Antonescu vorbește mai departe

Poamele politice ale României se întrec în trucuri, ziceri și giumbușlucuri. Isprăvile și vorbele de duh ale lui Traian Băsescu și ale lui Victor Ponta au copleșit micile ecrane. Crin Antonescu, intrat într-o perioadă de recuperare a imaginii sale pierdute, s-a aruncat și el în campanie.

De o bună bucată de vreme, Crin Antonescu a recurs chiar și la condimentarea discursului său politic, încercând să joace rolul opozantului. E mai ironic, este și mușcător, stăpânește meșteșugul vorbelor ca nimeni altul. Dacă ar fi după talentul de a învârti cuvintele, președintele liberalilor ar trebui să fie împărat sau măcar mare sculă pe la Națiunile Unite sau Comisia Europeană. Din păcate, limbile străine îl cam încurcă. De ani buni, liberalul se joacă numai pe câmpurile semantice ale limbii române ca un hocheist rămas singur cu pucul în mijlocul unui patinoar.

Din păcate, acest exces de abilitate se lovește cap în cap cu comportamentul de papă-lapte din perioada interimatului de la Cotroceni. Atunci Crin Antonescu a fost mut și inert politic, figurant și plicticos, incapabil să-și întâlnească toți consilierii, necum să îi asculte sau să preia ceva din sfaturile lor. Mai rău! Și înainte de interimat și după, Crin Antonescu s-a înconjurat de figuranți de rezervă ai lumii liberale. Abilul retor liberal a adunat în preajma sa mai mulți cărăuși de dicționare și strigători de ”da, să trăiți” decât experți și personalități rezultate din precedentele confruntări politice. Așa a ajuns PNL-ul dominat de un pluton de păpuși monosilabice în raport cu președintele său și destul de necoapte în organizarea treburilor publice în fruntea cărora au fost cocoțate.

Oricât de frumos vorbește Crin Antonescu la Parlament sau la TV, mai ales când este vorba de îmbălsămat antologic (chiar muzeal) lipsa oricărei semnificații dintr-o hotărâre sau goliciunea oricărui proiect politic, când este vorba de pornit și condus mașinării organizatorice, el o sfeclește la fel de proverbial. Sclipitor în discurs, Crin Antonescu s-a arătat a fi un împiedicat în formarea unei echipe, în promovarea unor lideri liberali și în lansarea unor inițiative de schimbare a modului păgubos de a face politică. Ce a arătat cu degetul la PDL și la guvernările precedente a tolerat la USL și la PNL. Crin Antonescu poartă pe umeri și eșecul unor personaje ca Relu Fenechiu, Daniel Chițoiu, Radu Rușanu, Eduard Hellvig, Ovidiu Silaghi, Ramona și Rareș Mănescu, inclusiv punerea PNL-ului sub influența imobiliarului Dragoș Dobrescu. Nu în cele din urmă, Crin Antonescu poartă răspunderea faptului că PNL-ul a fost fraierit de PSD într-o Alianță pe care a negociat-o prost. Cât a funcționat USL, Crin Antonescu a hotărât pe cont propriu și s-a acoperit de votul formal al celor care nu l-au contrazis cu nimic. Ca și în PSD, în cazul lui Victor Ponta. Dar acesta din urmă a tras toată spuza pe turta sa și i-a lăsat pe liberali în afara jocului.

Responsabil de o prestație liberală neconvingătoare într-o guvernare acaparată de PSD, Crin Antonescu încearcă acum, pe ultima sută de metri, să recupereze ceva din terenul pierdut, folosind unealta sa preferată: vorba meșteșugită! A luat calea provinciei unde strânge mâini, se plimbă pe străzi, participă la ședințe, la târguri, la evenimente de tot felul, unde înfierbântă microfoanele cu ale sale prestidigitații lingvistice. Cu ajutorul acestor rostiri subtile, Crin Antonescu exersează aceleași tehnici cu care ne-a obișnuit la emisiunile televizate. Să ne fie clar! N-am înțeles bine din tot ce a spus el până acum. Am răstălmăcit vorbele sale, am pierdut o nuanță, am scăpat o idee. Altfel, am fi priceput ce planuri mărețe avea, ce bogăție de idei, ce fapte și am fi observat ce inițiative istorice a pritocit.

Un lucru este clar. La Orăștie și la Botoșani (căci de aceste locuri știu), Crin Antonescu a fost fluierat, semn că, în ciuda subtilității demersului său actoricesc sau lingvistic, oamenii nu-l înțeleg. Sau nu vor să-l mai asculte.