Intrarea în cursa pentru președinția Uniunii Scriitorilor din România mi-a dat ocazia să constant cât de lipsită de transparență este această instituție. Mai știam câte ceva, dar eram departe de amploarea secretomaniei care înconjoară ca un halo mat actuala conducere restrânsă a Uniunii. Site-ul e foarte zgârcit, eufemistic vorbind, când vine vorba de documente din care să înțelegem cum a fost cheltuit bugetul în ultimii doi, cinci sau zece ani. În anii din urmă, e vorba de un buget de peste 1.500.000 de auro.
Am solicitat rapoartele anuale de activitate, bilanțurile contabile, raportul anual al comisiei de cenzori, raportul pe ultimul mandat al comisiei de cenzori și alte situații din care să înțelegem cât de cât pe ce s-au dus banii. Nu am primit nimic! Nici măcar pe cele din ultima vreme. Nici măcar un refuz politicos. Asta în condițiile în care Uniunea Scriitorilor este asociație de utilitate publică, adică trebuie să aibă documentele la vedere, iar eu nu sunt doar membru, ci și candidat. Într-o campanie cu toate cifrele în seif.
Lipsa de transparență se manifestă deopotrivă față de contribuabilul obișnuit și față de membri. Dar și mai îngrijorător este că se manifestă față de membrii Consiliului Uniunii. La cel mai recent consiliu, Raportul comisiei de cenzori a fost citit pe sărite, fără ca reprezentanții în forul de conducere să aibă în față un exemplar al raportului sau acces la acesta.
Îmi pare rău că am fost nevoit să ajung la această concluzie, dar Uniunea Scriitorilor are în acest moment cel mai opac mod de administrare a fondurilor și cea mai proastă imagine publică din istoria ei postdecembristă.
Vreau să trag un semnal de alarmă pentru toți membrii breslei noastre: lipsa de transparență în cheltuire banului public atrage după sine pierderea statutului de utilitate publică. Utilitatea publică e sinonimă cu transparența, nu există una fără cealaltă. În mod iresponsabil, actuala conducere pune în pericol suplimentele de pensie ale membrilor săi și finanțarea revistelor literare de către Ministerul Culturii.
Pe de altă parte, în acest moment se lucrează în Parlament la o propunere de modificare legislativă prin care uniunile de creație care nu respectă standardele de transparență a activității culturale, organizaționale și financiare să nu mai primească niciun ban de la stat.
În cel mai scurt timp, Uniunea ori va deveni transparentă, ori nu va mai primi niciun ban din fonduri publice. Sper ca prezenta conducere să nu lase cei aproape 2700 de membri fără pensie și fără posibilitatea de a publica în reviste. Scriitorii merită mai mult!
Dan Lungu,
candidat la președinția Uniunii Scriitorilor din România
Scriitorii nu au pensii, ci indemnizații ilegale. Dl. Lungu poate vrea să le dea din buzunarul personal pensii, Uniunea nu există. Nu are utilitate publică pentru că nu există legal. Un senator al României AR TREBUI SĂ FIE MAI INFORMAT ÎN CE PRIVEȘTE CHESTIUNILE ASTEA DE NATURĂ JURIDICĂ!
Dan Lungu este un tip serios, inteligent, de toată isprava. Nu-și dă oare seama că este implicat într-o candidatură la o mizerie care l-ar putea expune. Vrea și el să administreze o ilegalitate, o structură de spălat bani cum este acum Uniunea Scriitorilor?
Apropos, eu cred că Dan Lungu habar nu are ce-i cu Uniunea Scriitorilor, din cîte declară aici, altfel i-ar anunța pe membri că absurditatea usr nu există pur și simplu.
În ce mocirlă a ținut scriitorii Manolescu! Și aceștia au acceptat cu voluptate și fără crîcnire!
Ne-am întors în ’60 toamna, cînd Cezar Baltag era disperat de conducerea Uniunii, pîna i s-a pus în vedere ce și cum. Aia de atunci, vor sa fie votati acum.
Unde pe lumea asta se mai dau pensii scriitorilor? NICĂIERI!