Arbitrii noului adevăr

Polemica legată de cuvintele unui arbitru român de fotbal este poate cel mai inofensiv exemplu despre ceea ce în țările foste comuniste sunt lucruri aflate din citite, iar pentru țările occidentale reprezintă deja un mod de viață în sfera publică și tot mai frecvent în cea privată – ketman, concept lansat de disidentul polonez Czeslaw Milosz în cartea sa ”Gândirea captivă”, din 1950. Este cuvântul persan care descrie practica menținerii aparenței ortodoxiei islamice, în timp ce o respingi în forul tău interior. Strategia ketman era aplicată de toți cei care nu credeau în comunism, dar nu vroiau să dea de bucluc. Este o formă de autoapărare mentală.

De ce Donald Trump câștigat mult mai multe voturi decât estimau sondajele pentru alegerile prezidențiale din urmă cu o lună?  Din cauza unei fome de totalitarism cu față umană, un totalitarism corporatist care i-a făcut pe cetățenii americani să le fie teamă să-și exprime opțiunea pro-republicană și pro-Trump. ”De ce? Pentru că le este frica. De ce anume? Că informația ar putea să fie folosită împotriva lor într-un fel sau altul. Ar putea să-i coste slujba sau chiar mai rău. Oamenii aceștia nu sunt nebuni. Ei văd cum se comportă stânga progresistă la putere și stiu că, dacă nu te plasezi de partea ideologiei lor, poți să-ți vezi cariera distrusă”, scria atunci The American Conservative.

Ce se întâmplă într-un spital din inima occidentului european când un imigrant a cărui asigurare medicală nu-i permite cazarea peste noapte alături de soția care a născut? Omenia îi face pe angajați să-l cazeze în sala de ședințe. Ce se întâmplă când, a doua zi, pereții sălii de ședințe sunt plini de urină? Mai nimeni din spital nu știe, se vorbește doar pe la colțuri, omul nu este nici măcar certat, de teamă că acest lucru ar însemna rasism și te poate costa slujba.

Cazul arbitrului Colțescu este analizat peste Ocean, de jurnalistul Rod Dreher, pentru revista The American Conservative. Antrenorul secund al echipei din Turcia l-a acuzat pe al patrulea arbitru, Sebastian Colțescu, că a folosit o expresie rasistă pentru a-l identifica. Cuvintele lui Colțescu s-au auzit bine, pentru că stadionul Parc des Princes era gol. Colțescu i-a transmis centralului să îl avertizeze pe antrenorul secund, spunându-i „negru”. Unul dintre jucătorii de rezerva, Demba Ba, i-a cerut explicații: ”Când vorbești despre un alb nu-I spui ”tipul ăla alb”, ci doar „tipul ăla”. Atunci de ce când vorbești despre un tip negru, îi spui ”tipul ăla negru”. Concluzia a tras-o antrenorul echipei din Turcia: ”Ești rasist”.

”Arbitrul român a explicat că a folosit cuvantul ”negru”, ceea ce în română înseamnă culoarea cu pricina. Dar nu a fost suficient, pentru simplul fapt că a identifica pe cineva după rasa lui este o chestiune rasistă, potrivit acestor oameni”, scrie The American Conservative.

Și acum marea capcană a teoriei critice a rasei, cea în baza căreia se face educație și îndoctrinare. ”Când spun că nu observ culoarea, îmi dau oare seama că neg o parte din experiențele esențiale și din existența cuiva, în timp ce eu îmi păstrez dreptul la propriile experiențe și existență?”, spun adepții teoriei critice a rasei, potrivit The American Conservative. ”Așadar, potrivit progresiștilor, dacă nu vezi culoarea, atunci ești rasist. Însă dacă vezi culoarea, ești tot rasist. Nu poți să câștigi. Dacă vor să te distrugă cu acuzații de rasism, o vor face. Nu contează ce ai făcut de fapt sau ce ai gândit. Tot ce contează este ceea ce spun că ai făcut cei care au puterea să te distrugă pe baza acuzațiilor lor”.

”Înțelegeti acum de ce oamenii care au crescut în totalitarismul comunist sovietic sunt atât de îngrijorați? Din cauza unor mizerii totalitare ca asta. Ceea ce fac progresiștii este să-i oblige la evitarea contactelor cu persoanele de culoare pe toți cei ale căror cariere pot fi distruse plecând de la acuzații false, de teama să nu-și distrugă viața. Nu trebuie decât o acuzație. Doar o acuzație”.

Ce i-a lispit arbitrului Colțescu? I-a lispit, spre exemplu, un curs obligatoriu precum cel pentru studenții de la Universitatea din Pittsburgh – ”Anti-Black Racism: History, Ideology, and Ressistance”. După acest curs, studenții ar trebui să știe:

1. Să descrie și să explice ideile și conceptele majore care privesc constructul social al rasei si etniei;
2. Să identifice structurile de putere istorice și actuale, privilegiile și inegalitatea care stau la baza rasismului american;
3. Să explice cum acționează rasismul la nivel individual, interpersonal, instituțional și structural;
4. Să articuleze și să examineze critic opiniile personale despre rasă, antirasism și să descrie cât de mult contează pentru sine aceste opinii;
5. Să explice cum instituțiile și poliția contribuie la promovarea antirasismului;
6. Să identifice câteva dintre organizațiile care ofera oportunități și programe antiracism.

Pentru cei care au trăit în țările foste comuniste este limpede ce înseamnă cele de mai sus – îndoctrinare. ”Este îndoctrinate ideologică. Ce mi-a atras atenția este o remarcă din ultimul curs. Profesorul, angajat al catedrei pentru Diversitate a universității, vorbește despre flagelul ”microargresiunilor” (precum aceea de a fi român și a folosi cuvântul din limba ta maternă pentru a descrie culoarea unui rase) și apoi despre infracțiuni. Profesorul repetă aici ideologia teoriei critice a rasei: ”cauzele inegalității rasiale sunt politicile rasiste”. Profesorul recunoaște că infracțiunile sunt mai numeroase în anumite comunități, însă ”asta din cauză că în acele comunități este prea multă poliție”, scrie The American Conservative.

”În ce mizerie am ajuns. Universitățile noastre, și toate instituțiile distruse de progresism, îi învață sistematic pe oameni să trăiască în minciună, să nege cee ace văd cu ochii lor și să spună că sunt prejudecăți. Iar contribuabilii finanțează distrugerea propriilor societăți. Din cauza Covid, salariile celor de la Universitatea din Pittsburgh au fost înghețate și cheltuielile au fost reduse cu 78%, alături de alte măsuri de urgență. Puteți fi siguri că catedra de Diversitate va fi ultima care va suferi. Este esențial pentru conducerea noastră ca viitoarele generații să fie educate astfel”.

”Să nu uităm că sistemul liberal stângist – directorii instituțiilor – urmează un proiect de educare în masă a studenților pentru a vedea lumea prin lentile ideologice, învățându-i inclusiv să creadă în minciuni, precum aceea că criminalitatea crescută din zonele locuite de negri se datorează poliției. Sunt minciuni care pot costa viața unor oameni. S-a întâmplat în Minneapolis. Aceste lucruri pot însemna și pierderea mijloacelor de trai. Credeți că nefericitul arbitru român va mai arbitra vreodată?”, scrie Rod Dreher.

Studenții trebuie să știe că acest curs obligatoriu nu este despre adevăr, ci despre conformism, pentru a fi în acord cu ideologia dominantă din instituțiile americane. Să fiu incer, dacă aș fi student la Pittsburgh, nu mi-aș risca studenția opunându-mă unui asemenea curs. L-aș urma și le-aș da comisarilor ceea ce vor, iar eu mi-aș păstra muniția pentru o rezistența mai relevantă. Însă ce voi face când asta se va întâmpla din nou? Cum îmi voi gândi rolul pe care îl voi juca? De unde să știu dacă nu cumva voi deveni însuși personajul pe care îl interpretez, acceptând mereu minciunile, pentru a-mi proteja slujba și statutul? Poate că voi ajunge să cred în aceste minciuni”, scrie The American Conservative.

”Înțelegeți acum de ce oamenii care au crescut în totalitarismul comunist sovietic sunt atât de îngrijorați? Din cauza unor mizerii totalitare ca asta”, scrie The American Conservative. Iar întrebarea ar putea continua astfel: înțelegeti de ce este atât de importantă îndepărtarea de putere a celor care au crescut în totalitarismul comunist? Sunt printre puținii care sesizează hibele proiectului european și printre puținii care l-ar mai putea îndrepta.