Bulgaru’, unul dintre marii călăi comunişti din Balcani, era albanez

Când spun călău, mă refer la cineva care omoară cu mâna lui. Dintre ucigaşii profesionişti aflaţi în slujba comuniştilor ne sunt familiare numele lui Gheorghe Pintilie zis Pantiuşa, Alexandru Nicolschi sau, în ultimii ani, Alexandru Vişinescu şi Ion Ficior, care şi-au primit prea târziu pedeapsa.

Pun pariu însă că aproape nimeni nu a auzit de Iusuf Amza, Gheorghe Ivanov sau Gheorghe Ivănescu. De fapt, este vorba de una şi aceeaşi persoană. Pur întâmplător i-am găsit fişa autobiografică de la verificările membrilor de partid dintre 1951 şi 1952 (o găsiţi aici. dând căutare pe nume: http://andco.ro/aplicatie/) şi m-am apucat să fac nişte deducţii logice.

La puşcărie a intrat în contact cu comuniştii bulgari

Din fişă, am aflat că Iusuf Amza devenit Gheorghe Ivănescu era în ianurie 1952 căpitan MAI şi primise „dicoraţia” (sic!) Steaua Republicii cls V. Meseria de bază era „muncitor necalificat”, adică nu avea vreo meserie.

Era născut pe 15 februarie 1896 în comuna Sinicean din regiunea Tetovo din actuala Republică Macedonia de Nord şi era de naţionalitate albaneză. Îşi petrecuse 20 de ani (1924-1944) la puşcărie în Bulgaria pentru o „faptă revoluţionară” pe care o descrie singur, fără virgule: „am fost condamnat la moarte pentrucă am ucis un bandit un mare capitalist duşman al poporului”. Asta m-a făcut să gândesc că, de fapt, l-a omorât pe „marele capitalist” ca să-l jefuiască.  I s-a comutat pedeapsa în închisoare pe viaţă. La puşcărie a intrat în contact cu comuniştii bulgari închişi şi ei şi le-a făcut servicii, fiindcă în toamna lui 1944, după lovitura de stat bolşevică de la Sofia, care a avut loc pe 9 septembrie 1944, a ajuns „şeful lagărului fascist” din Rusciuc.

Aici cred că a făcut cel mai mare număr de victime. Spre deosebire de România, unde agenţii Moscovei au luat puterea gradual, în ţara vecină ei  s-au apucat de genocid. Pe motiv că sunt „fascişti”, ei au executat în primele trei luni de putere, fără proces, între 20 şi 40.000 de oameni, majoritatea politicieni democraţi, proprietari de afaceri, agricultori înstăriţi, preoţi, intelectuali. Şi-au eliminat rapid toţi adversarii. Când execuţiile nu aveau loc în plină stradă ele se petreceau în nişte lagăre improvizate.

Amza a fost şeful unui astfel de stabiliment la Ruse. A fost atât de sadic,  încât în 1945, când în ţara vecină puterea roşie se stabilizase, nu mai dădea bine la imagine. Între comuniştii români şi cei bulgari funcţiona un fel de înţelegere pentru protejarea şi ascunderea unor „personaje delicate” , cum s-a întâmplat cu un frate al lui Emil Bodnăraș fost membru al Waffen SS, a cărui istorie o să v-o relatez într-un episod ulterior al rubricii de față.

„Funcţionar administrativ” la sediul CC al PCR din Aleea Alexandru

Aşa a ajuns Iusuf Amza la Bucureşti unde a început o carieră de criminal de partid, sub alt nume. A fost angajat drept „funcţionar administrativ” la sediul CC al PCR din Aleea Alexandru. De fapt, era o acoperire. Gheorghe Pintilie, adică Pantiuşa, îşi încadrase oficial echipa de asasini drept umili conţopişti.  Mai multe relatări despre crimele comuniste făcute în România între 1944 şi 1946 îl au drept personaj central pe un anume  „Bulgaru”.

Era în echipa lui Pantiuşa care i-a lichidat cu ranga în sediul actual al ambasadei Poloniei pe Ştefan Foriş şi ilegaliştii acuzaţi că ar fi informatori ai Siguranţei, Petre Melinte şi Ion Pârgaru.

El l-ar fi executat şi pe Marcu Schon, un ilegalist de origine germană acuzat de trădare. Acelaşi „Bulgaru” a provocat un carnagiu deschizând focul cu arma automată asupra unui grup de studenţi şi tineri care se manifestau anticomunist pe 8 noiembrie 1945, de ziua Regelui Mihai.

Au fost peste 10 victime. Andrei Şiperco, care a publicat până acum în trei volume („Confesiunile elitei comuniste 1944-1965: Rivalităţi.represiune crime…Arhiva Alexandru Şiperco”-Academia Română , Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului)  discuţiile consemnate de tatăl său cu diverşi ilegalişti , îl identifică în primele două volume pe „Bulgaru” drept un anume Ivanov.  Din mărturia ilegalistului Valeriu Bucicov aflăm că: „ Marcu Schon- a fost peste drum.

Gheorghe (Ivanov) l-a lichidat. Harnoza…-e Gheorghe „Bulgaru”, care a lichidat moşierii ce i s-au dat în apărare. În 1944 el a lichidat un grup de moşieri. A fost de fapt un albanez mahomedan. El a venit la noi.”

Melinte, în toamna 1945 Neciu şi Gheorghe l-au lichidat”

Am tradus notiţele lui Şiperco senior cam aşa: „ Gheorghe Ivanov (Ivănescu) era de fapt un mahomedan albanez care în 1944 a omorât un grup de moşieri, în Bulgaria. A venit la noi. Aici i-a ucis pe Schon şi Melinte.”

Acelaşi Bucicov povesteşte un episod de pe 8 noiembrie 1945: „Gheorghe „Bulgaru” a ieşit în drum şi a tras spre Piaţa Palatului- trăgeau tot încărcătorul din Schmeisser.” O relatare similară găsim şi la Mircea Ioanid, în volumul trei: „Bătrânul („Bulgaru-n.n.) avea o „balalaică”…Pe stradă erau vreo 2000. Ne făceau zob. Noi eram zeci. Eu am tras o rafală în plan vertical, restul în aer. Radovanovici –două, trei focuri. Bătrânul, nebunul, a tras în ei.”

Mai revin cu un ultim citat din Bucicov:”Mitca Neciu şi cu Gheorghe „Bulgaru” care a omorât pe deţinuţii din Bulgaria erau ajutoarele lui Pantiuşa. (…) „Bulgaru” nu e omul să nu îşi asume răspunderea, el care a ucis atâţia. A şi spus bulgarilor: „Am făcut-o! Ei şi!? Nu meritau altceva!”

Eu unul sunt convins că Iusuf Amza, „Bulgaru”,  Gheorghe Ivanov şi Gheorghe Ivănescu sunt una şi aceeaşi persoană. De altfel, la concluzia asta a ajuns şi Andrei Şiperco în prefaţa volumului trei al consemnărilor tatălui său.  Un albanez asasin psihopat, care a stat 20 de ani într-o închisoare bulgărească ( de aici şi porecla) scapă şi comite o sumedenie de crime oribile în Bulgaria şi România, în numele comunismului. La o estimare simplă are în jur 100 de victime directe la activ.  Ce păţeşte pentru asta!? În 1951 este încadrat cu grad de căpitan în M.A.I. românesc.

Ultima informaţie pe care am găsit-o despre el m-a lăsat mască. Este vorba despre Hotărârea Consiliului de Miniştri  nr. 1415 din 14.10.1958. Ea prevede elaborarea unui decret privind acordarea unei pensii speciale maiorului în rezervă Ivănescu Gheorghe din Ministerul Afacerilor Interne.

Cum i-or fi calculat pensia ? Câte 50 de lei de fiecare victimă?

Mi-l şi închipui pe blajinul bătrânel (în 1958 avea 64 de ani) Iusuf-Gheorghe dumicându-şi pensia foarte mare la băi, la o casă de odihnă a M.I., în timp ce le povesteşte la o bere unor cadre mai tinere, pe un ton potolit, tehnica asasinării cu ranga.