Domnul era un fel de intermediar între regimul opresiv din ţară şi oameni disperaţi care voiau să-şi extragă din RPR-RSR copiii, nevestele, fraţii, iubiţii, prietenii.

Generalul Chelaru vrea să transforme drapelul național într-un fel de moaște a căror pupare devine obligatorie în fiecare zi de 26 iunie, dacă nu, se lasă cu amendă.

Nu dădea bine să se afle că unul dintre principalii lideri ai PCR a avut un frate hitlerist. A fost adus înapoi în 1948.

Legătura dintre nea Mihai, merdenelagiul legendar din Amzei, și procurorul Sîntion, vânătorul de Cămătari, deveniți amândoi personaje publice cu influență la tineri.

„Bulgaru” a provocat un carnagiu deschizând focul cu arma automată asupra unui grup de studenţi şi tineri care se manifestau anticomunist pe 8 noiembrie 1945.

Eu am găsit pe un site de genealogie un Mihail Wieder născut în 1907 și mort în 2001 în Brooklyn. Habar n-am dacă e doar o coincidență

Pentru mulți dintre intelectualii umaniști de la noi, mai ales cei formații în anii 70-80-90 (sună ca măsurile unui fotomodel), profesorul Anton Dumitriu a fost considerat un exemplu de „rezistență prin cultură”.

Ținând cont de vârstă (78), probabil o să iasă din pușcărie după vreun an și un pic din pedeapsa de trei ani și patru luni. Remus Truică s-a ales din afacerea cu Ferma Băneasa cu niște nopți fierbinți cu Patricia Kaas în mod sigur.

Mi-am dat seama că am găsit un personaj complex. De ce să fi avut o groază de identităţi? Era spion iugoslav sau american? Contrabandist, escroc sau erou anticomunist? Câte puţin din toate?

Pe 14 iulie s-au împlinit 79 de ani de la înscenarea de la Tămădău. Cercetări făcute recent relevă că unul dintre actori a fost Ion Agârbiceanu.

Anca Bărbuș‑Cernea, vocea limpede a dreptei democratice, s-a stins brusc. O femeie dreaptă, un medic impecabil, un om care nu și-a trădat principiile. România pierde una dintre cele mai curate conștiințe ale ei.

În doctrina războiului comunist, care din când în când se chema „lupta întregului popor”, partizanii erau nişte elemente din zonele controlate de inamic

Grigore Naum, fost ilegalist și agent GRU, a traversat secolul XX între conspirație, represiune și exil, lăsând în urmă un destin tulbure, de la Spania roșie la finalul neașteptat din California.

Pur întâmplător, sunt vecin cu Horia Roman-Patapievici, care fiindcă trebuia să fie președinte peste ceva, e alesul asociației de locatari.

Azi, vreau să vă arăt o dovadă de fanfaronadă a securiștilor, care au mobilizat resurse umane și financiare imense, ca să obțină probe în cazul Andrei Asher.

Am scris acum 25 de ani primul reportaj despre sabatarienii din Bezidu Nou care au schimbat religii, nu și încăpățânarea de a supraviețui.

Locuiam la Piața Rosetti și domnul Cornică Răgălie era „ăl mai tare mafiot” dintre Strada Sfinților și Bucur-Obor.

 Șmenurile lui Ilie Cătărău în prerioada imediat postbelică. Ca orice aventurier respectabil, Ilie Cătărău a fost și un mare fante. Ajuns la Nisa, s-a dat conte francez

În mediile universitare românești, totdeauna, invidia, ranchiuna, servilismul și pupincurismul au coabitat armonios.

Cotidianul împlinește astăzi 35 de ani, așa că un interviu cu Tia Șerbănescu, unul dintre redactorii-șefi din trecut ai ziarului, era aproape obligatoriu. Vezi cum era atmosfera din redacție, cum și cine erau jurnaliștii, într-un dialog pe cinste.

Pe locul în care se știa că era înmormântat generalul Rujinski se căscau două morminte noi, betonate frumos, iar pe general și pe familia sa nu îi înghițise pământul. Îi scuipase.

Oricine e pasionat de istorie a auzit de tentativa de suprimare a lui Hitler din 20 iulie 1944 și de ”Operațiunea Walkiria”. Despre complotul făcut de militari și civili pentru răsturnarea ”fuhrerului” au fost scrise nenumărate cărți, s-au făcut filme de succes.   Chiar dacă bomba a fost amplasată de către colonelul Claus von Stauffenberg, […]

Un erou-jurnalist necunoscut a lansat o mare bombă: Linda Gray, interpreta lui Sue-Hellen, ar fi fata Nadiei Gray, acriță de origine română.

Parcă vizualizez niște conțopiști grăsuți de la Ministerul de Război, care-și șoptesc în barbișon: ”Mă Moacă, nu puteai și tu să rămâi mort“.