Mintea generalului Iarnă

Am purtat cu mândrie tricolorul la piept când am fost invitat la diverse comitete și comiții internaționale, m-am bucurat când a câștigat David Popovici medalii și s-a înălțat steagul pe catarg, am fost emoțional când pe 22 decembrie 1989 am agitat un tricolor cu stema comunistă decupată. Pot să spun că pentru mine nu e un simplu material textil, ci un simbol la care țin. De aici însă până la fetișisarea imbecilă a steagului pe care o dorește legiferată generalul Mircea Chelaru e mare distanță.

”Înțelepciunea rusă” spunea că în Al Doilea Război Mondial, în URSS, naziștii au fost învinși în bună măsură de către ”generalul Iarnă”.  Ce vrea deputatul rusofil  AUR Chelaru e un fel de iarnă a minții.  Acest Șoșoacă cu caschetă și nădragi verzi de apevist vrea să transforme drapelul național într-un fel de moaște a căror pupare devine obligatorie în fiecare zi de 26 iunie, dacă nu, se lasă cu amendă.

Vrea ca în ziua respectivă să se lase cu fanfare, soboruri, discursuri sforăitoare  în toate localitățile și școlile din țară. Vrea să oblige instituțiile media audio- vizuale private să vorbească 30 de minute despre tricolor, vor sau nu vor, dacă nu, iar se lasă cu amendă. Domnul general a ouat un proiect de lege ceaușisto-mistic, un fel de ”Cântarea României” cu popi și șfeștanii.

Un impostor dovedit de justiție

Inițiatorul ”Legii drapelului” este dovedit de justiție că a mânărit un apartament al Ministerului Apărării Naționale.

Prin 2013, domnul general se îmbolnăvise de dacopatie virulentă și clămpănea pe la domnul Dănuț Diaconescu despre cum au inventat dacii toate cele, scobitoarea cu zbaturi, măselele de minte și ochiul stâng. Tot atunci se făcuse și „mare preot” la o entitate căreia îi spunea „Ordinul Suveran al Sfintei Fecioare Maria”.

Chestia asta era o ciorbă în care se amestecau creștinism, traco-daci, bioenergie, alchimie, medicină, hiperboreeni. „Ordinul” avea un regulament, o constituție, lua lovele pe cotizații, inițieri, pasaje de trecere în grad. Îi dădeau bineînțeles cu faza că ”România e grădina Maicii Domnului”. Membrii își spuneau  cavaleri. Dintre „cutumele” din regulamentele lor una e atât de memorabilă că mi-o aduc aminte și azi, după atâta vreme: ”Supremele cutume sunt că aceste cutume nu pot fi niciodată modificate”.

Aștept cu interes să propună legislativ și o „Zi națională Burebista”

Atunci am scris în Jurnalul Național, unde lucram, un articol intitulat ”Din ciclul cavalerii căpățânei pătrate: Marele preot Chelaru, filamentul ars al armatei române”.  Drept urmare, un cunoscut comun mi-a zis peste câteva zile: „Vezi că l-ai supărat îngrozitor pe general, poate îți face vreun blestem dacic”. M-am speriat așa de tare că am zis de vreo trei ori „Zalmoxe-ajută!”.

Că domnul general în rezervă Mircea Chelaru a ajuns în parlamentul nostru populat cu atâtea personaje bizare nu mă miră. Reatroactiv, m-a bucurat că atunci când a fost șeful Marelui Stat Major al Armatei nu și-a adus aminte că trebuie să se răzbune pe italieni, fiindcă l-au dovedit romanii pe Decebal sau pe turci, pentru că l-au atacat pe Șefan ce Mare.

Aștept cu interes să propună legislativ și o „Zi națională Burebista”, în care să fim obligați cu toți să umblăm deghizați în daci și să suflăm în bucium.