Andrei Pleşu: „Actualitatea e în altă parte, nu în ştirile care au devenit Biblia noastră cotidiană”

Andrei Pleşu şi-a lansat ieri seară, la noua librărie Humanitas de la Cişmigiu, cartea „Parabolele lui Iisus – Adevărul ca poveste”. Scriitorul a ţinut să-şi justifice demersul de a trata un subiect atât de „inactual”, cum sunt pildele lui Iisus din Evanghelii.

„În lumea de azi, dacă scrii o carte pe teme religioase şi nu eşti popă, trebuie să te explici, pentru că eşti suspect. Un om cât de cât inteligent, un „om al veacului” nu ar avea de ce să se ocupe de o astfel de tematică desuetă”, a spus Andrei Pleşu.

Reproşurile de acest tip vin mai ales dinspre „colegii din intelectualitatea laică”, pentru care abordarea unor subiecte din sfera religioasă constituie, în cel mai bun caz, o excentricitate, o ciudăţenie, dacă nu cumva o atitudine frivolă, reacţionară sau fundamentalistă.

„E curios că tocmai în Occident, în acest Occident secularizat şi hipermodernizat nu trebuie să te justifici când te ocupi de studii religioase. Acolo, studiile religioase sunt o rubrică a vieţii academice. Numai la noi există panica asta că un om care se ocupă de domeniul sacru e prost situat”, observă Pleşu, care este şi profesor la masteratul de Studii Religioase din Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti.

Potrivit directorului fondator al revistei Dilema Veche, intelectualii noştri „moderni, postmoderni, inteligenţi, branşaţi, lucizi şi politically corect” ar trebui să îşi ia un moment de reflecţie înainte de a desfiinţa „din două mişcări” o tradiţie şi o colecţie de texte care au format mentalul european. „În textele sacre, e mai mult de găsit decât îşi imaginează aceştia cu o pripă şi o sponteneitate sprinţară, care îi face neatenţi la textul însuşi”, spune Pleşu.

Scriitorul a dorit să adreseze un mesaj şi Bisericii ortodoxe: „Biserica noastră are, într-o anumită zonă a ei, o înclinaţie folclorică spre invalidarea studiului, a intelectului, a cercetării. S-ar zice că lucrurile astea pun în pericol trăirea. Sigur, că abuzul intelectual şi glacialitatea intelectului sunt un pericol, dar şi fierbinţeala, exaltarea, euforiile prompte sunt un pericol. ortopraxia cum spunea părintele Andrei Scrima a celora care reduc actul credinţei la ritualuri prompt executate, la pelerinaje pioase şi interesate şi la manifestări de ordin exterior. Nu strică un pic de studiu: biblioteca nu e chiar iad şi inteligenţa nu e neapărat un păcat. Da, intelectul poate să greşească, dar şi afectul poate să greşească, emoţiile te pot duce unde nu vrei şi nu trebuie. Nu există viaţă spirituală fără riscuri. Biserica riscă să rămână izolată dacă nu întreprinde un efort de a se integra şi în dezbaterea academică”.

Potrivit lui Andrei Pleşu, cartea despre parabolele lui Iisus, în care adevărul se prezintă sub forma poveştilor, se vrea a fi o provocare adresată omului contemporan de a se smulge din „actualitatea proastă în care trăim”:

„Actualitatea proastă este actualitatea care se termină mâine pentru că vine o altă actualitate. Dacă vă uitaţi la ştiri constataţi că în fiecare zi avem actualităţi covârşitoare, absolut noi, mult mai tari decât cele din ziua anterioară şi încă nu atât de tari cât cele din ziua următoare. Eu nu cred că aceste actualităţi sunt actuale cu adevărat, unele dispar a doua zi, iar altele dispar de tot în 5-10 ani. Noi suntem intoxicaţi, trăim într-o ţară intoxicată în care credem că actualitatea înseamnă schimbul de replici, brânciuri şi lupte electorale. Există o altă actualitate, a întrebărilor atemporale, o actualitate atemporală, care subînscrie întrebări precum „Ce sens are viaţa?”, „Ce sens are suferinţa?”, „Ce înseamnă iubirea?” şi altele. Acestea sunt întrebări care au fost valabile şi acum 1000 de ani şi care vor fi valabile şi peste 1000 de ani de acum înainte. Ce am vrut să spun cu această carte e că actualitatea e în altă parte, că nu există nici Crin Antonescu, nici Traian Băsescu, nici Şova, nici Stănişoară, nici Surupăceanu… În schimb întrebările pe care le pune textul sacrul există. Şi cred că e mai bine să fii cuplat la actualitatea Bibliei, a parabolelor lui Iisus decât să fii cuplat la actualitatea jurnalelor de ştiri, care devin în mod ilicit Biblia noastră cotidiană”.