Inițial, voiam să scriu tot o poveste de istorie recentă, despre un alt escroc român senzațional. Apoi, am aflat că prietena mea Anca Bărbuș -Cernea a devenit istorie. M-am gândit că nu e bine să scriu despre exact când când a decolat spre alte zări, dar mi-am dat seama că superficial cum sunt, dacă nu o fac acum s-ar putea să nu se mai întâmple.

Anii ’90 și tentația extremismului

În anii 90 eram de dreapta, țărănist. Riscam ca mulți juni luați de val de atunci să culisez înspre un fel de extremism. Comunismul ceaușist care se terminase recent și „democrația originală” a lui Ion Iliescu determinseră mulți tineri din mediul intelectual, mai ales, să pice într-un fel de legionarism. Slavă Domnului, nu a fost cazul meu.

Cred că era toamna lui 1990, când la o adunare de elevi (dintre ăia eram eu, membru într-o organizație care se chema „Anexa”) și studenți țărăniști (TUNȚ-CD) a apărut un domn distins despre care știam că e unul dintre membrii comitetului de conducere al partidului. Era Ioan Bărbuș, om cu pușcărie multă la activ, veteran care-l cunoscuse pe Iuliu Maniu.

În loc să ne țină un discurs despre un fel de ciume roșii, ne-a atras atenția să nu picăm în capcana extremei drepte. Să nu ne ia Doamne-Doamne mințile și, din ură față de totalitarismul de stânga, să picăm în ăla de dreapta. Mulți erau tentați de antisemitism, fiindcă Petre Roman, primul-ministru de atunci, e pe jumătate evreu și Silviu Brucan, considerat un fel de ideolog al FSN, era evreu.

Dl. Bărbuș ne-a povestit ce s-a întâmplat cu comunitatea evreiască din Seini-Maramureș (locul în care se născuse), cum au murit oameni nevinovați foarte de treabă, deportați și gazați doar fiindcă aparțineau unei minorități etnico-religioase. Am fost impresionat de discursul lui Bărbuș și am realizat, uitându-mă la el, că seamană foarte bine cu o fată de la TUNȚ, studentă la medicină. Era Anca, chiar era fata lui și i-am spus: ”Tact-tu ne-a dat clasă”.

PNȚCD: destrămare și regrupare

Ulterior, PNȚCD a fost luat de dracu’ din motive pe care nu o să le disec acum. Ajuns pe mâna unuia mic, cu capul mare, în acest moment nu mai e nici măcar o cârciumă în curte, că și pe aia a demolat-o Ciucu recent.

O grupare de oameni cât de cât doxați din organizațiile de tineret ale partidului au ținut aproape având-o drept factor coagulant pe Oana, care între timp se măritase cu Vicențiu Cernea. Marius Bostan, Costin Borc, Kalla Popescu și alții se regrupaseră cumva în jurul Fundației Ioan Bărbuș (senatorul și vicepreședintele PNȚCD a murit în 2001) și a site-ului ”În linie dreaptă”.

Doctrinar eram frați. Și eu și ei ne doream capitalism, liberalism, democrație, eram patrioți dar combăteam șovinismul și naționalismul dus la extrem.

Legătura personală: credință și prietenie

Cu Anca mai aveam ceva în comun. Și eu și ea aparțineam unui cult religios minoritar căruia îi datorăm alfabetul latin și multe altele (nu vă gândiți că eram tremurici, ci greco-catolici). La mine apartenența religioasă e mai mult una culturală. De exemplu, soția mea a rămas ortodoxă și nu am nimic împotrivă, dar la ea era ceva chiar important și profund.

Ne întâlneam la diverse sărbători la Catedrala Sfântul Vasile cel Mare de pe Strada Polonă și după slujbă mai puneam țara la cale.

E mult spus să zic că ne-am certat după ce „În linie dreaptă” devenise un fel de sectă „Martorii lui Băsescu”. L-am considerat pe fostul președinte un politician extraordinar și un caracter dubios același timp. Se răciseră relațiile.

Le-am reluat în 2016, când ipochimenul Marian Munteanu voia să pună gheara pe partid, cu Aurică Pavelescu cu tot. Le-am invitat pe Anca devenită Cernea și pe sora ei Mihaela Bărbuș la Smart FM unde aveam o emisiune (da, era postul lui Marius Tucă, cetățean care din când în mai mult când uita să plătească salariile) să vorbim despre „Ciorburile PNȚCD”.

Într-o pauză de publicitate, Anca mi-a spus că am avut parțial dreptate cu Băsescu, despre care circulau zvonuri plauzibile că ar fi fost Petrov. Mi s-a părut un gest de un mare fair-play.

Generația tehnocrată: Borc și Bostan

Cei din grupul ei au dat doi miniștri în guvernul Cioloș, pe vicepremierul Costin Borc și pe Marius Bostan, cu care sunt relativ amic, la digitalizare. Guvernarea aia a fost oarecum reușită, deci gașca de tineri țărăniști deveniți tehnocrați maturi și-a făcut cumva treaba.

Anca, medicul dedicat

Fiind un medic dedicat profesiei, Anca m-a ajutat în câteva rânduri când apropiați aia mei voiau să se lecuiască de beteșuguri. Am fost pe aceeași baricadă când Putin a atacat Ucraina și când Hamas a atacat Israel.

Ultima veste și boala rară

Când am aflat că la începutul săptămânii a murit Anca Bărbuș-Cernea (1965-2026) am fost șocat. L-am sunat pe Marius Bostan care mi-a spus că a avut ceva ce se cheamă „poems syndrome”, o boală rară a sângelui.

Cred că Anca a plecat pe drumul ei drept de la care nu prea a făcut compromisuri. Unii probabil că o vor uita, dar eu unul o să-mi aduc aminte de ea ca de una dintre cele mai frumoase, cinstite și clare voci ale dreptei democratice din România.