Cum am mai povestit, îmi place să scormonesc prin talciocuri.
Privirea sa blajină a devenit fix-tăioasă când s-a rățoit la băiatul ăla. Sincer, nu-l credeam în stare de o atitudine cazonă demnă de un plutonier adjutant.
Părinții mei își aduc aminte însă că în anii ’50 erau obligați să recite pe 7 noiembrie ode la adresa „tovarășului Stalin” și să cânte tot felul de bazaconii traduse din limba lui Lenin.
Recent, plimbându-mă pe la Armenească, am dat peste niște ruine ciudate, aflate undeva pe traseul tramvaiului 16, pe actuala stradă Armand Călinescu.
Vasilică era deștept și citit. Puteam discuta orice. De la filme, artă, literatură, teatru, până la politică și femei fără să ne plictisim
Gogu Petrescu, cumnatul lui Nicolae Ceaușescu, îl pomenește doar tangențial pe Ceaușescu (fără prenume) între comuniștii cu care a colaborat, dar frații Alexandru și Eftimie Iliescu sunt la loc de cinste.
Amintirea unchiului Eftimie, care a decedat în anii ’80, nu l-a împiedicat pe Ion Iliescu să fie de acord cu ciuruirea fostului său protector la Târgovişte.
Paul Pruteanu s-a născut cu numele de Pincu Solomonovici, pe data 15 ianuarie 1908, în comuna Fălciu.
Vă aștept vineri, 2 octombrie 2026, la ”Librăria Humanitas Cișmigiu”, de la ora 18,30. Fundația Vivien Cazan va organiza un dialog între mine, Stelian Tănase și coana Vivien în persoană, despre cartea mea „Cameleonul Stein”, manipulare, fake news, escroci, plagiat, furt intelectual și ce vă mai doriți, fiindcă se dorește o conferință interactivă. Aveți posibilitatea să căpătați autografe pe opera mea și să bem o bere post-factum.
Domnul era un fel de intermediar între regimul opresiv din ţară şi oameni disperaţi care voiau să-şi extragă din RPR-RSR copiii, nevestele, fraţii, iubiţii, prietenii.
Generalul Chelaru vrea să transforme drapelul național într-un fel de moaște a căror pupare devine obligatorie în fiecare zi de 26 iunie, dacă nu, se lasă cu amendă.
Nu dădea bine să se afle că unul dintre principalii lideri ai PCR a avut un frate hitlerist. A fost adus înapoi în 1948.
Legătura dintre nea Mihai, merdenelagiul legendar din Amzei, și procurorul Sîntion, vânătorul de Cămătari, deveniți amândoi personaje publice cu influență la tineri.
„Bulgaru” a provocat un carnagiu deschizând focul cu arma automată asupra unui grup de studenţi şi tineri care se manifestau anticomunist pe 8 noiembrie 1945.
Eu am găsit pe un site de genealogie un Mihail Wieder născut în 1907 și mort în 2001 în Brooklyn. Habar n-am dacă e doar o coincidență
Pentru mulți dintre intelectualii umaniști de la noi, mai ales cei formații în anii 70-80-90 (sună ca măsurile unui fotomodel), profesorul Anton Dumitriu a fost considerat un exemplu de „rezistență prin cultură”.
Ținând cont de vârstă (78), probabil o să iasă din pușcărie după vreun an și un pic din pedeapsa de trei ani și patru luni. Remus Truică s-a ales din afacerea cu Ferma Băneasa cu niște nopți fierbinți cu Patricia Kaas în mod sigur.
Mi-am dat seama că am găsit un personaj complex. De ce să fi avut o groază de identităţi? Era spion iugoslav sau american? Contrabandist, escroc sau erou anticomunist? Câte puţin din toate?
Pe 14 iulie s-au împlinit 79 de ani de la înscenarea de la Tămădău. Cercetări făcute recent relevă că unul dintre actori a fost Ion Agârbiceanu.
Anca Bărbuș‑Cernea, vocea limpede a dreptei democratice, s-a stins brusc. O femeie dreaptă, un medic impecabil, un om care nu și-a trădat principiile. România pierde una dintre cele mai curate conștiințe ale ei.
În doctrina războiului comunist, care din când în când se chema „lupta întregului popor”, partizanii erau nişte elemente din zonele controlate de inamic
Grigore Naum, fost ilegalist și agent GRU, a traversat secolul XX între conspirație, represiune și exil, lăsând în urmă un destin tulbure, de la Spania roșie la finalul neașteptat din California.
Pur întâmplător, sunt vecin cu Horia Roman-Patapievici, care fiindcă trebuia să fie președinte peste ceva, e alesul asociației de locatari.
Azi, vreau să vă arăt o dovadă de fanfaronadă a securiștilor, care au mobilizat resurse umane și financiare imense, ca să obțină probe în cazul Andrei Asher.
Am scris acum 25 de ani primul reportaj despre sabatarienii din Bezidu Nou care au schimbat religii, nu și încăpățânarea de a supraviețui.
Locuiam la Piața Rosetti și domnul Cornică Răgălie era „ăl mai tare mafiot” dintre Strada Sfinților și Bucur-Obor.
