Înfrîngerea zdrobitoare a PSD la alegerile prezidenţiale a generat, în mod firesc, un război intern pe viaţă şi pe moarte, amplificat şi de faptul că Viorica Dăncilă nu a făcut gestul acela simplu de a-şi da imediat demisia din funcţia de preşedinte PSD, astfel încît o conducere interimară să se ocupe de organizarea rapidă a unui Congres.
Ce este şocant, este faptul că în acest război intern îşi anunţă intenţia de a conduce PSD cîţiva membri care se ambiţionează să arate electoratului că se poate şi mai rău. Cu un preşedinte ca Marcel Ciolacu, Nicolae Bădălău, Eugen Teodorovici sau chiar Gabriela Firea, PSD are ocazia să vadă fundul cazanului în care se scaldă încă din vremea cînd Liviu Dragnea clama victoria uriaşă din 2016. Acesta se arată acum ca fiind tabloul reformator al PSD:
Vă daţi seama? Ciolacu, cunoscut ca „gonacul lui Omar Haissam” să conducă PSD? Sau combinatorul Bădălău sau arogantul DJ Teodorovici? Sau Gabriela Firea, adică nevasta lui Pandele? Cum să faci reformarea unui partid ca PSD, greoi, îmbătrînit şi uzat, cu astfel de personaje care, în ciuda unor calităţi pe care, neîndoios, fiecare le are, sînt legaţi de toate ciudăţeniile din ultima vreme, cele care au dus la scorul ruşinos de duminică?
De pe margine, le-aş sugera celor din PSD să caute o figură nouă, cu oarece experienţă în partid, un om tînăr care să se fi remarcat prin poziţii tranşante, curajoase. În acest fel poate că ajung la concluzia că un astfel de om ar putea fi deputatul lor, LIVIU PLEŞOIANU!
Nu are tare din trecut, a avut curajul să-şi spună punctul de vedere chiar şi atunci cînd risca să fie dat afară de către Liviu Dragnea sau Viorica Dăncilă, a ieşit de unul singur, cu plăcuţa de gît, împotriva Codruţei Kovesi, a promovat curajos legea finanţării ONG-urilor, deşi Dragnea turba de frică, crezînd că-l bagă Iohannis la zdup. Şi, mai mult decît orice argument, Liviu Pleşoianu este cel care, la acel congres în care Viorica Dăncilă a fost desemnată candidat, a smuls aplauze la scenă deschisă şi un număr impresionant de voturi, candidînd chiar împotriva Vioricăi Dăncilă, cînd nimeni nu a îndrăznit să facă acest lucru!
Un om ca Liviu Pleşoianu i-ar trebui acum PSD-ului, un om care să atragă tineretul în partid, nu numai ca lipitori de afişe, ci ca activişti în stare să contracareze mişcarea securistă numită #Rezist.
Cu el, orice partid ar putea intra în dialog fără să se teamă că, prin vocea lui, ar vorbi serviciile secrete. Pleşoianu este prea tînăr ca să fie bănuit că a tăiat porcii de Crăciun pentru Coldea şi Kovesi sau că a fost prin sufrageriile unde se puneau la cale scenarii securistice, elaborate prin Pădurea Băneasa. În acelaşi timp, Pleşoianu are experienţa unui mandat ca deputat PSD, deci îi cunoaşte şi este cunoscut de colegii din PSD şi pare să aibă capacitatea de a forma cu ei o echipă tînără şi puternică pentru a se lupta cu Orban, Gorghiu sau Turcan, or cu Barna sau Chichirău.
Sigur că, din această echipă, ar putea face şi Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea sau chiar Ciolacu, oameni care au merite incontestabile în PSD, dar liderul acestui grup trebuie să fie croit după alt tipar, unul care i se potriveşte mănuşă lui Liviu Pleşoianu!
PSD-ului i s-a declarat de multă vreme război de către Klaus Iohannis, un război de uzură, în care sînt speculate toate vulnerabilităţile adunate de-a lungul timpului, de la Iliescu şi Năstase, pînă la Dragnea şi Dăncilă. Ca să facă faţă unui astfel de război, PSD are nevoie ca de aer de un alt fel de lider, unul care are curajul să-i ceară socoteală lui Iohannis pentru case sau FDGR, să-i taxeze pornirile dictatoriale sau să-l oblige să stea la Cotroceni şi pe timpul weekend-ului.
De un astfel de lider are nevoie acum PSD şi ar trebui să fie norocos că Liviu Pleşoianu este membrul lor.
Sincer să fiu, nu cred că PSD-ul actual este în stare să se gîndească la această variantă, cu Liviu Pleşoianu în fruntea partidului, dar am detaliat-o mai sus în speranţa că, într-un partid atît de mare, vor fi şi cîteva minţi luminate care să aibă o altă viziune despre viitorul PSD, un partid de stînga, absolut necesar pentru contracararea pornirilor dictatoriale ale lui Iohannis, dublate de slugărnicia grupării Orban-Rareş-Gorghiu-Turcan, care-i cîntă în strună.
PSD n-a înţeles în 2016, cînd a cîştigat la un scor teribil alegerile parlamentare că acela nu era un moment triumfalist, ci unul de construcţie a unei structuri politice în stare să asigure nu numai o guvernare bună, ci şi o bună guvernare de durată. S-ar putea să nu înţeleagă nici acum că înfrîngerea zdrobitoare de la prezidenţiale nu este un moment de doliu, ci tot de construcţie a unei structuri politice, în stare să redevină o forţă politică credibilă.
Cînd spun că Liviu Pleşoianu ar fi o soluţie senzaţională pentru acest moment dramatic al PSD-ului, la o astfel de construcţie mă gîndesc. Cu Ciolacu, cu Bădălău sau cu Teodorovici, mi-e teamă că iar se vor deschide pentru PSD porţile de la K1, K2 sau T14. Sînt mulţi dintre cei care se bat acum pentru preşedinţia PSD care sînt deja preferaţi pe lista a lui Hellwig.
P.S. De curiozitate, încercaţi să vedeţi postările şi clipurile de pe pagina de Facebook ale lui Liviu Pleşoianu din această campanie şi veţi constata că a fost cel mai teribil adversar al lui Klaus Iohannis. În timp ce alţi lideri îşi frecau mîinile, aşteptînd ca înfrîngerea Vioricăi Dăncilă să le deschidă lor uşa spre funcţia de preşedinte al PSD.
Fara nicio indoiala Plesoianu este alegerea perfecta, altfel PSD-ul va intra in disolutie. Blatul lu Dancila cu Iohanis este limpede ca lumina zilei. Trebuie o deratizare totala a acestui partid. Decand am vazut ca PSD-ul cocheta cu Oprea, chiar mi s-a aplecat. Este prima oara cand ma bucur ca, candidatul care l-am ales eu, a pierdut alegerile.