Artă contemporană, preţuri exorbitante, personaje mondene

Între 14 şi 17 iunie s-a desfăşurat a 43-a ediţie a Târgului Internaţional de Artă Contemporamă, Art Basel 2012.

Cu 300 de galerii din 36 de ţări şi 2.500 de artişti ale căror opere au fost atent selecţionate de un juriu de profesionişti, evenimentul depăşeşte ca importanţă şi forţă de atracţie frontierele elveţiene. Picturi, sculpturi, fotografii, instalaţii, performance-uri au animat spaţiul târgului şi au stârnit încântarea şi dorinţa de posesie a unui mare număr de vizitatori obişnuiţi şi de colecţionari, veniţi şi ei din întreaga lume.

60.000 de vizitatori, o cifră de afaceri ce n-a fost comunicată încă, o viitoare extindere la Hong Kong dovedesc lipsa de griji a pieţei de artă.

Cele 300 de galerii sunt situate pe două niveluri la Messeplatz, locaţie care face acum obiectul unei modernizări fără precedent, proiectate de arhitecţii Herzog şi de Meuron, ce va costa 430 de milioane de franci elveţieni şi va fi terminată în 2013. Lucrările au constituit, ele însele, un interes pentru vizitatorii Târgului prin spectaculozitatea lor.

Gerhard Richter, A.B. Courbet

Selecţia artiştilor a fost foarte largă, dar negustorii de artă nu şi-au asumat mari riscuri, păstrându-se într-un climat prudent.

Mai mult ca niciodată şi în pofida crizei, colecţionarea artei, şi mai ales a designului, cunoaşte în ultimii 15 ani o activitate frenetică. Pieţele sunt invadate de numărul crescut de milionari ai aşa-numitului BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China) şi al emirilor din Golf. Colecţiile conferă multora dintre cumpărători un prestigiu social imediat şi invidiat.

Dar, pentru majoritatea colecţionarilor, construirea unei colecţii este o pasiune, un fel de “boală sănătoasă”. Un mare colecţionar newyorkez, Adam Lindemann, povestea deseori vizita sa la mânăstirea tibetană Dharamsala, în compania unui specialist de talie mondială în cultura tibetană, Robert Thurman, tatăl actriţei Uma Thurman. În atmosfera mistică, între călugării atât de detaşaţi de bunurile materiale, Lindemann nu se putea gândi decât ce opere va achiziţiona la întoarcerea în New York.

Louise Bourgeois, Figură arcuită

Desigur, presa a vânat colecţionarii cunoscuţi nu numai în lumea artei, dar şi în cea mondenă, cum ar fi Chiara şi Steve Rosenblum (creatorul “Pixamania”), interesaţi mai ales de artişti de 35-40 de ani, cu care de multe ori se împrietenesc, cum ar fi Al Soudani, un irakian exilat în Occident, cu o ascensiune rapidă, sau americanul Matthew Day Jackson.

Un alt colecţionar atent urmărit este arhitectul-decorator şi artistul newyorkez Peter Marino, care şi-a început colecţia mergând cu prietenul său Andy Warhol la talcioc, în anii ‘70, şi colecţionând cutii de biscuiţi vândute cu 3-5 dolari bucata. Astăzi are colecţii istorice de obiecte suedeze şi ruse din porfir, argintărie americană, ceramică semnată Théodore Deck, cea mai mare colecţie din lume de sculpturi de Lalanne…

Wifredo Lam, Figura aşezată

Guillaume Houzé, provenind dintr-o familie de colecţionari, nepotul lui Ginette Moulin, împreună cu care a imaginat seria de expoziţii “Antidote”, care prezintă tineri artişti francezi, continuă tradiţia din nevoia de a cumpăra artă, dar şi din motive economice. Dacă bunicii lui colecţionau opere de Fautrier, De Staël, Poliakoff, Soulages, el a descoperit artiştii generaţiei sale, Tatiana Trouvé, Mathieu Mercier.

Fondator al Galeriei Galeriilor, de la galeriile Lafayette, antreprenorul Thierry Gillier este pasionat de secolul al XVIII-lea, dar cumpără şi artă contemporană şi design. Este bulversat de artiştii care s-au autodistrus, ca Van Gogh, De Staël, Basquiat, Pollock, care, după cum declara, îi sunt inaccesibili ca preţ. Are însă în colecţie Calder, Richard Serra, Robert Rauschenberg şi mai tinerii Christopher Wool, Banks Violette, Wade Guyton. Preferatul lui este însă Paul McCarthy.

Edward Keinholz, un autor foarte căutat pe piaţa de artă contemporană

Terry de Gunzburg, fondatoarea mărcii de cosmetice “By Terry”, cunoscută şi pentru operele sale filantropice, se declară dependentă de obiecte şi de frumos. Comandă lucrări tinerilor artişti. Colecţia ei este preţioasă prin piese de ceramică ale tinerilor beatniks, dar, mai ales, prin piese de Bacon, Picasso, Rothko, Ryman, Agnes Martin, Anselm Kiefer, Baselitz, un “Păianjen” gigantic de Louise Bourgeois.

Adjudecat!

Francesco Vezzoli, Autoportret ca Helios şi Jean-Leon Gerome, vândute cu 250.000 de euro

Propunerile au fost dintre cele mai tentante şi pentru toate gusturile. Afacerile au demarat în forţă la “Art Basel”, care oferă, chiar dacă este vorba despre opere contemporane, valori deja atestate.

Număr mare de vizitatori, agitaţie, galerişti prinşi în hora negocierilor. Se spune, de altfel, că, dacă eşti salutat la intrarea în spaţiul rezervat unei galerii, înseamnă că afacerile merg prost.

Alexander Calder, Mobile, 1961

S-au remarcat prin expunere şi prin ofertă, Galeria “L&M” din New York, cu o selecţie diversificată, cu picturi de calitate, mai ales un Frank Stella, “Gagosian”, ale cărui opere au fost estimate la 250 de milioane de dolari, “Marian Goodman”, “Karsten Greve” şi galeria “1900-2000”, care au fost devalizate încă din primele ore.

Albert Oehlen, Autoportret

Galeria “Yvon Lambert” din Paris şi-a tentat vizitatorii cu “Umbra luminii în spaţiu după moarte”, de Bill Viola, un video de aproximativ 10 minute, pe un ecran de dimensiuni apreciabile, 155,5 x 92,5 centimetri, un tablou în mişcare, la preţul de 450.000 de euro. Prima imagine, o rază pală de lumină luminând unduirile apei, putea fi ea singură o operă de artă. Dar ea se ridică încet şi privitorul descoperă că a fost filmată sub apă şi montată invers, ceea ce nu micşorează impactul.

Gigantica instalaţie a lui Franz West, Gekrose

“Corinthian”, de Jason Martin, de la galeria “Lisson”, din Londra, un ulei pe aluminiu, operă de artă abstractă, ce trimite cu gândul la gestualismul lui Pollock, a fost evaluată la 105.000 de euro.

N-a fost nevoie decât de un minut, pentru a fi vândut un Baselitz cu 450.000 de euro, la Galeria “Thaddaeus Ropac”. Doi clienţi au rivalizat la achiziţia acestei pânze datate 2012, cu dimensiuni de 3×2 metri. Primul uimit a fost însuşi artistul austriac, care a vândut în timp record opt pânze gândite pentru viitoarea sa expoziţie din această vară de la Salzburg.

Max Beckman, Portret de grup Barul Eden

O pânză de Takashi Murakami, “Shangri-La Blue/ Shangri-La Pink”, pictată tot anul acesta, a atins suma de 1,5 milioane de dolari, două lucrări ale artistului chinez Zhu Jinshi au fost cumpărate cu 150.000, respectiv, 125.000 de dolari, un bronz pictat, intitulat “Styrofoam Girl”, de Matt Johnson, cu 60.000 de dolari.

La Galeria “St. Etienne”, o gravură în lemn din 1923, de Max Beckman, o piesă rară, intitulată “Group Portrait, Eden Bar”, şi-a găsit foarte repede cumpărător, la un preţ ce n-a fost dezvăluit, în timp ce, la “Metro Pictures”, o sculptură în marmură de Olaf Breuning, “Flat Human (I want more)”, din 2009, a intrat în posesia unui colecţionar american pentru 90.000 de dolari.

Mark Rothko, Untitled

“Speron Westwater” a vândut trei lucrări de Alighiero şi Boetti cu preţuri între 240.000 şi 300.000 de dolari.

De o apreciere specială s-a bucurat o pictură pe aluminiu şi oţel, din 1986, a lui Christopher Wool, “End Plate II”, pentru care un colecţionar european a plătit 950.000 de dolari.

Preţuri superioare s-au înregistrat la galeria “Hauser & Wirth”, unde sculptura Louisei Bourgeois, “Figură arcuită”, realizată în 1993, a revenit tot unui colecţionar european la preţul de 2 milioane de dolari, iar cea în lemn de nuc, “Albă-ca-Zăpada şi Prinţul pe cal”, de Paul McCarthy, a obţinut 1,8 milioane de dolari.

Rudolf Stingel, Fără titlu

Interesul de care se bucură opera mai puţin cunoscută de publicul larg a cubanezului Wilfredo Lam a ridicat o guaşă, excelentă de altfel, “Figură aşezată (Anamu)”, din 1943, la 3 milioane de dolari, în timp ce o guaşă semnată Dubuffet n-a obţinut decât 185.000 de dolari.

O pictură în ulei, de mari dimensiuni, “A.B. Courbet” de Gerhard Richter, a făcut furori la Galeria “Pace”, fiind vândută, în a doua zi a târgului, cu 20 de milioane de dolari, după ce fusese propusă la 25 de milioane. Ea a fost însă detronată de pe primul loc de o lucrare abstractă din 1954 de Mark Rothko, anunţată la 78 de milioane de dolari la Galeria “Marlborough”, din Londra- La mare preţ a fost şi o pictură din 1966, de Cy Twombly, “Deal (Roma)”: 12 milioane de dolari.

Olaf Breuning, Flat Human

Un artist foarte căutat a fost Rudolf Stingel. O lucrare a sa, “Fără titlu (Paula)”, având la bază o veche fotografie alb-negru a galeristei newyorkeze Paula Cooper, fumând o ţigară, a fost cumpărată de o instituţie europeană cu 3 milioane de dolari. S-a spus că în spatele instituţiei s-ar afla François Pinault.

“Clienţii vor toţi aceiaşi artişti”, remarca galeristul genevez Marc Blondeau, care ar fi putut vinde de cinci ori, cu 400.000 de dolari, o pictură a americanului de origine germană Sterling Ruby, care a prezentat un one-man show monumental în secţiunea “Art Unlimited”, format din patru pânze propuse la 1,2 milioane de dolari de Galeria “Xavier Hufkens”.

Un alt preţ notabil a fost cel obţinut de Galeria “Acquavella” pentru “Joseph Beuys”, de Andy Warhol, 1981, vândut cu 10 milioane de dolari.