Amintiri din Copilărie deschide Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii

Nică se desprinde de paginile manualelor şi se dezmorţeşte urcând pe scenă. Unul dintre cele mai aşteptate spectacole din stagiunea curentă a Teatrului Ion Creangă – Amintiri din Copilărie – are premiera pe 27 septembrie la Palatul Naţional al Copiilor, în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii 100, 1.000, 1.000.000 de poveşti.

Inspirat de universalitatea Amintirilor, regizorul Peter Kerek a creat, secondat de Iuliana Vîlsan, scenograf, şi Larisa Barbu, coregraf, un spectacol modern, dinamic şi amuzant, un spectacol în care diversitatea trupei Teatrului Ion Creangă devine o oglindă a povestitorului-personaj. Poznele şi aventurile de pe malul Ozanei prind astfel viaţă într-o formă neconvenţională ce împrumută din estetica benzilor desenate şi a animaţiilor pentru copii, bazându-se pe gest, mimică, fizicalitate, dans şi melodie.

Fără a pierde nimic din farmecul sau esenţa unor episoade clasice precum La Cireşe, Pupăza din Tei sau La Scăldat, spectacolul îi provoacă pe tinerii spectatori să îşi folosească imaginaţia pentru a recompune pe scenă lumea poveştilor lui Nică.

„Spectacolul nostru e puţin altfel decât alte spectacole, pentru că noi nu spunem doar o singură poveste, precum Harap Alb sau Albă ca Zăpada, ci mai multe poveşti. Şi, atenţie, nu numai că spunem mai multe poveşti, dar poveştile noastre chiar s-au întâmplat. Cineva pe nume Ion Creangă le-a trăit cu cel puţin o sută de ani în urmă. El le-a scris nu când era copil, ci când era un om mare, atât de mare încât se simţea deja bătrân. Nu îi plăcea bătrâneţea, i se părea că e foarte plictisitoare şi îşi dorea din tot sufletul să mai fie o dată copil. Pentru că, aşa reţinuse el, în copilărie nu te plictiseşti niciodată”, mărutirsea Peter Kerek.

Cu: Richard Bovnoczki, Cezar Vlad Popescu, Ioana Ginghină, Marius Nănău, Alexandrina Halic, Eduard Petru Jighirgiu, Anca Zamfirescu, Ion Arcudeanu, Mihai Verbiţchi, Marina Secaşiu, Veronica Stoian, Ani Creţu, Vera Linguraru, Ilinca Atanasiu, Iuliana Costiniu, Liliana Donici, Cerasela Popescu, Magda Condurache, Graţiela Duban, Oana Tofan, Cristi Creţu, Ionuţ Ciocia.

Teatre italieneşti la Bucureşti

Acasă, o piesă a Teatrului pentru Copii din Bologna

În cadrul celei de-a X-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii 100, 1000, 1.000.000 de poveşti, organizat de Teatrul Ion Creangă din Bucureşti, veţi putea viziona trei trupe de teatru din Italia.

Sâmbătă 27 septembrie, orele 11.00 şi 17.00, la Teatrul de Comedie, sunteţi invitaţi, cu mic, cu mare, la spectacolul Acasă, după Andrea Buzzetti şi Bruno Cappagli, al Teatrului Testoni din Bologna.

Acasă spune povestea suprarealistă a unui adult şi a unui copil care se întâlnesc şi încep să se joace, construind împreună. În joacă, cei doi construiesc o poveste, o structură, o casă. Uneori, personajele îşi schimbă rolurile: cel mic se imaginează adult, în timp ce adultul îşi aminteşte de copilărie, într-o secvenţă cu surprize şi emoţii capturate în geometriile fixe ale vieţii de zi cu zi.

Fluturi, spectacol al Teatrului din Prato

Miercuri 1 octombrie, la orele 17.00 şi 19.00, puteţi viziona, la Palatul Naţional al Copiilor, Fluturi, de Davide Venturini şi Francesco Gandi, al Companiei TPO din Prato.

Priveşte mişcarea unui fluture! Fâlfâitul aripilor sale seamănă cu un dans minunat, ce uneori durează doar o zi, între zori şi apus. Fluturii multicolori se leagănă în vânt, îţi zumzăie în ureche. Priveşte balerinele care pictează în aer cu aripile lor măreţe! La rândul lor, dansatoarele se joacă şi pictează aerul cu mişcările lor, invitând publicul să descopere un proces fascinant: metamorfoza lină prin care o crisalidă se transformă în fluture.

Îmbrăţişări, spectacol al Companiei italiene din Brescia

Joi 2 octombrie, la orele 17.00 şi 19.00, la Teatrul Excelsior, nu pierdeţi Îmbrăţişări, de Angelo Facchetti, al Teatrului din Brescia.

Pentru a afla cum pot comunica unul cu celălalt, doi urşi panda trebuie să meargă la şcoală: şcoala specială de îmbrăţişări. Aici vor învăţa să fie curajoşi atunci când le e frică, dar şi să sărbătorească o victorie sau să se bucure de o întâlnire. Pentru că toţi, oameni şi urşi panda, suntem născuţi dintr-o îmbrăţişare ‒ un gest natural, dar care trebuie învăţat, iar şi iar, cu fiecare întâlnire.