Arestarea lui Vîntu, investitorii şi respectarea drepturilor omului

Arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu va afecta perspectiva internaţională a României, scrie Vivien Ashton, consilier la Bursa de la Bucureşti, în ziarul „Bursa” de luni.

Ea susţine că un impact asupra perspectivei internaţionale a României este determinat de circumstanţele arestării şi de procedura judiciară în cazul omului de afaceri. Vivien Ashton spune că felul în care o ţară îşi derulează procedura de urmărire penală şi procesul judiciar arată nivelul de libertate politică, al respectării drepturilor omului, al corupţiei, toate acestea determinând dreptul unei ţări de a sta la aceeaşi masă cu democraţiile mature, precum şi validitatea angajamentelor pe care ţara respectivă şi le asumă faţă de partenerii internaţionali cu privire la securitatea financiară şi comerţul liber.

„A avut arestarea domnului Vîntu temeiuri solide, ori a avut la bază vreun motiv politic, ceea ce ar putea diminua raţiunea judiciară a acestui dosar? Aceasta este marea întrebare. Multe s-au spus în presa românească cu privire la duşmănia dintre Vîntu şi preşedintele Traian Băsescu, despre felul aproape „putinesc” în care duşmanii domnului Băsescu sunt aleşi pentru a fi acuzaţi în instanţă, chiar pentru a fi persecutaţi, inclusiv presa. Acesta nu este un domeniu în care să intervină străinii, şi vor fi curajoşi dacă vor formula o opinie.

Însă, nimic nu poate împiedica investitorul străin să-şi ia banii de pe masă şi să şi-i pună înapoi în buzunar, dacă nu-i place ce vede”, scrie Vivien Ashton.

Potrivit acesteia, este vorba de „o situaţie nefericită”. „Un om care şi-a revenit doar parţial după o intervenţie majoră pe cord, a cărui supravieţuire depinde de administrarea zilnică de medicamente, şi care este reţinut, deşi, în mod normal, ar putea fi eliberat pe cauţiune (Vîntu a suferit o intervenţie chirurgicală pe cord deschis, pentru realizarea unui dublu by-pass coronarian). Un om ale cărui convorbiri telefonice intime sunt răspândite prin intermediul canalelor de ştiri, ca să-l demoralizeze şi mai mult (în majoritatea democraţiilor occidentale, scurgerea de asemenea probe ar duce la invalidarea unui proces). În plus, casa celui reţinut este percheziţionată în absenţa sa de forţele speciale mascate care au dat buzna şi au tras cu pistoale mitralieră, împuşcând bătrânul câine al familiei (infracţiune, potrivit legii din România. Dar, ce mai contează?!). Există o nuanţă ameninţătoare în toată această întâmplare, care ar trebui să lipsească dintr-o procedură judiciară într-o democraţie matură”, se arată în articolul din „Bursa”.

Practic, conform autoarei, investitorii internaţionali trebuie să înţeleagă că, în mod obişnuit, în România, cei arestaţi pentru infracţiuni financiare trebuie să stea în închisoare, în absenţa unui proces, pentru perioade destul de lungi.

„Ar trebui să fim îngrijoraţi de acest precedent creat de un asemenea dezechilibru în procedurile judiciare. Dar, mai există un precedent la fel de îngrijorător, efectul pe care îl are detenţia asupra sănătăţii acuzatului. Şi, ca o ironie, acest precedent este furnizat de cel care a fost ţinut în închisoare în timp ce era, la rândul lui, în conflict cu Vîntu: Doru Nicolaescu aproape că a murit din cauză că nu i-au fost asigurate medicamentele necesare după o intervenţie pe cord în timp ce era în închisoare, fiind nevoie ca Amnesty International să intervină pentru salvarea şi eliberarea acestuia. Ulterior, Nicolaescu a mai fost supus intervenţiilor pe cord. Dacă Vîntu se îmbolnăveşte sau moare în închisoare, nu ar fi bine pentru dosarul împotriva sa. Nu va fi bine pentru profilul internaţional al României. Probabil, îi va ţine departe pe investitorii străini şi mai mult timp”, scrie, de asemenea, Vivien Ashton.

Ea susţine, în final, că dacă România vrea să atragă investiţiile de care are atâta nevoie trebuie să demonstreze că respectă drepturile cetăţenilor, să le inspire încredere cu privire la modul în care ţara e condusă.

„România nu va fi protejată nici măcar de apartenenţa sa la UE, întrucât drepturile omului sunt esenţa valorilor statelor membre ale blocului european, cel puţin pentru moment”, conchide Vivien Ashton.