Maria Tănase, amanta negustorului de oameni

Că madam „privighetoarea Carpaţilor” Maria Tănase a avut o viaţă amoroasă zbuciumată şi că ea s-a împletit de multe ori cu poveşti de spionaj e de notorietate. În schimb, am aflat din cartea lui Stejărel Olaru, „Maria Tănase artista, omul, legenda” că a interacţionat de mai multe ori de-a lungul vieţii cu Henri (sau Henry) Jacober. Cartea apărută în anul 2019 la Editura Corint e documentată şi din dosarele de Securitate ale divei. Eu personal am scris prima oară despre omul ăsta acum vreo 20 ani.

Intermediar între regimul opresiv din ţară şi oameni disperaţi

Eram într-o perioadă în care făceam interviuri pentru „Plai cu boi” cu diverşi oameni în vârstă, foşti deţinuţi politici, dintre care unii reuşiseră să scape după puşcărie în lumea ceva mai liberă şi necomunistă. Mulţi dintre ei, printre care şi actualul membru al Colegiului CNSAS Dinu Zamfirescu, mi-au povestit cum familiile sau prietenii aflaţi de cealaltă parte a „Cortinei de fier” i-au cumpărat prin intermediul unui ipochimen denumit Jacober.

Fără să am acces la dosarul său din arhivele Securităţii, am dedus atunci că omul era un fel de intermediar între regimul opresiv din ţară şi oameni disperaţi. Cei din urmă voiau să-şi extragă din RPR-RSR copiii, nevestele, fraţii, iubiţii, prietenii. Domnul în cauză cerea sume uneori imense pentru epocă, până la 15.000 de dolari. Făcea liste, strângea lovele, lua un comision consistent şi plecările se rezolvau.

De la Viena la București

Estimp, s-au mai aflat nişte date despre Jacober. Era un evreu maghiarofon  născut în anul 1900 în Muncaci, un orăşel din zona Transcarpatia care acum ţine de Ucraina. In secolul XX, a pendulat între graniţele a nu mai puţin de cinci ţări.  Când s-a născut el, mai bine de jumătate din populaţia oraşului era evreiască. Se pare că iniţial l-a chemat Heinrich sau Henric Illes. Și-ar fi transformat numele în cosmopolitul Henry când a intrat în afaceri internaţionale.

După unele surse ar fi făcut o şcoală superioară de comerţ la Viena. Apoi, aterizat cu afaceri la Bucureşti, undeva pe la mijlocul anilor 20 ai secolului trecut. În anii 30, avea o societate comercială înregistrată pe numele lui în România. Atunci se pare că a cunoscut-o pe Maria Tănase. După documentele publicate de Olaru, se pare că viitorului samsar de oameni i se puse pata rău de tot pe cântăreaţă.  Nu doar că a plimbat-o prin Europa, ba chiar ar fi cerut-o de soţie.

Un zgârcit

Cum în Austria ocupată de Germania lui Hitler evreii nu aveau o existenţă plăcută, după Anschluss, Jacober s-a relocat la Londra. Împreună cu Michael, unul dintre fraţii săi, a deschis o firmă la Londra. Teoretic, aceasta se ocupa cu import-export şi comerţ cu cereale şi uleiuri. Era  căsătorit şi avea un fiu. La război, ca la război, afacerile nu au mers strălucit. În schimb, după conflagraţie, musiu Jacober a reuşit să penetreze  blocul comunist.

La început, le ducea tovarăşilor din RPR, Ungaria şi Cehoslovacia tot felul de mărfuri care teoretic erau supuse unui embargou lansat de vestici asupra „democraţiilor populare”. Datorită locului naşterii şi peregrinărilor sale interbelice prin Bucureşti, se dădea de la caz la caz patriot ungur, român sau cehoslovac. Apoi, prin 1954-55, a prins gustul negoţului cu oameni. Probabil că iniţial a fost rugat chiar de britanici să încerce extragerea unor foşti spioni ai lor din timpul războiului, salariaţi ai misiunilor lor diplomatice sau rude ale unor „supuşi ai Majestăţii Sale” pe care comuniştii îi băgaseră la puşcărie pentru simplul fapt că avuseseră legături cu Occidentul.

O relație win win

În aceeaşi perioadă Jacober, care apărea prin Bucureşti frecvent, a reluat legăturile cu Maria Tănase. Era o treabă, ca să zic aşa, „win-win”. Pentru Jacober era bine fiindcă profita de cântăreaţa care avea acces la tot felul de informaţii din cercurile înalte comuniste şi din lumea cultural-artistică. În plus, omul era foarte mândru când se afişa la Capşa sau Athenee Palace cu un sex-simbol al ţării în care se afla. Maria beneficia probabil de tot felul de mărfuri deficitare pe piaţa românească, chiar şi pentru vedete. De asemenea, probabil că spera ca Henry să-i poată organiza nişte turnee în „ţările capitalismului putred” şi avea ce să toarne la Direcţia a doua de contraspionaj a Securităţii.

Un petrecăreț

Din cartea lui Stejărel Olaru, care citează rapoartele date de Maria Tănase despre Jacober la începutul anilor 60 locotenentului-major de securitate Isac Sali, aflăm că omului îi plăcea să petreacă la Athenee Palace cu dame de companie şi fete tinere, să chefuiască şi mai ales că era zgârcit.

El i-a cerut expres Mariei Tănase să nu spună cunoscuţilor din perioada interbelică şi nici măcar fostului său asociat Mauriciu Katz că trece prin ţară. Se temea că acesta ar avea pretenţii să le aducă oarece cadouri. De asemenea, pictorului Paul Miracovici, cu care se înţelese să-i dea un palton englezesc în schimbul unui tablou, i-a remis o gioarsă veche. Și nu doar că era purtată, dar era și foarte mare, de i-a venit artistului să i-o facă guler. Jacober şi-a continuat relaţia cu Maria Tănase până în 1963, când vocea într-adevăr senzaţională a încetat să mai cânte pe motiv de deces.

Agent triplu?!

Perioada de glorie a „negustorului de oameni” a fost undeva de prin 1960 până în 1975. Când a început eliberarea deţinuţilor politici din închisori, familiile lor ajunse „afară” făceau tot posibilul să-i extragă din paradisul lui Dej. Jacober făcea liste, lua bani, îşi trăgea un comision între 10 şi 15%. Apoi, mergea cu sumele cash la Securitate. A făcut ceva servicii şi autorităţilor britanice.

Mai exact, a mediat eliberarea din ţară a lui Leonard Kirschen, George Tomaziu, a surorilor Anie şi Nora Samuelii. Lor li s-au alăturat membri ai reţelei lui Rică Georgescu, oameni care lucraseră la un moment dat pentru englezi.  Negocia şi cu organizaţii sioniste din Israel sau cu asociaţii ale germanilor din Banat şi Transilvania, aflate în RFG, plecarea de evrei şi nemţi.  Nu le dădea securiştilor doar bani cash, îşi diversificase oferta. Aducea animale de rasă, arme aflate sub embargou, limuzine. Pe lângă acestea, mai aducea aparate de aer condiţionat şi alte marafeturi pentru nomenclaturişti.

Lucra pe comision

Ajunsese chiar la performanţa să intermedieze vânzări de produse între ţările socialiste, bineînţeles contra comision, în ciuda CAER-ului. Când între guvernele israelian, vest-german şi cel comunist de la Bucureşti au început tratative directe pentru vânzarea minoritarilor, Jacober şi-a nuanţat  rapid strategia comercială. Contra unor sume de bani consistente primite de la familiile candidaţilor plecate, el cumpăra pentru ei locuri mai în faţă pe lungile liste de aşteptare.

Primirea dreptului la emigrare, chiar pentru un neamţ sau evreu, putea dura până la 4 ani. Prin urmare, afacerile mergeau. În plus, mai avea o nişă. Cea a românilor get-beget care aveau neamuri cu dare de mână afară şi pe care nu avea ce structură oficială să-i cumpere. Unul dintre cazurile de acest tip pe care le cunosc este al lui Dinu Zamfirescu, actualul membru în colegiul CNSAS. Acesta a fost cumpărat de către familia din Franţa prin intermediul lui Jacober în 1975, contra 6000 de dolari.

Cazul său, în Camera Reprezentanților

Un eveniment necomentat în România, pe care l-am descoperit personal, ar fi trebuit să pună capăt carierei personajului.  Pe 11 octombrie 1965, în Camera Reprezentanţilor a SUA, congresmanul democrat de Ohio Michael A. Feighan, un militant pentru dreptul la reîntregire familiilor aflate de o parte și alta a Cortinei de Fier, a făcut o interpelare parlamentară exact despre „eroul” nostru. Ea poate fi găsită aici, în stenogranele oficiale ale Congresului SUA, la paginile 26506-26507.

El citează o investigaţie a revistei americane, populare în epocă, „This Week”, care estima că Jacober cumpărase deja 10.000 de persoane doar în intervalul 1961-1965, că ar fi fost vorba de o cifră de afaceri imensă pentru epocă, de 210 milioane de dolari. Jurnaliştii, ca şi deputatul, se întrebau cum i s-a permis unui asemenea personaj, care îmbogăţea regimurile totalitare comuniste prin comerţ cu oameni, să tranziteze SUA în repetate rânduri spre America Latină unde avea alte combinaţii, fără să fie luat serios la întrebări.

În mod straniu, Feighan a lătrat, FBI a aflat, dar caravana lui Jacober cu emigranţi s-a plimbat în continuare nestingherită. Omul poza mai departe în „comersant onorabil” cu grâne şi cherestee. Avea biroul în selectul cartier londonez Mayfair.  Firma sa Cookson Oilcakes and Oilseeds Co. Ltd prin care îşi desfăşura parte din operaţiunile „agricole” prospera fără să fie deranjată de fiscul britanic. Parte din capitalul firmei era deţinut de Hambros Bank, o instituţie financiară puternică în epocă.

Al cui om era de fapt Henry Jacober. Al Securităţii? Al Mossad? Al MI 6?

Toate astea m-au făcut să mă întreb al cui om era de fapt Henry Jacober. Al Securităţii? Al Mossad? Al MI 6? Al BND? Poate că al tuturor în acelaşi timp, care-l considerau un rău necesar şi o persoană utilă. De lucrat a lucrat, în orice caz, în favoarea propriului buzunar pe care l-a umplut cu o avere imensă.

În ceaţă

Cam de prin 1975 informaţiile despre Jacober dispar. Cel puţin eu nu am mai găsit mare lucru. Unele surse spun că ar fi murit chiar atunci. Altele, că s-ar fi retras să-şi dumice banii  prin Peru. Alte informaţii, neverificate, spun că s-ar mai fi ocupat discret cu tranzacţii cu oameni până la începutul anilor 80. Sunt curios ce s-o fi întâmplat cu averea sa fabuloasă. În principiu, ar fi trebuit să o moştenească fiul său.

Despre acesta, am aflat dintr-un document al Securităţii că la începutul anilor 60 era angajat al firmei „Egmont de Rotschild” (probabil numele e transcris greşit de poligloţii securişti). În mod curios, firma sa Cookson Oilcakes and Oilseeds Co. Ltd a intrat în lichidare juridiciară  abia în 1988. Pe atunci, comunismul abia mai horcăia în statele din estul Europei (https://www.thegazette.co.uk/London/issue/51408/page/7987/data.pdf )

Dacă cineva deţine date despre sfârşitul vieţii lui Henry Jacober şi ce s-a ales, postum, de afacerile sale, îl rog să mă contacteze, printr-un mail la adresa toma_roman@yahoo.com .