Arta în timp de criză

Încotro piaţa de artă?

Clare McAndrew, expertă la nivel european, directorul economic al grupului “Kusin&Company”, specializată în investiţii în lumea artelor, care, în 2005, a fondat “Arts Economics”, mărturisea recent că în ultimul timp piaţa de artă se află în suferinţă, dar cu spirale de revenire. Brazilia, India şi Orientul Mijlociu, la fel ca şi Statele Unite, sunt într-o puternică recuperare. S-au reîntors în top, înaintea Chinei, Marea Britanie şi Franţa, dar prima revenire în forţă este cea a Statelor Unite, care se află în centrul pieţii de artă.

Într-un interviu acordat Silviei Mapelli, McAndrew declară că şi gustul publicului s-a schimbat, referindu-se la un trend către arta modernă şi contemporană. “În această perioadă de criză, operele contemporane sunt mult mai numeroase faţă de cele vechi şi nu cer o mare competenţă în materie, deşi operele vechi oferă oportunităţi de investiţie cu mult mai mari. Şi apoi, în această perioadă când există o criză acută de bani lichizi, proprietarii diverselor galerii au deschis magazine de design care i-au atras mai ales pe tineri. Deşi piaţa chineză evoluase foarte repede, acum se manifestă o oarecare stagnare, dar şi o maturizare. Guvernul chinez a intervenit în lupta contra lucrărilor contrafăcute, iar colecţionarii au devenit mult mai selectivi. Colecţionarii chinezi îşi fac achiziţiile în ţara lor, spre desebire de occidentali, care cumpără lucrări de la Londra, Paris sau New York”.

Oricum, China este prima piaţă mondială în privinţa artei. Vorbind despre piaţa chineză, trebuie să amintim că, recent, s-a semnat un acord de parteneriat între “Sotheby’s” şi “TEFAFF” pentru a constitui “TEFAFF Beijing” în 2014.

Libelulă creată de Lalique, expusă la TEFAFF

Diversele opere prezentate la licitaţii au ajuns la preţuri foarte ridicate, astfel că “Muntele roşu”, o pictură semnată Li Keran, a fost achiziţionată pentru 35 de milioane de euro, o serie de cărţi vechi tibetane, cu 26 de milioane de euro, iar un porţelan din dinastia Song, cu peste 20 de milioane.

Din păcate, Europa mai mult stagnează şi, dacă nu ar fi Marea Britanie, s-ar putea vorbi de o piaţă în mare declin. În acest sens, Clare McAndrew îi sfătuieşte pe colecţionari de a renunţa momentan la operele artiştilor care sunt în vârful clasificării pentru a investi în cei mai buni din linia a doua. Vorbind despre piaţa de artă, am putea aminti faptul că o “Libelulă”, creată de René Lalique în aur, diamante şi acvamarin, datată Paris 1903, a fost vândută în galeria belgiană “Epoque Fine Jewels” cu o sumă exorbitantă. La fel, tabloul intitulat “Femeie acordând o lăută” de Gerrit Hermansz van Honthorst (1592-1656), vândut de galeria newyorkeză “Jack Kilgore&Co” Muzeului Americii de Nord cu o sumă importantă, ca şi o oglindă germană în stil rococo de Johann Michael Hoppenhaupt cel Bătrân. Vorbind tot de preţuri importante, amintim bronzul lui Antonio Susini, după un model de Giambologna, vândut de galeria “Altomani” la TEFAFF pentru o frumoasă sumă. A fost achiziţionată şi o icoană rusească din secolul al XVII-lea, vândută de galeria olandeză “Jan Morsink Ikonen”.

În intimitatea lui Monet la Giverny

Blanche Hoschede Monet, Casa lui Monet la Giverny

Blanche, fiica lui Alice Raingo şi a lui Ernest Hoschede, negociant în ţesături, a început să picteze de la vârsta de 11 ani în atelierul lui Claude Monet. În vara lui 1882, artista locuia în casa de la Pourville. Ea lucra în aer liber, transcriind motive peisagistice. Monet a privit cu plăcere ce făcea şi a sfătuit-o ca atunci când contemplă natura să ia de la ea ceea ce vede. Căsătorită în 1897 cu Jean Monet, fiul pictorului, Blanche a început să reprezinte diferite peisaje din Rouen. Apoi, după moartea soţului său, ea se instalează lângă Monet şi începe să atragă atenţia admiratorilor maestrului, precum Georges Clemenceau, care o supranumeşte “îngerul albastru”. Tablourile sale de pe malurile Senei sau ale râului Eure sunt peisaje normande, în stilul impresionist, care demonstrează reale calităţi personale. Este cazul unei pânze având ca subiect “Casa lui Monet” de la Giverny, care a fost estimată la 15.000 de euro şi care poartă privitorul în intimitatea maestrului. Culorile radiază lumină, deşi este pictată cu tuşe ferme şi solide pentru a restitui senzaţia de instantaneu. Lucrarea a fost cumpărată de un american pentru suma de 34.720 de euro.

Pictorul marinelor bretone

Lucien Joseph Simon, Ziua botezului, adjudecată pentru 12.000 de euro

Format în atelierul lui Jules Didier, pictorul Joseph Lucien Simon (1861-1945), integrat Academiei Julian, devine apoi elevul lui Tony Robert-Fleury, în 1880, iar în timpul voiajului în Ţările de Jos, el îl descoperă pe Frans Hals, de a cărui operă este puternic influenţat. Expune în Belgia şi în Algeria, apoi, în 1890, se alătură Societăţii fondate de Pierre Puvis de Chavannes şi Auguste Rodin. În anul următor îşi achiziţionează un far dezafectat la Finistère, unde îşi instalează atelierul şi pictează scene intimiste, avându-i ca subiect, printre altele, pe soţia şi cei patru copii ai săi. Nu după mult timp, din 1895, începe să-şi vândă pânzele statului francez.

La începutul secolului al XX-lea, cariera sa ia o turnură internaţională, având expoziţii la Londra, Veneţia şi Pittsburgh. Este recompensat cu Medalia de Aur a Expoziţiei Universale de la Paris din 1900 şi devine Cavaler al Legiunii de Onoare, iar în 1911 este ridicat la gradul de Ofiţer. În timpul Primului Război Mondial, pleacă pe front, unde desenează scene de bătălie. În perioada dintre cele două războaie mondiale se întoarce către subiectele mitologice şi este numit pictorul oficial al Marinei în 1933. În timpul celui de al Doilea Război Mondial se retrage la Sainte-Marine, pentru a se consacra subiectelor bretone, pictând scene din viaţa cotidiană a marinarilor, ţăranilor… Aşa cum tot în aceeaşi perioadă a pictat şi tabloul ce poartă titlul “Ziua botezului în Ţinutul Bigouden”.

Un raliu după moda veche

Victor Gilbert, Balul copiilor

După lumea călătoriilor, cea a copilăriei este o altă mare tematică pe care o întâlnim de-a lungul carierei lui Victor Gilbert, care a reprezentat “Balul copiilor”, o pânză estimată la 25.000 de euro. Într-un mare salon, cu uşi şi pereţi auriţi, cu vase de flori, în tonuri luminoase şi un parchet impecabil, întâlnim copii de mână la prima lecţie de bal. Hainele sunt de asemenea colorate foarte viu, prin geam pătrunde lumina soarelui. În partea stângă a pânzei trei adulţi observă copiii, iar în fundal, la un clavecin, un domn de la Curte îi acompaniază. În partea dreaptă, un alt bărbat bate din palme pentru a urma ritmul muzicii.

Recital de dans de Victor Gilbert

Victor Gilbert s-a făcut remarcat la Salonul de la Paris, unde a început să expună în 1873, iar în 1926 este răsplătit cu “Premiul Bonnat”. Fiind un personaj foarte elegant şi distins, a trăit în mijlocul mondenităţilor care l-au inspirat, redând scene de bal din perioada Belle Epoque. La Paris şi în provincie, în saloane sau în grădinile însorite, i-a plăcut să reprezinte, pe lângă elegante doamne şi domni dansând, şi copii, utilizând culori care reflectă inocenţa lor, bucuria şi sinceritatea.

Pas de deux pentru Serge şi Coco

Sculptură dadaistă, un cadou al lui Coco Chanel pentru Serge Lifar, achiziţionată pentru 120.564 de euro

Printre cadourile primite de dansatorul şi coregraful Serge Lifar se numără şi o sculptură dadaistă creată în 1921, dăruită de Coco Chanel. Printre cumpărători s-au aflat mai multe muzee şi fundaţii din Statele Unite, Brazilia, Rusia, Ucraina, Suedia şi Monaco. “Centrul de Costume de Scenă” de la Moulin şi-a exercitat dreptul de preempţiune, pentru 1.700 de euro, pentru un costum realizat de William Chappel pentru Rudolf Noureev, pentru “Pas de deux”, în 1962. El i-a fost oferit lui Lifar de către Margot Fonteyn. Să ne amintim că Fundaţia Noureev a făcut, în 2009, o importantă donaţie instituţiei, această compoziţie dadaistă, de 95.000 de euro. Ea ar fi fost oferită… de Gabriel Chanel lui Serge Lifar. Întâlnirea între cei doi a avut loc datorită lui Misia Sert.

Coco Chanel alături de Serge Lifar şi Jacques Chazot

Un alt cadou pe care Coco Chanel l-a făcut era un medalion reprezentând-o pe Misia Sert la vârsta de 25 de ani, oferit cu dedicaţie, achiziţionat cu 9.000 de euro. Apoi au urmat câteva costume care au fost scoase la licitaţie, la “Arts Talents Enchères” pentru suma de 20.000 de euro: un costum pentru un balet creat de Serge Diaghilev în 1928, o rochie lungă din mătase gri argintată, ornată cu caboşon în metal şi completată cu o mască fantomatică, a fost de asemenea achiziţionată pentru o sumă importantă. Un portret în ulei reprezentându-l pe Diaghilev în Baletele Ruse a fost pus la licitaţie pentru 8.000 de euro. Au mai fost etalate şi fotografii realizate de Jean Harold.

Manuscrisul lui Samuel Beckett, licitat pentru 1.200.000 de lire sterline

Manuscrisul primului roman, intitulat “Murphy”, va fi pus în licitaţia de la “Sotheby’s” din Londra în 10 iulie. Romanul a fost scris între august 1965 şi iulie 1936 şi publicat în 1938. Manuscrisul părintelui teatrului absurdului, Beckett, conţine 800 de pagini, cu corecturile şi adăugirile din timpul laborioasei sale perioade între Dublin şi Londra. El este estimat între 800.000 şi 1.200.000 de litre sterline (între 940.000 şi 1.400.000 de euro). “Sotheby’s” a considerat că manuscrisul este o capodoperă făcând parte din literatura engleză a secolului XX.

“Murphy” a fost scris în limba engleză, spre deosebire de marea parte a operelor, care au fost compuse în franceză şi traduse apoi de scriitor.