Zilele Bucureștiului. Capitala din romane, nuvele sau poezii

Zilele Bucureștiului sunt momentul perfect de a vedea capitala prin ochii scriitorilor. Fiindcă dacă astăzi capitala serbează 567 de ani de atestare documentară, merită să descoperim Bucureștiul istoric. Iar cea mai bună variantă în acest sens o reprezintă operele literare.

Caragiale, primul mare cartograf al capitalei

În Momente și schițe, Bucureștiul e un carnaval continuu. Cititorii volumului descoperă un oraș al cafenelelor, al mahalalelor și al „mofturilor”. Bucureșteni sau precupeți se mișcă aici într-un ritm destul de alert pentru acele vremuri. „Simțeam nevoia să mă plimb prin București”, spune naratorul din La hanul lui Mânjoală, iar această nevoie rămâne valabilă și azi. Iar în Kir Ianulea, referința e clară. „Am să mă duc la București… cunosc orașul. (…) Gândind astfel, cum a picat în București, a tras în miezul târgului, la hanul lui Manuc. (…) l-au adus pe Negoiță techer-mecher drept la scara palatului domnesc din București (…)  Am aicea la București, în mahalaua Negustorilor, o prietenă meșteră care știe să tragă de gâlci și de năjit”.

Bucureștiul lui Camil Petrescu

Un alt fel de București vede Camil Petrescu. Pentru acesta,  capitala devine spațiul marilor frământări interioare. În Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Bucureștiul e un oraș al geloziei, al introspecției, al plimbărilor pe Calea Victoriei sau la „Șosea, dincolo de Vila Minovici”.

Alți scriitori, același București, alte interpretări

Scriitor dintr-un cu totul alt registru, Mircea Eliade transformă capitala într-un teritoriu al misterului. În celebra Pe strada Mântuleasa, Bucureștiul e un labirint mitic. Este un loc unde realul se amestecă interesant cu fantasticul, iar străzile par să ascundă povești care nu se lasă spuse până la capăt. „Strada Mîntuleasa ? Cînd îţi făceai şcoala primară pe strada Mîntuleasa, şi în recreaţii te căţărai în vişini”, spune un personaj a nuvelei.

La Mateiu Caragiale, în Craii de Curtea-Veche, orașul devine decadent, aristocratic, un București al umbrelor și al eleganței pierdute.

Chiar și poeții au simțit vibrația capitalei. Unul dintre aceștia, mai exact Tudor Arghezi, a scris despre București ca despre orașul cu străzi ca niște vene și a făcut un portret interesant al zonei Mărțișor.

Astăzi, când capitala își sărbătorește ziua, merită să o privim prin ochii celor care au transformat-o în literatură. Pentru că Bucureștiul nu e doar un oraș: e o bibliotecă în aer liber, un personaj care continuă să se scrie, să se rescrie și să ne rescrie pe noi.

Ziua Bucureștiului marchează prima atestare documentară a orașului, la 20 septembrie 1459, în timpul domniei lui Vlad Țepeș.