells a fost preşedintele Universităţii Indiana în anii 1938-1962. El şi-a dorit să transforme uriaşul campus universitar într-o oază a frumosului natural, moral şi spiritual păstrând pădurea şi copacii seculari, apa binefăcătoare a lui Jordan River, nume mai mult decât simbolic. Campusul e o imensă grădină‚ în vecinătatea pădurii, cu pajişti de iarbă, scăldate de roua dimineţilor, imense straturi de flori, de la narcisele şi lalelele primăverii, la trandafirii verii şi crizantemele toamnei mai bogate în roşul verii indiene. Numele lui Herman B. Wells este amintit cu prilejul fiecărei decizii mai importante ce se ia la Indiana University. Spiritul lui vizionar e continuat în marile proiecte contemporane. Una din statuile lui îl reprezintă stând pe o bancă în parc lângă băncile pe care se aşază studenţi şi profesori. O altă statuie, turnată tot în bronz, e pusă alături de uriaşele iniţiale săpate în piatră „I” şi „U”, monograma notorie a Universităţii Indiana. Toţi poposesc lângă această statuie a lui Herman B. Wells, aflată lângă Maxwell Hall.

Maria Bucur Deckard

Maria Bucur Deckard

Energică, explozivă, comunicativă, ambiţioasă, mare iubitoare de muzică tradiţională, dar şi modernă, americanca de origine română Maria Bucur Deckard are în spatele ei şi în faţa ei, mai ales, o carieră universitară de succes, pe care o demonstrează nu doar poziţiile academice ocupate, ci şi activitatea de cercetare, concretizată într-o mulţime de studii de istorie publicate în reviste de specialitate şi cărţile pe care le-a scris.

Profesor la catedra de istorie europeană, “John W. Hill”, şi asistent al decanului pe probleme internaţionale, la “Indiana College of Arts and Sciences University”, cu un doctorat susţinut la Universitatea din Illinois, în 1996, Maria Bucur Deckard este interesată de istoria Europei de Est, inclusiv a României din perioada modernă. Prima carte pe care a publicat-o, “Eugenics and Modernization in Interwar Romania”, investighează modurile în care producătorii de cultură şi politicile sociale încearcă să construiască viitorul în prima jumătate a secolului XX. Concomitent, Maria Bucur Deckard şi-a focalizat interesul asupra cercetărilor legate de comunităţile şi instituţiile locale din Europa de Est, încercând să descopere într-un trecut nu prea depărtat, mistificat sau ocultat sub dictatura comunistă, adevăratul raport între eroi şi victime. A publicat, pe acest subiect, în care cercetările ei sunt revelatoare, cartea “Heroes and Victims. Remembering War in Twentieth Century Romania”. A scris şi publicat numeroase eseuri referitoare la “eugenics, philanthropy, the cultural history of the Great War, commemorations of World War II, gender and war”. Proiectul pe care îl are în lucru se axează pe “Every Day Life Citisenship and Gender. A Transnational Study”. Sunt comparate două cazuri, selectate din România şi Statele Unite. Cursurile ţinute la Universitatea din Indiana combină interesul în cercetare cu perspectiva pedagogică, Maria Barbu Deckard fiind interesată de ideea Europei, de film, memorie şi istorie, de lucrul cu asociaţiile de studenţi. În intervalul 2009-2011, Maria Bucur Deckard a fost preşedinta asociaţiei de femei din domeniul studiilor slavice. Pentru bogata sa activitate profesională, de cercetare, profesor Maria Bucur Deckard a primit numeroase burse şi premii, a susţinut şi susţine conferinţe în Europa, Australia, America de Nord. A publicat “A Archipelago of Stories: Gender History in Eastern Europe”, în “American Historical Review”, în 2008, “Heroes and Victims: Remembering Romania ‘s War in the Twenthies Century”, în 2009, “Eugenics and Colonialism in Eastern Europe”, în “The Oxford Handbook of the History of Eugenics”, în 2010. Am avut mai multe discuţii şi propuneri de colaborare ale Institutului Cultural din New York pe care le vom desfăşura cu Indiana University, inclusiv seria de regizori şi creatori români din cinematografia română, care se va derula în cinematograful din campusul Universităţii Indiana, considerat de persoane avizate drept cel mai frumos şi bine dotat din SUA.

Keith Hitchins, Doctor Honoris Causa

Profesor Maria Bucur-Deckard a condus cel de-al treilea Panel având ca problematică “Individual and Collective Identities”. Au fost trei comunicări pe acest compartiment de cercetare susţinute de Grant Harwad, de la “Texas A&M University”: “The Adventures of Private ‘Neaţă: Modernisation, Propaganda, and Identity in the Romanian Army, 1940-1944”, Ion Popa, de la “University of Manchester”: “Perpetrator Bystander, or Saviour? The Attitude of the Orthodox Church toward the Jewish community during the Holocaust in Romania (1941-1945)” şi Jason Vincz, de la “Indiana University”: “The Multiplicity & Mutability of Selves: Individualism and Collective Identity among Hungarian and Romanian Jews, 1935-1945”.

Matei Călinescu sau despre sensibilitatea întinsă între capilare, creier şi cosmos

Aurelian Crăiuţu

Din păcate nu l-am mai găsit la Indiana University pe Matei Călinescu. A plecat dintre noi marele profesor care a jucat un rol cu adevărat formativ pentru atâtea generaţii de studenţi şi generaţii creatoare. Am avut norocul să-mi fie profesor de teoria literaturii şi literatură comparată la Facultatea de Franceză de la Universitatea din Bucureşti. Curând avea să plece din ţară. Am povestit despre el cu Nichita Stănescu şi Ioan Petru Culianu, i-am citit şi răscitit, eu şi generaţia mea, cartea pe care a publicat-o în 1969, “Viaţa şi opiniile lui Zaharias Lichter”. O carte de căpătâi în anii ‘70, tradusă, redescoperită după 1990 de noile generaţii de cititori. Alături de celelalte volume publicate de Matei Călinescu, în engleză, la editurile unor prestigioase universităţi din SUA, traduse apoi în română: “Five Faces of Modernity: Modernism, Avanguard, Decadence, Kitsch, Postmodernism, Exploring Postmodernism”, o coeditare împreună cu D. W. Fokkema, “The Romanians: A history”, o carte scrisă împreună cu Vlad Georgescu, “Rereading”, tradusă în limba română sub titlul “A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii”, “Ionesco. Recherches identitaires”, Paris, Oxus, “Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri. Lecturi. Reflecţii”, “Matthew’s Enigma… A father’s Portrait of his autiste son” sau cartea scrisă în tandem cu Ion Vianu, splendidul volum “Amintiri în dialog”. Nu vreau să uit volumele de poeme publicate de Matei Călinescu, “Versuri”, în 1970, “Umbre de apă”, 1972, şi ultima carte pe care mi-a dăruit-o Adriana Călinescu la Bloomington. Ultima oară l-am văzut pe Profesorul, poetul, teoreticianul literar, comparatistul şi memorialistul de mare putere analitică şi omul de o sensibilitate rară, întinsă între capilare, creier şi cosmos, la mine acasă, în strada Alexandru Constantinescu, la ultimul ei etaj, în mansarda uriaşă, cu tavane de lemn şi bârne şi coloane ca de pridvor, ce spărgeau albul de var al pereţilor. Profesorul Matei Călinescu a venit la mine acasă la invitaţia mea adresată lui şi lui Ion Vianu.

Adriana Călinescu

Matei Călinescu

Ne văzusem în urmă cu câţiva ani la “Zilele şi nopţile de literatură” de la Neptun, cercetând cu ochii arşi de soare, el împreună cu soţia lui, Adriana Călinescu, între prieteni vechi, lângă ruinele de la Cetatea Histria şi iarba dintre pietre cu reflexe de sare şi calcar. A fost apoi o seară bucureşteană, în cartierul Domenii, pe care n-o s-o uit niciodată. Cartier în care am trăit o viaţă întâlnindu-mă cu Gellu Naum, Alin Gheorghiu, Ana Maria Smighelschi, familia preotului Ionescu şi Mona, una din fete, soţia lui Ţepeneag… Acum lucrez împreună cu eminentul istoric al artei şi curator Adriana Călinescu la constituirea unui premiu “Matei Călinescu” pe care să-l susţină material Institutul Cultural Român în perpetuitate, destinat unei cărţi care va fi aleasă de un juriu american dintre cărţile nominalizate de universităţile americane pentru premiul acesta. Va fi un Premiu naţional.

Christina Zarifopol Illias

Sculptură Herman B. Wells

Primul Panel al conferinţelor pe subiecte româneşti de la Indiana University, intitulat “Ethnographic Approaches to Contemporary Romanian Themes”, a fost moderat de Profesor Christina Zarifopol Illias, care predă româna şi latina şi conduce numeroase lucrări de cercetare pe subiecte româneşti. La Conferinţele de la Indiana University. Este descendenta marelui critic Paul Zarifopol, cel care a editat opera lui Caragiale şi a purtat cu marele dramaturg o corespondenţă în care descoperim un Caragiale meloman şi un critic român cu o cultură muzicală şi teatrală de fineţe europeană. Am vorbit şi despre un Premiu Paul Zarifopol. Împreună cu doamna Zarifopol, care a editat miraculoasa corespondenţă Eminescu-Veronica Micle, descoperită în familia ei de cărturari, voi pune la cale două evenimente culturale dedicate acestui epistolar, deja dramatizat după publicarea ediţiilor de lux şi paperbook scoase de “Polirom”.

Am ascultat cu atenţie şi încântare academică, există şi aşa ceva !!!, conferinţele susţinute de Alexandra Coţofană, “Healing and Binding. Structures of Magic Religiosity and Medecine in Rural Bucovina”, Leonard Leid, “Chestiunea Ţărănească. The Peasant Question in Romania Quest”, Elena Popa, parte activă în organizarea conferinţelor şi autoarea cercetării “Narratives of Post-communist Migration: Romanians in Southwestern France” şi Shaun Williams, “O viaţă trăită prin muzică: Performing Lautar Identitty in the Borderlands of Ukraine and Moldova”.

Profesorul Aurelian Crăiţu

Thomas Hart Benton Indiana Murals Woodburn Hall

A fost o plăcere să stau de vorbă cu Profesorul Aurelian Crăiţu, pe care-l ştiam de la Cluj. Şi-a susţinut doctoratul la Princeton şi lucrează în Departamentul de Ştiinţe Politice la Indiana University. Este Profesor la “American Studies Program”, afiliat cu “Russian şi East European Institute”, cu “The WEST European Studies Institute” şi “The Workshop in Political Theory and Policy Anallysis”. Aurelian Crăiţu a mai predat la “Duke University” şi la “University of Northern in Yowa” şi a predat ca Visiting Profesor la Paris II, Pantheon-Assas. Au fost importante întrebările şi completările făcute de Aurelian Crăiţu la comunicarea profesorului Hitchins. Lista cărţilor, ediţiilor îngrijite şi articolelor publicate de Profesorul Aurelian Crăiţu este impresionantă. Timpul pe care l-am petrecut împreună se va concretiza prin câteva proiecte în care expertiza sa în spaţiul românesc, european, de cultură franceză şi americană vor realiza acel loc geometric esenţial pentru abordările nu doar sectoriale. Panelul moderat de Profesorul Aurelian Crăiţu i-a avut ca autori ai comunicărilor pe Ana Fumurescu, “Civil Society in a Post-Communist Context”, Bogdan Popa, “Producing Bad Subjects”, Integru.Org Occupy Cluj, and Academic Corruption in Romanian Universities”, Ruxandra Canache de la Mc Gill University, cu o cercetare interesantă “Make Love, not War: The Vama Veche Phenomenon. The Case of Romania”.

Aurelian Crăiţu este autorul şi editorul mai multor cărţi referitoare la gândirea politică modernă. A publicat volumul monographic “Liberalism Under Siege: The Political Though of the French Doctrinaires”, în 2003, care a primit premiul 2004 “CHOICE Outstanding Academic Title Award”. Lucrarea fost revizuită, lărgită şi tradusă în limba franceză şi publicată la prestigioasa editură “Plon”, sub titlul “Le centre introuvable: La pensée politique des doctrinaires sous la Restauration”. În 2012, a publicat la Princeton University, “Virtue for Courageous Minds: Moderation in French Political Thoughs 1748-1830”. În România, a publicat la Editura Polirom “In Praise of Liberty: Essays in Political Philosophy”, în 1998, şi “In Praise of Moderation”, în 2006. Aurelian Crăiţu a editat mai multe cărţi scrise de Francois Guizot, Germaine de Stael, Toqueville şi a publicat articole şi studii de referinţă în reviste de specialitate. El este şi editor asociat la “European Journal of Political Theory”.

A plouat mult şi sâcâitor la Indiana. Dar tot m-am plimbat mult, temeinic şi liber, ore în şir prin campus. Ploaia a desfundat nu doar pământul, ci şi perechea mea de balerini care s-au lăbărţat de atâta apă, ca un crater lărgit şi spălat de precipitaţii. După ce am plecat, sub soare, toate clădirile din campus şi-au arătat faţadele din limestone sculptate, primenite. Şi toate florile au înflorit. Şi au devenit ca o parte de rai modern, ca o grădină de mânăstire plină de flori din România. Universităţile au păstrat de la mănăstiri nu doar ideea de studiu dedicat în austeritatea timpului, ci şi ideea de flori, aer curat, primenire şi strălucire spirituală. Parcă le văd împreună clădirile Franklin Hall, Student Building, Maxwell Hall, Owen Hall, Lzlie Hall, Wylie Hall, Lindley Hall, Kirkwood Hall, Swain Hall, Rawles Hall. Şi milioanele de narcise albe şi galbene de lângă Sample Gates, Clock Tower, Dunn’s Wood, Rose Well House, Beck Chapel, Indiana Memorial Union, Arboretum, Metz Carillon, Jordan Hall Greenhouse, Showalter Fountain. Am pus o narcisă galbenă pe pianul sculptat în bronz lângă partitura sculptată în bronz şi sculptura “Hoagy Charmichael” de lângă Indiana University Cinema, unde visez să aduc filmele româneşti, regizorii şi producătorii români şi să continui, cu exemple de pe alte meridiane, ideea despre “Puterea empatiei în cinematografie” sub care s-a desfăşurat la Indiana University retrospectiva Meryl Streep. Cu ce se mânâncă valorile şi cuvintele adevărate. Cu o gură flămândă de adevăr.