Argentina - Germania 0-4 (0-1)

Germania nu este Coreea de Sud, Nigeria, Grecia şi cu atât mai puţin Mexic. Adică echipele de care Argentina a trecut fără probleme la acest turneu final. Germania este din 1954, de când a detronat marea putere fotbalistică a vremii, Ungaria, şi până astăzi o echipă pe care nu o baţi decât dacă eşti de trei ori mai bun decât ea, sau dacă – foarte, foarte rar – comite erori copilăreşti, dar atunci se poate spune că se bate singură.

Germania are continuitate din 1954. A ieşit din arenă Fritz Walter, a apărut Uwe Seeler; s-a retras simbolul Germaniei, a ieşit la rampă Gerd Muller. Au urmat Rummenigge şi Klinsmann. Acum este vremea lui Klose. Întotdeauna Germania a avut golgheteri care nu au putut fi ţinuţi şi întotdeauna Germania a mai avut şi alţi 10 jucători care au făcut o echipă redutabilă. În faţa acestei „istorii”, dar şi (mai ales) a prezentului, echipa de stele a lui Maradona nu a reuşit să facă faţă.

Cine a crezut că tripleta de vis Messi-Tevez-Higuain va măcina şi va performa defensiva Germaniei nu a luat în calcul şi varianta ca şase sau şapte „teutoni” să facă praf mai puţin valoroasa apărare a argentinienilor. Şi probabil, cine credea că pe Green Point Stadium din Cape Town va fi un concurs „cine dă mai multe goluri” nu a luat în calcul că „tripleta de vis” va juca groaznic de slab, că apărarea „pumelor” va fi nu doar nesigură, ci extrem de penetrabilă.

Meciul s-a „terminat” în minutul 3

După doar trei minute de joc – coincidenţă, Germania a deschis scorul în minutul 3 – s-a putut vedea foarte clar că germanii sunt foarte siguri pe ei, că leagă mai bine jocul, în timp ce la argentinieni nesiguranţa era cuvântul de ordine. A căzut golul în urma unei duble gafe de apărare şi era deja clar că doar printr-o minune argentinienii ar putea întoarce rezultatul. Până la cel de-al doilea gol înscris de nemţi – tot în urma unei duble gafe a defensivei sud-americane – jocul s-a desfăşurat pe coordonatele din primele minute. Argentinienii au încercat să forţeze careul advers mai mult prin acţiuni individuale (combinaţiile între mijlocaşii şi atacanţii sud-americani – elementul decisiv în victoriile anterioare – au abundat în pase greşite sau deloc periculoase pentru germani), care nu au avut nici o finalitate.

De cealaltă parte germanii au mizat pe contaatacuri tăioase sau pe acţiuni bine construite de către playmaker-ul Schweinsteiger, surprinzător de puţin supravegheat de argentinieni. Dacă argentinienii ar fi jucat cu alte echipe aşa cum au făcut-o contra germanilor, probabil nu ar fi obţinut nici o victorie. Este adevărat, se poate spune că nici nemţii nu i-au lăsat pe argentinieni să-şi facă jocul, dar tot atât de adevărat este şi faptul că nu nemţii i-au făcut pe apărători să gafeze la primele două goluri şi să fie depăşiţi total la golul trei. La argentinieni nu a mers nici una dintre cele trei linii, în timp ce la germani toate compartimentele au funcţionat la turaţie maximă.

Ce au avut germanii în plus şi ce nu au avut argentinienii

Germanii au câştigat pentru că nu s-au sfiit să pună o vedetă (Podolski) să fie umbra lui Messi, în timp ce argentinienii nu au catadicsit să ţină un „jandarm” lângă Klose sau Schweinsteiger. Consecinţa: Germania a avut un excelent playmaker, în timp ce Argentina nu a avut deloc.

Germanii au avut în fundaşul dreapta Lamm o adevărată extremă, în timp ce omologul său Otamendi nu a fost nici măcar util postului său, fiind la baza primelor două goluri primite.

Germanii au atacat în majoritatea timpului în superioritate numerică, pentru că arareori cei din „tripleta de vis” au coborât în sprijinul defensive. Invers, argentinienii au fost mai tot timpul mai puţini în atac, pentru că inclusiv vârfurile nemţilor, Klose şi Muller, au venit înapoi când era pericol.

Argentinienii au tratat cu o doză de aroganţă acest joc, uitând că Germania a înscris câte patru goluri în două meciuri, şi nu au încercat să facă un joc de aşteptare şi să-i surprindă ei pe contraatac pe nemţi. Consecinţa, cea mai categorică înfrângere suferită în faţa unui adversar asupra căruia avea ascendentul unui palmares pozitiv. Ultima înfrângere la scor a pumelor s-a înregistrat în 1974, când a pierdut la acelaşi scor în faţa Olandei.

Casetă tehnică

Oraş: Cape Town

Stadion: Green Point

Temperatură: 16 grade

Formaţii:

Argentina: 22 Romero – 2 Demichelis, 4 Burdisso, 6 Heinze, 7 Di Maria (16. Aguero – min. 75), 9 Higuain, 10 Messi, 11 Tevez, 14 Mascherano (cpt), 15 Otamendi (23 Pastore – min. 70), 20 Rodriguez.

Antrenor: Diego Maradona.

Germania: 1 Neuer – 3 Friedrich, 6 Khedira (18. Kroos – min.77), 7 Schweinsteiger, 8 Ozil, 10 Podolski, 11 Klose, 13 Muller(15. Trochowski – min. 84),16 Lahm (cpt), 17 Mertesacker, 20 Boateng (2. Jansen – min. 72).

Antrenor: Joachim Loew

Arbitru: Ravshan Irmatov (Uzbekistan)

Liniori: Rafael Yliasov (Uzbekistan) şi Bakhadyr Kochkarov (Kîrghizstan)

Oficial 4: Jerome Damon (Africa de Sud)

Marcatori:

0-1 (min. 3) – Muller

0-2 (min. 68) – Klose

0-3 (min. 74) – Friedrich

0-4 (min. 89) – Klose

Cartonaşe galbene: Otamendi, Mascherano – Muller

Şuturi la poartă: 20 – 18

Pe spaţiul porţii: 7 – 6