Se adună tot mai mulți indicatori ai declinului universităților din țară. Destul să amintesc scăderea profesionalismului, importul de patente în creștere, trivializarea cercetării academice, confuziile culturale, avariile instituționale, maladia plagiatului. Ieșirea din lista primelor o mie de universități este doar cel mai recent. De aceea, răspunzând la întrebările doamnei Anca Colibășanu (ziarul Făclia, Cluj), examinez mai larg involuția, pe date verificabile.
Putem avea o părere sau alta despre ierarhizările de universități. Personal, aș favoriza, ca și altădată, criteriul contribuțiilor originale, de uz public, în locul listelor de publicații de azi. Altfel, invocă criteriile și cer recunoașteri inși sub care în România s-au prăbușit industrii și instituții. În plus, abuzuri grave, de felul ultimilor ani, se pot descoperi la orice oră.
Chestiunea ratării prezenței în lista primelor o mie de universități nu este oarecare. Nu este, cum se crede, chestiune de mărime a universităților, ele trebuind să fie competitive și în formatul existent. Adevărul, fie și inconfortabil, ar trebui spus gândind instituțiile public și în interes public. Altfel, fără adevăr, se ajunge doar la „explozii” în linie.
Fapt este că educația a trecut prin reformă, după 1989. Așa cum presa specializată din țară și cea internațională au remarcat, în anii 1997-2000 , s-a făcut și în România o reformă benefică, racordată la schimbările din lume. S-a făcut reformă analoagă celei care a dus înainte țările vecine și le-a permis apoi să-și mărească competitivitatea.
Ulterior, politizarea deciziilor și amatorismul au indus crizele cunoscute. Ca rezultat, România are acum cel mai mare abandon școlar din Europa, cel mai ridicat analfabetism funcțional, cea mai slabă educație în sate, cea mai extinsă neșcolarizare în pandemie, cea mai mare corupție în instituțiile academice, cel mai amplu import de tehnologii și, desigur, de produse alimentare. Se trăiește pe datorie, cu cea mai mare îndatorare din istorie, într-o confuzie a valorilor. Ce vine? E destul să citim câteva sondaje: 45% dintre gimnaziali nu înțeleg textele vârstei, iar lectura și dezbaterea scad.
Asemenea indicatori sunt, desigur, alarmanți. Am arătat la timp că deteriorarea reformei din 1997-2000 va avea efecte funeste (v. Ieșirea din trecut, 2002; Speranța rațiunii. Interviuri, 2006; România actuală. O diagnoză, 2011; Viziune și acțiune. Interviuri, 2021). Starea de azi a educației dovedește că, din nefericire, am avut dreptate.
Dușmanii de moarte ai universităților românești
La o discuție serioasă, nu se poate ocoli adevărul că în România au fost numiți miniștri ai educației activiști precari, diletanți recrutați de generali spre a le rezolva odraslele, simpli servanți, fără legătură cu domeniul. Cum s-a văzut, unora trebuia să li se șoptească peste umăr răspunsul la întrebări banale. Ca o încoronare, sub un modernism înțeles superficial, Legea din 2011 a rupt educația de dezvoltare.
UBB, aflată azi în discuție, a urcat scara performanțelor din 1993 încoace și a fost adusă, deja în 1997, prin măsuri de dezvoltare, în fruntea universităților din țară. S-au aplicat reforme chibzuite, ce se pot verifica pe acte, într-o interacțiune cu nevoile societății și cu cele mai bune universități din lume, și cu premiere consemnate internațional.
În 2011, cum a relatat și presa de atunci, Rectoratul a fost notificat că UBB intră în discuție pentru primele 500 de universități din lume. În regiune, ea împărtășea poziția cu universitatea din Zagreb, cu al cărei rector cooperam. Când am plecat din instituție, în 2012, universitatea clujeană era în anticamera primelor cinci sute, potrivit clasificării Shanghai, având de partea ei toate evaluările internaționale. Datele sunt arhivate, începând cu Buletinul Informativ (1993-2012) de atunci.
O universitate se consolidează și se impune cu competență, efort și viziune. A urmat însă declinul lent al UBB, iar, acum, mulți sunt alarmați, pe drept, că nicio universitate din țară nu mai intră în topul primelor 1000. Rezultat trist, dar anticipat.
Declinul universităților din țară este frecvent pus de unii concetățeni pe seama creșterii efectivului de studenți, a proliferării învățământului privat, a aplicării Declarației de la Bologna și a excesivei autonomii universitare. Să lămurim lucrurile.
Împreună cu mulți colegi, am lucrat, inclusiv ca ministru al educației naționale (1997-2001), la a lărgi accesul cetățenilor la studii. România era și în 1997 pe ultimele locuri în Europa la ponderea studenților în populația țării. Foarte mulți tineri nu puteau studia ca urmare a unor examene de admitere discutabile, asistate de o „industrie a meditațiilor” costisitoare și, în fond, de un „învățământ paralel”. Ca ministru, am transferat admiterea în competența universităților și am creat „colegii universitare” în orașe satelit ale marilor centre.
Rectorul UBB dă vina pe alții că a ieșit din top
Dar nimeni nu a spus vreodată că trebuie scăzută exigența la examene. Scăderea s-a petrecut ulterior, pe fondul erorilor ministeriale și al mentalității „ajunsului la bani iute, cu orice mijloc”. Am inițiat „colegiile universitare” – personal am fost implicat la Bistrița, Sfântu Gheorghe, Sighetul Marmației, între altele – dar ținta era ca ele să devină competitive. Acum, în consecința Legii din 2011, toate sunt simple „extensiuni”. Iar pe canalul lor, licențiatul ajunge azi mai slab decât subinginerul de altădată și nu poate concura maistrul sau șeful de echipă.
La drept vorbind, cum să învețe tinerii, când văd cum, pe căi oculte, nulități profesionale și civice ajung orice, inclusiv demnitari? Demotivarea pregătirii din ultimii douăzeci de ani este acută.
Se discută mult despre învățământul privat drept cauză a degradării. Este o simplificare, căci nici facultățile de stat nu sunt acum automat în ordine. În fapt, toate instituțiile din România actuală sunt lovite de carențe grave. Aceasta nu înseamnă să nu vedem declinul indus de puzderia de improvizații botezate „universități”. Oricine răsfoiește arhivele, îi găsește pe cei care le-au autorizat – consiliul de atestare, ARACIS, comisiile parlamentului, ministerul. Ar trebui discutat cu aceia!
La preluarea Ministerului Educației Naționale, în 1997, am arătat că, din păcate, România este în frunte la înființarea de „universități ca afaceri cu diplome”, alături de Ucraina și Moldova. Nu am înființat ca ministru vreo universitate privată și, cum se poate vedea pe documente, ca rector am adus profesorii acasă. Nu sunt împotriva învățământului privat, dar m-am opus imposturii. M-am opus abuzurilor de orice fel, inclusiv fenomenului „profesori în multiple universități” (v. Buletinul Informativ al Ministerului Educației Naționale, 1997-2000), care se îngroșa în numele eronatei înțelegeri a libertății de inițiativă.
Neajunsurile universităților de azi sunt atribuite de unii, complet greșit, Declarației de la Bologna (1999). Documentul are sub două pagini și este public. Declarația nu a cerut cuiva să reducă durata studiilor. Alte țări semnatare nici nu au făcut-o. Declarația a cerut compatibilizarea sistemelor universitare europene și mărirea competitivității lor. Atât! Doar că, în România (cum am arătat și în Universitatea veritabilă, Editura Academiei Române, 2013) această declarație s-a aplicat greșit, începând cu Legea studiilor din 2004.
După 1989, în România, una dintre urgențe a fost restabilirea autonomiei vieții intelectuale. Documente naționale și internaționale consemnează că, în primii ani, Marian Papahagi și cu mine am elaborat proiectul. Legea educației din 1995 a preluat abordarea noastră, sprijinită pe experiența internațională a orei. Din nefericire, a survenit ceea ce prevedeam a fi o amenințare: folosirea autonomiei pentru parohialism și false cariere. Otravă ce trebuia oprită, însă tot prin legi, opuse, desigur, refeudalizării instituțiilor. Acestea nu au mai venit.
Fiind în frunte în țară, UBB este azi în discuție. Ne dăm seama din prima clipă cum se stă în alte universități. Dar, să lămurim și aici lucrurile.
La anunțul căderii instituției din rândul primelor o mie de universități, declarațiile rectoratului UBB s-au repezit în comunism, care a separat medicina, și în politica zilei. Regimul comunist a însemnat, desigur, multe, ce pot fi discutate. Numai că separarea s-a făcut și sub alte regimuri. Un exemplu este Franța lui Mitterand. Politica actuală este, într-adevăr, prostească, dar nu se ajunge la rădăcina neajunsurilor ocolind Legea învățământului din 2011.
Sunt greșite opiniile potrivit cărora, dacă s-ar uni universități, s-ar ocupa imediat alte poziții în clasamente. Cu orice mărime, performanța se ia în fond per capita. Poziția în ierarhia internațională nu depinde nici doar de ceea ce se raportează ca personal și lucrări. De altminteri, unii clujeni au și acuzat în anii recenți falsificări în raportări.
Structura UBB a rămas până azi cea pe care am lăsa-o în urmă, ce corespundea proiectului de lansare a țării prin reforme. Dar, după încă câțiva ani, eu aș fi reexaminat-o din rațiuni profesionale. Este ușor de sesizat că în multe locuri sunt azi oricâți „prof. dr.”, dar niciun specialist demn de încredere profesională. Profesorul universitar este altceva decât se crede azi la noi, iar profesionalismul nu se stabilește prin autoevaluare.
Este greșită și vorbăria despre „concentrarea universitară”. Am fost și sunt pentru „concertare” – proiect pe care l-am și lansat la Cluj-Napoca și în alte orașe, cum se poate observa pe acte. Dar operația nu se face pentru rankings-uri. Nici nu poți lua unei universități publicațiile, fără să consideri personalul. Firește, la Cluj-Napoca, UMF și UBB se pot unifica, dacă doresc, dar din rațiuni mai profunde.
Să fie limpede: clasamentele universitare nu sunt scopuri în sine și nici pe viață. S-ar putea ca, peste un an, o universitate sau alta să urce în clasament, dar fondul să rămână același, dospind de confuzii. Atingerea de poziții flatante nu are cum ascunde sărăcia și abuzurile de fapt.
De unde vine însă declinul universităților românești de azi?
Delimitez doar factorii principali.
Sunt factori direcți ai declinului la UBB. Bunăoară, ca să formulez simplu, ar trebui mai multă cultură. Nu insist asupra pregătirii carente – mulți „prof.dr.” vorbesc fără lecturi la zi, din documentări rudimentare, interogațiile lor fiind de epigoni. Carențele fac, de pildă, ca de peste un deceniu, din universitate să nu mai fi plecat vreo dezbatere relevantă, în interes public. Doar scrieri de adaptare nu legitimează nicăieri profesorul, iar istețimea nici atât – a scris-o Nicolae Mărgineanu. Mai departe, popperismul vulgar, ce constă în a lua în brațe un criteriu și a nu înțelege restul, poate susține ambiții, dar duce la mediocritate. Competiția zilelor noastre este alta și include creația și consecințele acesteia în propria societate. Un alt factor, nepotismul și cedările gen „între noi”, „mă sprijini, te sprijin”, constituie cancer cunoscut al instituțiilor. În fine, destule decizii sunt inadecvate. De pildă, preocuparea este de cumpărări de clădiri, când efectivul studenților s-a redus substanțial, sau de extindere prin județe, când măsura este doar cantitativă. Acum se vor „modele” din Franța, când se știe că un model rodește doar pe teren sănătos.
Un oaspete respectat spunea că ceea ce este mai interesant în universitățile din România actuală sunt festivitățile. În rest, se bagatelizează, inclusiv nevoia de inovație. Psihiatrul George Șerban a și creat un prag cu o carte în care argumenta că la unii „a minți a devenit a doua natură”. El nu poate fi contrazis azi, oricum, nu de viața academică.
Direct responsabilă de declinul universităților din România actuală este Legea învățământului din 2011. Aceasta a rupt cu o tradiție viabilă și a introdus alegerea rectorilor după modelul alegerilor parlamentare, desemnarea apoi a conducerii din universități (prorectori, decani etc.) de câte o singură persoană, rectorul. Rezultate sunt arbitrarul și paralizarea creativității. Cum zic mulți, „cine nu-i cu șeful, iese din peisaj, poate încerca altă dată”. Se observă lesne, de altfel, că, obsesia din lege a „rectorilor puternici” duce doar la impostură și stagnare.
Senatul rămâne, orice s-ar spune, corpul electoral cel mai calificat să aleagă rectorul și prorectorii – după ce Senatul însuși se compune după criteriul valorii profesionale. Altfel, se ajunge, cum se clamează în tot mai multe locuri, la „coteriile de azi”, cu rectori activiști, prorectori și decani stabiliți nu după valoare, ci în funcție de susținerea electorală a rectorului, iar funcționarea devine supușenie. Feudalismul de odinioară practica onoarea, actualul feudalism academic este doar cârdășie în paguba interesului public.
Într-o universitate sănătoasă, decanii sunt contrapondere la rector. Am fost ales de cinci ori să conduc UBB, dar nu am numit vreun decan – acesta fiind alesul facultății. În orice caz, erorile în stabilirea rectorilor au consecințe în profunzime. Corupția la numirea de profesori, la acreditare de programe și atestări de titluri, la doctorate este doar ceva mai vizibilă.
Nu mai discut „fixismul” pe posturi – excesiv de slaba mobilitate interinstituțională a universitarului din România. În lume, cine are valoare, nu stă vegetativ în aceeași universitate. Nu discut nici înțelegerea degradată a profesorului ca livrator de cursuri (mai nou reduse la power point-uri!) – cercetarea proprie fiind doar retorică.
Spiru Haret era oripilat de felul cum se fac concursurile pentru posturi universitare în România. Azi se fac tot abuziv. Probabil că niciodată ca astăzi nu au fost în instituțiile academice din țară atâția inși nesemnificativi – mulți rezultând din intervenții oculte. Rezultatul este că în viața țării contează infim academicii, iar decidenții sunt slabi.
În loc să conștientizeze situația, universitățile din țară se afundă în erori. Un exemplu: acum se face „planificare la avansare” pe posturi. Trec peste faptul că în universități serioase nu există avansare, nici alegere între „de-ai noștri“ sau aranjare a cuiva, ci doar competiție pentru a-l selecta pe cel mai bun. Se observă ușor că, prin „planificare”, ajung pe posturi inși șterși, care nu periclitează ierarhii, și rar persoane capabile să inoveze. Ca efect, și mult discutata întoarcere în țară a celor cu studii performante în străinătate a rămas blocată. Cauza este o feudalizare datorată înseși legislației actuale: mulți șefi actuali nu aduc performeri în catedre ca să nu fie concurați la alegeri.
Sunt, desigur, și factori contextuali ai declinului. Se înțelege greu că organizarea învățământului cere cultură instituțională – deci ceva mai mult decât experiența școlară pe care o avem fiecare. Ca exemplu, în vederea Reformei comprehensive a educației, din 1997-2000, a fost realizată formarea prealabilă a peste 3000 de „reformatori”, pe un proiect de reformă viabil, cu plasarea la conducerea reformei a celor mai buni, iar dezbaterea publică a fost la obiect. De aceea, educația din România a fost adusă în anii 1997-2000 la nivelul reformelor din Polonia, Ungaria, Austria și alte țări – o spun evaluările internaționale. Miniștrii educației din Europa se reuneau, în semn de prețuire, la București (1999), iar rectorii europeni, la Cluj-Napoca (2003). Ministrul român era desemnat vicepreședinte al Conferinței Mondiale UNESCO asupra educației, de la Paris (1998), și deschidea, împreună cu cel al Braziliei, Conferința Băncii Mondiale, de la Washington DC (1999), iar apoi a fost ales în consiliul Universității Națiunilor Unite, de la Tokyo, și în alte organisme. De altfel, „Educația și formarea profesională” au fost primul capitol încheiat de România în negocierile de aderare la Uniunea Europeană (2000). Iar exponenții României aveau un cuvânt respectat în evoluția educației în Europa. Publicațiile internaționale sunt mărturie.
Propaganda oficială apără azi ceea ce este contrazis de realități. „România educată”, „România lucrului bine făcut”, „România normală”, „Legea din 2023” nu sunt decât forme goale ale unor diletanți. România are azi cea mai mare emigrație dintr-o țară a lumii în timp de pace. Se emigrează din motive economice, din neîncredere în instituțiile statului actual și în decidenți, dar și datorită slabei educații oferite noilor generații.
Am spus de multă vreme, la rândul meu, că direcția societății, după blocarea democratizării și suprimarea meritocrației, este greșită. Sondajele în populație o spun net, de ani buni. România și-a pulverizat industria proprie, și-a lăsat infrastructura de izbeliște, și-a desfigurat democrația, și-a amanetat justiția și și-a lichidat politica externă. Cum atrag mereu atenția, a ajuns țara europeană cu cea mai mare pondere a săracilor, cu cea mai mică productivitate a muncii, cu mortalitate dintre cele mai ridicate, cu tineri care vor în majoritate să plece. Țară îndatorată peste puteri și cu cele mai multe servicii secrete. Nu s-a putut scrie nici măcar Istoria României la Centenar, iar monografiile pe bază de arhive le dau străinii care zăbovesc pe aici.
Întoarse cu spatele la societate, instituțiile academice nu iau act nici de ceea ce spun economiștii și istoricii lor despre situația în care a fost adusă țara. Cum pot fi în ordine academicii, cu indicatorii de azi ai țării?
Peste toate, câteva întrebări se ridică tot mai mult în ultimii ani: Ce caută noua Securitate în aulele academice înainte de alegeri? De ce se etalează șefii SRI și ai Internelor în universități? De ce trebuia distrusă tradiția instalând rectori dintre inși pe care nimeni nu i-a ales vreodată decani?
Decidenții nu înțeleg nici acum că plagiat este copierea de fragmente din alții, fără a cita, că nu este pe procente și că, oricând, este furt. Nu este nevoie de nicio comisie și nici de tribunal să-l stabilească, ci de minți și ochi curați. Nu este nevoie de aparat de măsurare, plagiatul fiind treabă de evidență. Nu comisia de etică, ci cea profesională are îndrituirea examinării.
Un fost rector declara zilele trecute că 70% dintre „profesorii” actuali nu satisfac nici criteriile profesionale laxe în vigoare. Nu știu cum a stabilit procentul, dar îmi amintesc că la înființarea Universității românești din Cluj, în 1919, s-a creat o comisie care veghea la selectarea de profesori. Nicolae Iorga a atras atunci atenția asupra imperativului de a se evita selecția pe afinități politice, rubedenii, clientelism. Nu s-a reușit deplin, dar, la nepotism, azi, cum arată datele, se întrece orice epocă din istoria țării. Crizele din țară sunt și efect al degradării academice, nu doar al lipsei de calitate a decidenților.
Un academic socotit „ilustru” obiecta deunăzi la intrarea intelectualilor în dezbaterea publică. El ignora până și opinia notorie a președintelui John Adams că ora la care nu este nevoie să se intre în dezbaterea publică, spre a se dedica fiecare profesiei, nu a venit în societăți pline de suferințe. Spunându-i-se că în alte țări europene intelectualii se exprimă în societate, începând firește cu domeniul lor, „ilustrul” a întrebat „unde-i asta?”. La acest nivel a ajuns debusolarea!
@axon are dreptate cu Scoala in ” Ceausism”! Era de mii de ori mai Buna! Am fost Dascal si stiu, „la centima”, situatia din Scolile romanesti! N-are dreptate insa afirmand ca doar 5 Elevi reuseau sa se realizeze! In Orasul meu, de ex., se dadea ex.de baraj,la nota 9,05, la intrarea la Licee,asa Copii minunati erau, care, desi erau chinuiti cu „Premilitara”, cu „Munci agricole” si „Defilare” de Sarbatori, erau silitori, supermotivati, implicati, premianti si olimpici! Despre atmosfera din „Universitate” insa am numai critici de adus, din toate p.d.v.Am facut „Chef” ca am scapat si m-am pensionat si nu ma credeti ca n-am avut placerea sa ma duc o data cel putin, in Vizita, in acesti 11 ani de la pensionare! Imi repugna! Mi-e groaza sa-mi amintesc de toate aspectele si menajeria umana: cabotini, farisei, subversivi, nepotism, barfa,pile, chiul, mita, invidie, securisti, mafie, nedreptati,favoritism,hartuire psihica etc.etc.etc.! PUNCT!
O nedumerire: cum și cînd a intrat cuvîntul „familie” în limba română?
Istoric: blablablabla …..tipic pentru voi.
Ca istoric care se respectă vorbesc pe fapte. Cînd Primavis vorbește în necunoștință și crede că le știe pe toate fără să fii citit, nu pot decît să-l invit, cum am făcut-o și zilele trecute, să citească. Și să spună exact o măsură a reformei care nu a fost bună. Oamenii pot discuta, dar pe fapte. Altfel, cum am mai spus, pierdere de vreme cu impostura. Deoarece memoria te lasă și încurci și aici lucrurile, primavis, amintesc doar că reforma din 1997 -2000 a fost răsexaminată intern și internațional. Este singura reformă recunoscută. Cu ea România a și putut păși în UE. Evident că reforma a fost deteriorată ulterior de capete ca al lui Primavis. Oricum, de 23 de ani învățământul este în alte mîini. Ai mîrîit ceva, primavis? Discută, nene cu acele capete, dacă vrei să fii corect. Că integru, ca om de știință cum te dai, se vede bine că nu ai cum.
Istoric: Excelent alegere de tilu al articolului fostului rector/ministru! Da, acțiunile sale au prevestit ceea ce avea să vină în învățământul superior! Căci nimic nu începe la mijloc, ci la început! Iar principalul vinovat nu este cel care continuă, ci cel care începe!
Iar tâmpeniile tale sunt amuzante, nu-ți transpiri din cauza efortului de a salva ceea ce este indefensabil?
Vorbe goale la acest Primavis. Încurcă date, noțiuni și se dă știutor căci poate ataca discipline și oameni. Se vede că acuză 1997 la nimereală. Nu știe că în 1997, așa cum atestă arhivele, ministerul educației naționale a luat patru măsuri cheie în reformă. A aplicat autonomia universitară, prevăzută de Constituție, pînă la capăt, admiterea trecînd în competența universităților. A trecut finanțarea cercetării științifice pe criteriul competiției, cu o injecție de 50 de milioane de dolari.A pregătit curriculumul national adecvat societății bazată pe libertate individuală. A cuplat România cu instituțiile internaționale din educație după izolarea de până în 1989. Covîrșitoarea majoritate a dascălilor și studenților au sprijinit reforma, căci era necesară și ne punea în rînd cu lumea. Insul victimizează. Pesemne că studenții l-au ocolit pe Primavis. Nu a reușit în competiții, a început să regrete sistemul vechi și a trecut la delațiune. A rămas cu o pregătire cum se vede precară și dezlînată. Inși ca el au fost și sunt în universități și le duc în jos. În loc să se cultive, bîrfesc. Reforma a fost, într-adevăr, ca orice reformă la propriu, distrugere de imposturi și piedici. Dar a creat oportunități pentru milioane de oameni.
Rector: Totul poate fi explicat și justificat, dar eu și alții ca mine suntem doar victimele acestor acte necugetate, iar cei care le-au comis sunt beneficiarii. Am renunțat la lupta împotriva morilor de vânt în urmă cu 20 de ani, dar văd că vinovații încă nu își asumă responsabilitatea. Voi încheia această dezbatere inutilă, pentru că cei care nu vor să fie convinși nu pot fi obligati la această. Atât..
Pentru că în discuție intră impostori și misionari (Primavis, etc.), care se știe de unde vin, pentru starea învățământui în 1997, destul să se citească cartea lui Adrian Miroiu, Vladimir Pasti, Starea învățământului românesc azi (1997). Acolo sunt datele pentru judecata omului normal. Reforma era ca oxigenul pentru viață. Pentru ce a ieșit din reformă se pot vedea monografia OECD, rapoartele internaționale (UNESCO; Banca Mondială,; U.E.,Consiliul Europei etc.), rapoartele din SUA, Franța, Italia, Germania, China etc. Destul să spunem că, grație reformei educației 1997-2000, România a încheiat, deja în mai 2000, negocierile de aderare la UE pe capitolul Educație. Faptul că ulterior, din 2001, nivelul reformei a fost deteriorat este fapt ce se poate discuta cu cei care au deteriorat reforma și educația. Nici nu era posibilă decât deteriorare, cu Primaviși! Mentalitatea de delator, lipsa de cultură și penuria de realizări nu putea duce decât la deteriorare o reformă ce a fost luată ca experiență exemplu în alte țări.
Văd că s-a apelat la ajutor! Negare fără infirmare, minciună, bascalie. Ceva concret? Ce face sa fie o știință ceea ce nu aduce rezultate care sa fie noi, originale, de valoare durabilă? Vorbe goale. Nu este frumos să dai vina pe alții pentru consecințele propriilor acțiuni distructive! Într-adevăr, din 1997 încoace, învățământul superior românesc a luat-o razna! Cine este unul dintre principalii vinovați?
Tu vrei, Primavis; date certe sau arbitrare? Înainte vorbeai că cei de la științe umaniste ar fi mai plagiatori, acum o slăbești și zici de scandalurile din ultimii ani. Minți, căci scandalurile multe sunt pe medicină, multe sunt pe chimie, pe energetică etc. Nu ne duci cu vorba, nene! Bine ți-a zis istoricul, ceva onestitate, altfel se pierde vremea cu cineva care minte. Acest Axon bate miriștea de obicei. Se vede că judecă cu pumnul. Luați-vă de mînă și stați așa pînă se va sinchsi cineva de prostiile voastre.
Vorbiți după auzite și totul e fals în ce spuneți. Susțineți un conflict al științelor ce nu există la oamenii cultivați și cu performanțe. Doar inși fără valoare mai susțin ideea acestui conflict. În loc să aibă rezultate relevante, ei se dau de ceasul morții cu diferențe de care habar nu au. În tot ce v-am spus sunt date certe, atestate, oficiale, încît nu aveți cum să le subminați. Decît în vorbe. Dovediți doar că de vorbe și bîrfe e plină lumea voastră, de care ar fi cazul, ca cetățeni onești, să luăm distanță. Ceea ce și fac. Auguri!.
Istoric: Vezi, acest sentiment de superioritate manifestat permament este cel mai iritant din partea voastră! Voi știti totul mai bine, sunteti mai deștepți ca oricine! Și este o minciună, trasă de păr, că plagiatele sunt mai numeroase în științele exacte, în timp ce scandalurile din ultimii ani dovedesc contrariul! Să intrebăm și pe Șercan?
PRIMAVIS : Toti propagandisti de partid si toti informatorii la Secu , proveneau din din rindurile celor de la fac. umaniste ! Sunt de acord cu comentariile tale !
Doamne, Dle @Axon, cata dreptate aveti! La noi,la „Univ.”,la Catedra umanista, dupa „Revolutie”, descoperisera ca erau 4 Securisti din 5 Dascali, iar Studentii le scriau Numele,pe Peretii de la Toalete:” Dl<>,Dna<>s.a.Mama mea spunea, cu multa convingere,ca:”Nu este pacat,<>!!!”ASA am trait in Mediul ala si nu intelegeam de ce unii Colegi luau „Titlu didactic”, prezentand doar „Coperte”, in loc de ” Carti”!s.a.m.d.
Istoric: Ce părere aveți despre activitatea stiințifica a unei persoane ale cărei numai două lucrări pot fi găsite pe ResearchGate (unde peste 6 milioane de cercetători își postează lucrările apărute), ultima din 2010 și prima din 2003?
Te hazardezi, Primavis, în afirmații pe care și un student de anul II ți le face praf. Mai bine cu mai puține autoflatări („noi cei care ne ocupăm de știința adevărată”, zici) și fără segregări de discipline. Cine judecă onest, nu cu porniri și prejudecăți, judecă mai bine. Nu am timp de pierdut cu afirmațiile tale necontrolate, dar trebuie să-ți mai precizez că, așa cum arată statisticile, plagiatele sunt mai multe acuzate în biologie, chimie, medicină, inginerie, matematică, energetică, decât în alte locuri. Nu are, însă importanță, căci și un singur plagiat este grav. Așa că, în loc de derapaje în ce nu cunoști, ar fi cazul Plavis, să respecți morala științei – spunerea adevărului. Altfel, bătutul în piept e vechi, dar nu face pe nimeni om al științei.
Istoric: Mi-e teamă, de asemenea, că peste câteva decenii nimeni nu va ști numele tău și activitățile tale, în timp ce ale mele vor fi cunoscute de câtre specialiști, mai cu seamă că fac parte din o ramura de știință interdisciplinară! Pentru că rezultatele științei adevărate supraviețuiesc pe savanți!
Istoric: Știu foarte bine de cât timp există UBB, de când eram student în primul an! Dar Universitatea a existat și înainte de asta, nu-i așa? Și se dorea a fi o universitate științifică, nu o școală de vorbit în vânt! Iar exemplele pe care le citați dovedesc exact ceea ce am spus: marginalizarea științei adevărate. Interesant este că scandalurile de plagiat din zilele noastre îi privesc, de asemenea, mai ales pe membrii din domeniul științelor umaniste! Bineînțeles, la urma urmei, a da opinii despre opiniile altora nu este știință, nu-i așa? Nu disprețuiesc profesiile care au legătură cu așa zise „științele umaniste”, doar că nu le consider știință! Oricum, noi, cei care ne ocupăm de știința adevărată, suntem mult mai familiarizați cu rezultatele culturii generale decât invers! Ei sunt chiar mândri că nu înțeleg matematica, fizica, chimia, etc.
Ai grijă, Primavis, că încurci datele istoriei. Întrebi:”în ultima o sută de ani cîți rectori ai UBB erau licențiați în științe exacte?”. Or, UBB este numai din 1959. Cum se stă cu rectorii? Din câte știu, pe un coridor, la Cluj, sunt efigiile rectorilor din 1919 încoace. Ai acolo răspunsul.Verificând datele este clar că cei mai performanți rectori, au fost, după date exacte și criterii obiective, Florian Ștefănescu Goangă psiholog, Constantin Daicoviciu istoric și Andrei Marga filosof. Ei au ridicat cel mai sus instituția și au lăsat în urmă cel mai mult. E drept că au fost și cei mai longevivi ca rectori (Marga 15 ani, Daicoviciu 12 ani, Goangă 10 ani). Nu cred însă că are importanță obsesia matale de a diviza oamenii. Îmi dau seama că ai alergie la științele umaniste, căci ar fi diferite de ce numești științe reale – termen care nici nu se mai folosește de savanții reali, cum zici. Dar cunoști oare ceea ce disprețuiești? Se vede bine, din ce spui, că ești în afară. Mă tem că fac aste segregări de științe inși care nu au rezultate ce contează în domeniul lor.
proverb: pestele de la cap se impute !!! cine este capul invatamentului
Încă o întrebare: în ultima sută de ani, câți rectori ai UBB erau licențiați în științe exacte? Este o universitate de științe, dar pare să fie dominată de un clan de specializări în științe umaniste. Cu consecințe firești. Iar din dezbaterea de ieri cu Istoric, se vede clar diferența dintre metodele noastre de conversație/dezbatere! Fapte concrete pe de o parte, pălăvrageală și bășcălie pe de altă parte.
Pe lume se pot găsi citate pentru orice. Fapt este că Levi-Strauss a spus cu totul altceva la finalul carierei. În rest, el este adeptul unei antropologii structuraliste – ce e doar una dintre antropologii. Personalități mult mai performante științific decât antropologul citat, au spus ceva opus. Așa că și citarea din el este doar … citare.
„Autorul prezentului articol şi-a consacrat întreaga sa viaţă practicii ştiinţelor sociale şi umaniste. Dar nu se simte deloc jenat să mărturisească că între acestea şi ştiinţele exacte şi naturale nu se poate simula o paritate veritabilă.
Unele sînt ştiinţe şi altele nu sînt. Dacă totuşi le desemnăm cu acelaşi termen, o facem în virtutea unei ficţiuni semantice şi a unei speranţe filosofice care nu este confirmată încă.
In consecinţă, paralelismul implicat de cele două anchete, chiar numai la nivelul enunţului, mărturiseşte o viziune imaginară a realităţii”. (Claude Lévi-Strauss, Tendances principales de la recherche dans les sciences sociales et humaines, 1970)
ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ma scuzati…
Oamenii normali cugetă plecînd de la fapte. Este bine că articolul Un declin previzibil … apelează la ceea ce este verificabil de oricine vrea să se informeze onest. Cultivarea este, de asemenea, indispensabilă. E grea, dar nu se poate fără cultură. E doar paranoia urcarea pe pereții bîrfelor.Se vede că se trăiește din bîrfe. Vorba vine, unii nu știu ce este știința, dar cred că alții nu fac știință. Cu această paranoia doar se va bălti, în loc să se ia avînt.
Istoric: povesti de adormit copii!
Se poate discuta cu cineva care cunoaște precis, inclusiv noțiunile, are argumente și bună credință. Altfel, irosire de vreme. Îmi pare rău, dar confundați, Primavis, date simple. Întrebați de un fost rector. În actele de la minister sunt arhivate scrisoarea aceluia, în care comunică ministrului că pleacă să predea în Mexic și nu mai poate conduce universitatea, având contract pe doi ani. Ministerul din 1992 a decis ca Senatul să aleagă succesorul, alt rector. A fost ales prorectorul de atunci, care a și imprimat rapid o dinamică ridicată instituției. Se vede aceasta sub orice aspect. Aceste acte sunt de atunci publice. Nu era nici un fel de bursă atunci în joc. Restul din ce scrieți sunt simple derapaje în opinii de vacanță.
pentru Istoric: Ce naiba poate face pe piața muncii un fizician, chimist, biolog licentiat cu BSc fără un masterat, dacă nu vrea să fie profesor? DAR în domeniul științelor umaniste există multe oportunități (media, comunicare, PR, secretariat etc.).Nu ar strica dacă nu ai evița problemele pe care le-am indicat si ai răspunde concret la ele!
pentru Istoric: În ceea ce privește istoria, filozofia, sociologia, politologia și altele, părerea mea personală este că acestea sunt profesii, dar nu adevărate discipline stiințtifice! Știința este acea care creează valori teoretice si practice originale, durabile! Profesiile menționate mai sus opereaza doar cu opinii depre unor păreri deja cunoscute! Când istoricii, sociologii, politologii, filosofii etc. nu au aceeași părere nici măcar despre ce s-a întâmplat zilele trecute, atunci despre ce vorbim?
pentru Istoric: Am doar o singură întrebare: CUM a fost detronat rectorul Haiduc pe când era bursier Humboldt în Germania? CINE l-a înlocuit?
Istoric, coboară de pe calul cel mare! Prea sus pentru tine!
Amestecați lucrurile, Primavis. Discuția era despre aplicarea declarației de la Bologna. Eu am spus că țările semnatare au aplicat-o cu diferențe și că reducerea duratei studiilor nu este în Declarație.Sunt fapte. Dvs. schimbați subiectul și întrebați unde învățământul superior în trepte nu a fost în detrimentul anilor universitari. E întrebare confuză, dar e altă întrebare.Văd că vreți răfuială cu filosofia, cu istoria. Dar le stăpîniți, oare? Noțiunile vă sunt vagi: științe reale, universitate din cluj-napoca etc. Modulul pedagogic este pentru cei care vor să devină cadre didactice.Lămuriți-vă noțiunile și ce vreți să discutați ca să se poată discuta. Altfel ne pierdem timpul.
pentru Masterand: Argumentele tale sunt la fel ca ale apărătorilor comunismului: e un lucru grozav, dar este doar prost executat! Ergo, nici executorii nu sunt de vină! Da, Dl. Marga are dreptul să apere modelul, la fel cum eu am dreptul să-l critic! E adevărat că nu am fost nici decan, nici rector, nici ministru, am doar 60 de ani de experiență didactică în spate și ce am pus pe masă în domeniul meu de cercetare veșnic în știința universală și este recunoscută la nivel internațional! Oricum, de unde ar ști un masterand cum era calitatea învățământului universitar acum 30 de ani? Va garantez ca era mult mai ridicat decat azi!
pentru Istoric. Nu știu de unde ai scos prostiile tale, dar așa cum am scris într-o altă postare, am fost cadru didactic la Universitatea din Cluj-Napoca și la o facultate de științe reale în perioada 1991-2003! Și de atunci în străinătate, dar în același sistem Bologna, „bucurându-mă” de dezavantajele acestuia! Ar fi bine dacă ați putea da exemple de țări în care învățământul superior in trepte nu a fost în detrimentul anilor universitari! Iar în ceea ce privește științele umaniste și științele reale, sunteți total ignorant! Am predat disciplinele de bază 3+2 ore pe săptămână și în două semestre, care la BSc s-au redus la un singur semestru! Și nu este vorba de pălăvrăgeală și opinii ca la istorie, ci de un curriculum bazat pe date și fapte concrete! De fapt, ce naiba poate face un student la licență în fizică-chimie-matematică-biologie cu diploma sa dacă nu face și un modul de pedagogie? În 1995, studentul meu a fost obligat să facă doi ani de studii într-un an calendaristic pentru a putea candida la doctorat și a deveni stagiar în cadrul departamentului, iar apoi, în 1998, cum – cum de nu s-a revenit la stadiul initial!
Înțelegeți cam sumar lucrurile, domnule Primavis. Nimeni nu a spus că Bologna este singurul model universitar și nu are cusururi. Nu sunteți informat. Repet și eu afirmația că legea din 2004 din țara noastră a aplicat greșit Declarația de la Bologna. Declarația nu a prevăzut reducerea duratei studiilor. Ea prevede compatibilizarea universităților și mai multă calitate. Ați citit-o? Unele țări nici nu au redus durata.Dar ar trebui comparate modelele. Nu cred că modelul anterior era fără lacune. Domnul Marga avea voie să fie adeptul Bolognia, căci avea mandatul guvernului României, iar România dorea să intre în UE. Pe lîngă aceasta, dînsul este un intelectual cu pregătire economică, sociologică, științifică pusă la punct, cu viziune filosofică și cu experiență administrativă. Văd că faceți confuzie între filosofie și ce știți dvs. din ea. Nu merge. Filosofia este treabă pretențioasă, de cultură largă. Eu o știu din ce pregătesc.
Regret, Primavis, dar în ce spuneți sunt erori. Declarația de la Bologna nu s-a aplicat uniform.Sunt țări care au semnat-o, dar mai evaluează. Declarația nu conține prevederi de reducere a duratei studiilor. Citiți-o și vă lămuriți! De aceea, e corectă afirmația că în România s-a aplicat greșit Declarația, cu legea din 2004, care a uniformizat și redus durata studiilor. Alte țări nu au redus durata studiilor, chiar dacă au aplicat diviziunea licență, master etc. Vă faceți iluzii crezând că fără Bologna lucrurile ar fi mers strună. Vă înșelați și când spuneți că sistemul Bologna era bun pentru umanioare, dar nu pentru alte specialități. Este exact invers. Sistemul cu licență în trei ani a fost recomandat pentru chimie, fizică, matematică, inginerie etc. adică pentru cei care intră în învățământul general sau în laboratoare. Nu pentru umanioare s-a recomandat sistemul. Nu există lege din 1998 – confundați. În 1998 nici nu era Declarație de la Bologna. Citiți volumul Anii reformei 1997-2000 și aveți dovezi că ministerul educației naționale de atunci a fost, firește, pentru participarea României la mișcarea europeană, dar, ca și Germania, Ungaria, Italia, Franța etc. s-a opus aplicării mecanice a Declarației. După 2004 s-a aplicat la nimereală, imitându-i pe alții.
pentru Istoric: Ei bine, modificarea legii din 1998 a deschis calea pentru introducerea „sistemului Bologna”, deoarece a eliminat restricțiile privind diplomele de licență de scurtă durată (admiterea practicantilor și studii doctorale) din legea din 1995 și a introdus masteratul și apoi PhD-ul. Accept, că acest lucru nu creează probleme pentru specializările în istorie si altele asemanătoare, dar pentru specializările în științele naturale si aplicate a redus drastic calitatea învățămânțului universitar si în detrimentul numărului de ore la disciplinele de bază! Și dacă nu există o fundament, pe ce construiești clădirea? Iar acest lucru se reflectă apoi în rezultatele școlilor doctorale. Din păcate, într-un mod nociv!
pentru Masterand: Nu, nu a fost introdusă greșit, deoarece este aceeași peste tot și doar câteva specialități au fost exceptate de la modelul split (de trei trepte) de exemplu, medical, veterinar, juridic. Care ar fi rostul unui masterat dacă ai o facultate de cinci ani? De ce ar trebui să li se permită studenților proaspăt absolvenți de masterat să meargă la doctorat? Pentru că în modelul anglo-saxon (Marea Britanie, SUA etc.) acesta este cel original obișnuit. DAR nici în Europa continentală nu a fost inițial așa. Prin urmare, schimbarea modelului a dus la o scădere a standardelor peste tot. Apropo, de ce în SUA, studenții și profesorii europeni și asiatici sunt majoritari în universitățile mai bune? De ce a existat o vânătoare de capete de un secol pentru buni profesioniști străini?
Apropo, „sistemul Bologna” nu are nimic de-a face cu Universitatea din Bologna (una dintre cele mai vechi universități din Europa) și se numește așa pentru că acolo a fost semnat acest memorandum de două pagini, care a fost impus învățământului superior european, cu treptele obligatorii, creditele și bursele tip Erasmus (în numele mobilității sacre). Iar Marga a fost tot timpul un susținător al acestui sistem! Ceea ce merge la științele umaniste, dar nu și pentru științele reale și științele aplicate! Dar El este filosof, nu-i așa?
Ignori, Ixulescu, cel puțin trei fapte. Primo – domnul Marga a fost ministru trei ani (1997-2000) și a făcut reforma de răsunet internațional cunoscută de cei pricepuți. Toți cereați reformă în anii nouăzeci. Cineva a avut competența și curajul să o facă. Noroc că sunt documentele. Secundo – din 2001 încoace- deci 22 de ani s-au petrecut degradări ce sunt ale acestor ani. Ce ai făcut în acești ani? Terzo: nu are nimeni de dat examene la comentarii. Acestea sunt pentru opinii de cunoscători, cu argumente. Nu se poate discuta despre o degradare a educației fără a face istoria ei. Dar trebuie să o cunoști nu din avion, ci fapt de fapt. De aceea, te întreb și pe tine: știi vreo măsură greșită a ministeriatului în care care te repezi? În volumul Anii reformei 1997-2000 ai înregistrate toate măsurile. Spune una greșită! Altfel, pretinzi vitejie cînd e vorba doar de necunoaștere.Să respectăm datele istoriei și apoi să vorbim despre ea.
Pe vremea când examenele se dădeau (sau, mai corect, se luau) pe aia, pe aia şi pe ailaltă, Dl. Marga încă era ministrul învățământului. Este adevărat că „metoda” s-a împământenit mai târziu, odată cu „autonomia universitară”. Deci nu încercați să îi găsiți scuze. La fel de adevărat este că învățământul universitar a decăzut în mod catastrofal dar nu este Dl. Marga cel mai în măsură să îl critice, având pretenția că şi-ar dori a-l relansa. Nu întâmplător l-am criticat şi îl critic aşa cum, desigur, nu întâmplător mă cenzurați. Opriți mascarada şi s-ar putea ca lumea să facă ceea ce are de făcut şi fără asemenea „şfetnici” sau sfătuitori!
Nu-i de văzut sau nu, Patriot, ci de luat în seamă fapte exacte. Îmi pare rău, dar ar trebui înțeles sistemul legislativ și sistemul universitar. Legislația s-a adoptat în 1995, universitățile private erau înființate, acreditarea o făcea consiliul acreditării și Parlamentul. Criteriile erau la acestea. Puteți discuta cu cei care erau în Consiliu și Parlament. Apoi, universitățile erau autonome. Nu e rău că aveau centre de cercetare, numai să fi devenit bune. Dar nu ministrul le aproba. În rest, ce spuneți este corect. Și în acest articol domnul Marga spune același lucru: este nepotism universitar și pilăraie ca niciodată în istorie. Scrie negru pe alb. Este cauză a declinului, cum spune dînsul, elegant.
Toate Jigodiile Lideri de Sindicate sunt la Romania TV !
Dle istoric, vedeti lucrurile de pe margine, eu le am trait in realitate. Il apreciez pe dl Marga ca analist si filozof dar ca ministru mult mai putin. Facultatile private aveau nevoie de acreditare si aici se putea face o diferentiere mai buna,cu alte criterii mai dure. Nu s-a facut nimic. Sita trebuia sa fie mai deasa. Autonomia universitara o cunosc f.bine dar la noi in numele ei s-au facut lucruri nepermise si abuzuri. Daca universitatile nu acceptau fuziunea cu institutele de cercetare, atunci ca ministru nu as fi acceptat crearea de sute de centre de cercetare in universitati. Dv.chiar credeti ca aveti de a face cu prosti si necunoscatori ai sistemului de invatamant superior care este plin de familii, pile si relatii si ca acreditarile multor facultati private au fost date pe multi bani?!!!
Domnule Primavis, domnul Marga spune în articol – negru pe alb – că Bologna s-a aplicat greșit în România prin legea din 2004. Reducerea duratei studiilor și alte erori nu sunt din Declarația de la Bologna. Multe țări europene, semnatare ale Declarației, nu și-au schimbat durata studiilor. Domnule Marinar, aveți dreptate, este nevoie de soluții.Dacă este să fim corecți, chiar în acest ziar domnul profesor Marga a dat soluții. Vederile dînsului le poate afla cel interesat în volumul Educația responsabilă (2020).Soluții sunt prezentate. Ar trebui și discutate și puse în aplicare. Dar acesta-i alt capitol.
Nu sunt fân al dl. Profesor Marga dar analiza este pertinentă. Cei care cer solutii-momentan nu exista. Numai Dumnezeu ne mai poate salva sau un cataclism
Și dacă ești Patriot ai datoria să cunoști lucrurile. Altfel, eroare la fiecare susținere.În 1997, când domnul Marga prelua ministerul educației naționale, universitățile private erau deja înființate și nu avea cum să le dea criterii de înființare.Trebuie discutat cu cei dinainte în guvern, parlament, consiliul atestării, care le-au nășit.Autonomia universitară este valoare a lumii civilizate și nu ceva de aruncat. Te înșeli și în privința cercetării – ministrul Marga a încercat trecerea institutelor la marile universități. Citește presa timpului și vezi ce opoziție a fost. Toate măsurile ministeriatului Marga le poți citi, pe toate, căci sunt reunite în volumul A.Marga, Anii reformei 1997-2000. Spune o măsură ce nu-i bună! Altfel, de vorbit la întîmplare, din auzite, poate și un copil.
Ceea ce spune profesorul Marga despre introducerea „sistemului Bologna” este problematic, deoarece puține facultăți universitare au scăpat de introducerea obligatorie a acestuia și menționează, de asemenea, că absolvenții de licență BSc nu au aproape nimic de oferit societății, cu excepția cazului în care fac și un masterat, care are opțiuni limitate.
Așadar: BSc nu vă oferă cunoștințele teoretice sau practice pentru a lucra în domeniul studiat, MSc nu este suficient de diferențiat pentru a oferi o varietate specifică în cele mai frecvente domenii, iar doctoratul dovedește doar aptitudini în cercetare, dar nu si dobandírea acestora, deoarece cei care absolvă, nu au suficienti ani de muncă practică și publicații în domeniu.
În ceea ce privește plagiatul, ei bine, am subliniat în repetate rânduri că principalul responsabil pentru acest lucru este conducătorul de doctorat! Și cum în noul sistem de doctorat pot fi conducător de doctorat ca lector/șef de lucrări, conferentiar și nu numai professor…..și cum doar doctoranzii sunt trași la răspundere, problema râmana permanentă…
Așa-i Ursule.Pentru cine nu știe, titlul dè doctor nu se dă pentru că ai învățat mecanic o sută de volume, ci pentru că ai o contribuție originală în domeniul respectiv, adică așa ar trebui să fie.Una reală, nu vreo icnitură măgărească precum mischie sau alte arătări asemenea.Unitversitățile ar trebui să fie pline cu doctori pe bune, care să stimuleze studentul să scotocească, să afle, să știe, să facă.Ei aș, sunt pline cu bătrâni plictisiți care dau din când în când pe la munca, să verifice ce au făcut lectorii.Chirurgia, de ex, se face pe cadavre și porci.În România se disecă cadavre în anul 4.Cât despre restul, se vede.
În perioada 1991-2003 am fost cadru didactic la UBB. Prima generație de absolvenți de patru ani a apărut în 1993, adică au terminat în 1997. În 1995, modificarea legii învățământului superior prevedea insă că doar cei care terminaseră 5 ani de studii sau aveau un masterat (acesta din urmă nu exista încă!) puteau candida pentru postul de practicant și pentru doctorat, dar din fericire legea permitea ca doi ani de studii să pot fi efectuate simultan și astfel să putea absolvi odata cu ultima generație de 5 ani în 1997. În 1998, o nouă modificare a legii: (o întoarcere la original?) din ou era posibil să te înscrii la doctorat și la un stagiu de practică cu o diplomă de 4 ani! În timp ce mulți dintre profesorii care conduceau vechile doctorate îmbătrâneau și deveneau inactivi, nu au fost numiți alții noi pentru a-i înlocui, astfel că în multe discipline doctoratele erau conduse de persoane care nu prea aveau legătură cu ele. Și apoi au apărut noile nebunii (PhD-ul în loc de doctoratul de tip vechi, capcanele promovării cadrelor didactice, sistemul de predare în trei grade („Bologna”) – de care am scăpat deja. Și de atunci am putut decât să privesc din afară cum se deteriorează învățământul superior, alături de învățământul public!
Daca aveai o logica JUST-a, asta care faci pe prostocratul, constatai ca PROFI Marga propune COSMETIZAREA, iar eu MODIFICAREA Constitutiei in articolele care ASIGURA CONTINUITATEA CEAUSISTA!!! DEMILITARIZAREA fostelor Directii rebotezate ale Sekukuritatii si DEVOALAREA ILEGALILOR, ACOPERITILOR, COLABORATORILOR si „turnatorilor”/informatorilor”, CONFISCAREA AVERILOR TUTUROR pana la
a patra generatie, din tara si strainatate!!! Instantaneu s-ar goli societatea de celulele canceros metastazice supuse acestei
terapii blande!!! Doar CRIMINALII DOVEDITI si RAPTUITORII INSTITUTIONALI ai BUGETELOR si BOGATIILOR Romaniei urmand sa suporte
rigorile legii!!! De cate ori sa va repet ancoratilor in trecutul vetust, degeaba „punem”(poate in veacul vecilor!)DESTEPTOCRATI,
adica PROFI, in fruntea Romaniei sekukuriste, Sekukuritatea CEAUSISTA ANTIPATRIOTICA ii spulbera inainte de a incerca cea mai mica schimbare, alta decat ceea ce propun aici de-o vesnicie…
@Felicitari aspirina (8:55) Felicitari si dvs ! Ma asociez postarii.
Cu regret dar nici dl profesor univ. Andrei Marga nu a reusit o reforma coerenta si unitara, performanta al invatam.romanesc.Nu a creat un set de criterii pentru aparitia de univ. private ce au devenit firme de diplome Extensia sistemului Bologna si a autonomiei universitare a dus la gunoi meritocratia si nu a fost luata nicio masura buna din 1997. Cercetarea s-a pulverizat in sute de unitati, ale Academiei Romane si ministerelor, fara a fi trecute sub tutela universitatilor. Jelania de azi a dl. Marga este inutila. Ceea ce nu s-a facut in trecut se razbuna pe viitor.
axon. Școală bună s-a făcut sub Spiru Haret. Când a solicitat 14% din PIB pentru educația. Rezultatul: generația de aur din interbelic. În comunism a fost școală buna de partid. Propaganda. Hai, treci la somn. Epoca ta a apus demult.
Motto:
„Cele cinci functii care dau viaţă unei Universităţi constiente si responsabile de misiunea ei în stat sunt: cercetarea si creaţia stiinţifică, pregătirea profesională, educaţia naţională a viitoarelor elite, asigurarea vieţii materiale si morale a studenţimei, răspândirea stiinţei în masele largi ale neamului.”
(Iuliu Haţieganu- Preocupări universitare; Revista”U”, Bucuresti, nr.1, dec. 1943)
In toată lumea civilizată adevărata cercetare stiintifică se face în universităti. Noi am păstrat în țară modelul sovietic din perioada comunistă în care cercetarea era concentrată în institute rupte de universități. După 1989 au existat anumite tentative timide de remediere a situatiei . Astfel, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării a fost înfiintată Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI) , cu atributii în realizarea de studii ce fundamentează procesul de repartizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat al României pentru universități. Dar, ca la noi la nimeni. Pentru ca ruptura între învătământul superior si cercetarea stiintifică să fie totală, în decembrie, 2020 Ministerului Educaţiei şi Cercetării a fost scindat în Ministerul Educației și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. Si acum ne plângem că România nu mai are nici o universitate în Top 1000 în clasamentul internațional Shanghai (ARWU) din 2023.
Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării din România este o anomalie creată ca sinecură pentru satisfacerea clientelei politice aflate la guvernare.
Dez axon natul aduce noi dovezi ale sanatatii sale intelectuale prin dejectia cu „scoala buna a existat doar in COMUNISM”!? Insul
e de o prostocratie teribila, faptul ca din 30 de elevi doar 5 faceau facultatea si inca dupa ce prim matul ii „medita”!? Nu mai spun ca pana si Alogenu Seku-i a dat mai bune rezultate concretizate in cele ZECE CASE!!! Cred ca e cazul sa intervina DNA si sa-i numere vilele, casele, apartamentele si terenurile agricole si intravilane dez axon natului care precis este doru popescu
ANTISEMITUL/CARE URASTE ATAVIC EVREII, AGENTUL SOVIETIC FARA Dumnezeu si FARA PATRIE/APATRID UCRAINEAN BOLSEVIZAT…SACAL clonat
„uranic” prin incrucisarea dintre un „lup dacic” cu o „vulpe pravoslavnica”…
@ gudureanu…La ora asta ai un IA. care nu are concurenta, dar se pare că ar fi in mâini nefaste. Poate la români Ion are potențialul unei academii reale..Dar nu știu să fi fost utilizat. De altfel ai dreptate…Un centru universitar trebuie să fie și centru al cercetării, inovatoare..
Învățământul decuplat de cercetare este nul.Cercetarea din ce au scris alții este nulă.Corporațiile exclud concurența, deci, cercetarea și își școlesc proprii membrii în cultura lor internă, cu multe similitudini cu cea bolșevică.Fascismul actual este tot o forma de comunism, după cum și nazismul era.Banii sunt la corporații, acolo unde cercetarea priveste manipularea pieții și acumularea de putere.Politica este finanțată de corporații care astfel, grupate în trusturi, mai au un levier al puterii în mâini.Fascismul este melanjul dintre politică și bani si creează mediocritate, nu vârfuri, penttu ca nu performanța este ținta, ci puterea.Dd aici, supravegherea electronică, mondializarea finanței și bâlbele despre globalizare. De asta elita te vrea prost, flămând, sărac, amețit și singur iar universitățile pregătesc vechili pentru tine, nu cercetători.În mod excepțional, biologi care să scoată molime pentru peoni și nemurire pentru elițiicare te urăsc.Asta-i tot.
Poate imi spui si mie de unde ati scos cadre universitare de ati devenit centru univ. ca n-ati avut decat un institut de trei ani pt profesori de gimnaziu si ati devenit peste noapte plini de ”doftori” si profesori de valoare, facuti pe ”campiile” electrice ale ARACIS-ului.
Scoala buna a existat doar in Comunism. Ca meditator de mate – fiz vreme de 30 de ani stiu ca o clasa de 30 elevi nu poate produce mai mult de 5 valori. Deci 5 studenti. Restul e umplutura filosofica, ori Romania nu a avut niciodata filosofie…Deci, nu conteaza pe ce loc e Romania, conteaza ca azi la Politehnica te ia de pe strada ca sa te faca student….ca altfel se desfiinteaza catedre…Dupa 1990 Romania a facut pompierism academic crezand prosteste ca numarul mare de studenti reprezinta o calitate…de fapt NU a crezut nimic, numarul de studenti a crescut exponential pentruca fiecare voia o Tzidula, altfel era obligat sa o stearga la sparanghel..
@ JUST.. Soluția există bre și se cheamă democrație.. Adică rectorul universității nu NUMIT ci ales de cadrele universitare. la fel intr-un spital sau o școală.. managerul, directorii.., aleși de colectiv,. Nu pus din clientela politică.. Atunci mai poți avea speranțe.. Nu e greu, dar trebuie să ai oameni cu caracter,. Nu din cei tăcuți și blegi..Sau poate in acest caz ai avea prea mulți maghiari la conducere..Fură ardealu bre , iar românu laș stă mereu după această teamă..
`„ANALIZĂ BUNĂ-mai toți analizează-DAR UNDE SUNT SOLUȚIILE? SAU CHIAR NU MAI SUNT SOLUȚII-ÎN FORMA DE SISTEM POLITIC ACTUAL?
Inclusi nemtii si-au schimbat sistemul de invatamant. Sa vedeti acolo jelanii in nemteste. Esecul Bologna trebuie recunoscut si asumat.
Pe vremuri, făceau performanța doar ca sport.Oricum, produsele erau mediocre cu excepții puține și deprimate de cloaca ce-i aștepta.Comunismul și nu numai, urăște visceral inteligența autentică care este o oglindă în care ghiolbanii cu ifose ai elitei își văd moaca de cimpanzei.Acum, esalonul 2 PCR a construit universități după chipul și asemănarea lui.De aici,mexicanizarea țării.Nici dincolo, unde o kamarilă oarecum similară încearcă să se-nțepenească la butoane, lucrurile nu sunt mult diferite.Apatia generalizată și veleitarismul unei așa zise elite de babuini financiari anunță un conflict de proporții într-un viitor al prăbușirii maimuței politice.Îmi pare rău că n-o să apuc prăbușirea stratului de jeg acumulat și întărit deasupra civilizației pe care pluteste pe o plută de hârtii și minciuni. Poate ca în cele din urmă o să înțeleaga și cei care produc ceva că se aseamănă între ei mai mult decât cu „liderii” lor.Un constructor japonez are mai multe în comun cu unul din Gabon decât cu primul lui ministru care nu a sudat un cupon în viața lui.La fel sunt și doctorii, învățătorii, minerii sau cosmonauții.Viitorul trebuie să fie al lor, nemediat de clowni scrâșniți și inutili.
N-am mai intalnit asa o jelanie de dezvinovatire de la ultimele justificari al lui David. Faceti va rog o paralela intre invatamantul pre si cel post Bologna. „Democratizarea” invatamantului superior a prabusit calitatea absolventilor intr-un mod neasteptat dar in mod simplu intuit. Einstein spunea ca impartasirea cunostintelor este cheia progresului dar in mod sigur nu se referea la cadorisirea prostilor cu diplome. Rezultatul il vedem azi. Toti criticii dvs v-au spus ca nu exista selectie fara „site” sau bariere. S-a inlocuit un sistem rodat al carui elevi si studenti au construit Romania de azi. Elevii si studentii noului sistem fug din Romania in masa si nu vor mai construi nimic aici. Un adevar trist spune ca un om destept da de lucru la o mie de prosti. La o mie de prosti cu diplome obtinute in mod „democratic” nu le mai poate da nimeni de lucru.
Cele mai influente topuri internaţionale sunt QS World University Rankings, Times Higher Education World University Rankings (THE) şi Academic Ranking of World Universities (ARWU).
In topul QS, opinia specialiştilor şi a cadrelor universitare referitoare la reputaţia academică a universităţilor evaluate are o pondere de 40%. Alţi indicatori utilizaţi sunt opinia angajatorilor (10%), numărul de citări în publicaţii de specialitate (20% – Sciverse Scopus), raportul dintre numărul profesorilor şi numărul studenţilor (20%), procentul de studenţi internaţionali (5%) şi procentul de profesori internaţionali (5%).
În ultimii șase ani, singura instituție românească de învățământ superior prezentă continuu în rândul primelor 1000 de universități, conform ARWU clasament, a fost Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, iar în unii ani a apărut și Universitatea din București. Din 2020, a rămas doar UBB. Dar nici universitatea clujeană nu mai apare în ediția ARWU pe 2023.
Invatamantul romanesc s-a situat permanent la coada vacii Mondialu,cu toate ca la capitolul „olimpici „elevii olimpici români au obținut 5 medalii de aur și una de argint la Olimpiada Internațională de Matematică (OIM) 2023 din Japonia, aducând România pe locul 1 în Europa și pe locul 4 în lume, după China.
Elevii olimpici români au obținut 3 medalii de aur și 2 de argint la Olimpiada Internațională de Fizică (IPhO) 2023 din Japonia, aducând România pe locul 1 în Europa și pe locul 3 în lume, după China, Coreea de Sud (prima poziție) și Statele Unite ale Americii (a doua poziție)
PS ceva ne scapa,ceva e inexplicabil:))
Manualele alternative s-au introdus în România de Nicolae Jorga și CG Giurescu, la Istorie. Manuale alternative sunt normale într-o educație cu libertăți și pentru cetățeni maturi. Ele funcționau demult nu numai în Franța, Germania, dar și în Polonia, Cehia, Ungaria și multe alte țări. Manualele alternative sunt starea firească în regim de libertăți cetățenești. Ministrul Marga le-a introdus la noi. Primele au fost foarte bune – la Istorie Florin Constantiniu a dat cel mai bun. Că unii s-au îmbogățit din manuale și au dat manuale proaste, ca acest Pecican, este treabă de apucături și mentalități, ce fac necazuri și azi.
Slab mai ești, Aspirină! La tine noțiunile sunt ca firimiturile ce cad de la masă. Marga nu a dat nici o Lege. Legi s-au dat în 1995, 2011, 2023. Strategia lui era să facă reforma și apoi să se legifereze. În 1989-1995 ai cerut și tu reformă. Cu competență și recunoaștere în țară și în afară, asta s-a făcut sub ministrul Andrei Marga. Mai și citește, informează-te, compară și apoi scrie ce vrei. Că după plecarea lui din minister au venit Abramburica, Miclea, Funeriu, Anisie, Deca nu-i treaba reformei. E treaba unuia ca tine, care se bagă fără a știi despre ce e vorba.
Păi ia-o la pas și întrebă-te de ce..Cine sunt rectorii?? Cine sunt cadrele didactice universitare. De unde și-au cumpărat ei diploma de profesori universitari vezi cine sunt la academie și ce pot ei..poate pricepi ceva..
cu atat mai mult cu cat domnul profesor omite un aspect, filozofia este doar subiect de salon, de a arata ca ai cultura, ca ai citit in rest, nu prea exista, banii nu se obtin din vorbe, decat pt unii ca Pieleanu si alti parerologi, in rest trebui sa muncim ca sa traim, chiar si pt facut o cafea ai nevoie de ciasca spalata de ibric si ingrediente toate obtinute cu efort. Nu cumva domnul filozof invatat cu alternativele filozofice a cerut manuale alternative, crezand ca gazul metan isi schimba compozitia daca apare in doua manuale diferite prin ce? Enervant sa nu pot publica
**ne-om idica (SPER)
cand vom ajunge la tarana, poate n-eom ridica, precum phoenix…dar ma indoiesc. istoric vorbind, dupa disparitia imperiului ne-au gasit sub pamant…in lacasuri construite sub pamant! astia suntem, se pare. disparitia Natiilor, disparitia Pooarelor face parte din cursul istoriei. dar, mai suntem noi un POPOR? este acela un POPOR care fuge si se „descurca” ori de cate ori are ocazia…? avem exact ce meritam. democratie nu? majoritatea decide: si iaca. au decis. mai mult de jumatate sunt imprastiati prin lume, am ramas cu batranii, cu incapabilii si cei care dintr-un motiv sau altul nu vrut sa ramana. o dictatura, inclusiv a prostiei, se ridica „decat” cu 15% din popor…d-apai daca nu mai este popor? ci doar p0000lime…
si care sa fie partea buna din tot ceea ce se intimpla?
Întotdeauna când văd un articol scris de domnul Marga, indiferent de subiect (analiză politică, geo-strategie, învătământ, etc.) mi-aduc aminte că este primul ministru al învăţământului care a schimbat radical linia ascendentă a şcolii româneşti, prin emiterea de Legi şi Ordine de Ministru care au reprezentat adevărate torpile.
Daca nu produci , nu vinzi marfa si nu ai bani sa dai la Universitati. Valabil pentru banii de pensie ai huntei militaro securiste. Vad ca unii se cara prin Zanzibar . Drum bun si urari de bine la maimute. Sacu e gol si gaurit. Hunta securistilor au falimentat Romania.