Arta sunetelor la noi şi în lume

„Lunaria”

O nouă atracţie pentru iubitorii artei sunetelor, într-un loc încărcat de istorie şi frumuseţe. În aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” debutează prima ediţie a proiectului de educaţie muzicală „Lunaria”.

Luni 17 octombrie, de la ora 19.00, „Duo Cello Jaya”, alcătuit din violoncelistele Gabriela Bokor şi Alexandra Potângă, şi Cvartetul de clarinete „Konick”, format din instrumentişti ai Orchestrei Naţionale Radio, Vasile Mocioc, Cristian Petrişor, Andrei Theodoru şi Mihai Dina, vor oferi un regal muzical interpretând opusuri semnate de J.Haydn, G.Cervetto, J.B. Barrière, W.A. Mozart, L.Boccherini, J.Brahms, A.Dvorak, P.I. Ceaikovski, G.Bizet, J.Strauss, A.Piazzola, H.Mancini, P.Desmond, Glen Miller.

Proiectul de educaţie muzicală „Lunaria” va mijloci 14 întâlniri între marea muzică şi iubitorii artei sunetelor. Seratele din Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, bijuterie arhitectonică, simbol cultural, istoric şi estetic românesc, se vor desfăşura bilunar, lunea, în perioada octombrie 2011 – mai 2012 .

Printre invitaţi se numără: Cvartetul „Consonantze”, vibrafonistul Alexandru Anastasiu, chitaristul Costin Soare, flautistul Ion Bogdan Ştefănescu.

Stagiune camerală la Ateneu

London Winds

Anul 2011 marchează trei concerte cu muzicieni de referinţă.

Stagiunea Camerală, un proiect al Institutului Cultural Român derulat în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”, aduce în această toamnă la Bucureşti interpreţi şi formaţii de răsunet. Seria concertelor va fi deschisă pe 18 octombrie de ansamblul de suflători „London Winds”, condus de clarinetistul Michael Collins, continuă pe 22 noiembrie cu „Ten Tors Orchestra”, dirijată de Simon Ible, şi se va încheia pe 7 decembrie cu Jordi Savall şi „Hespèrion XXI”.

Aflată la a doua ediţie, Stagiunea camerală îşi propune să constituie un spaţiu al întâlnirilor între repere sonore româneşti şi lumea muzicală largă. În 2010, interpreţi români consacraţi de peste hotare concertau la Bucureşti alături de confraţi prestigioşi din străinătate. În 2011, Stagiunea aduce sub cupola Filarmonicii „George Enescu” ansambluri şi muzicieni de renume în al căror repertoriu figurează compozitori români.

Pe 18 octombrie, clarinetistul Michael Collins, care a susţinut un recital excepţional pe scena Ateneului, alături de Cvartetul „Belcea”, în 2008, revine însoţit de ansamblul pe care îl conduce, „London Winds”, una dintre cele mai importante formaţii de suflători din lume. Programul cuprinde lucrări de Bartók, Barber, Mozart, Jean-Michel Damase, Farkas Ferenc şi Dan Dediu.

Konik

Pe 22 noiembrie, „Ten Tors Orchestra” din Marea Britanie (dirijor Simon Ible), protagonista festivalului muzical „Shadows of Romania”, de la Plymouth, din noiembrie 2010, este prezentă în premieră pe scena Ateneului Român, alături de soliştii Ladislau Csendes, Alexandru Matei, Sorin Rotaru şi Florian Mitrea, cu un program care include lucrări semnate de George Enescu şi de Doina Rotaru.

Pe 7 decembrie, Ateneul va găzdui un proiect muzical mult aşteptat de publicul bucureştean: „Istanbul. Dimitrie Cantemir”, cu Jordi Savall, Montserrat Figueras, „Hespèrion XXI” şi muzicieni invitaţi din Turcia.

Cei cinci membri ai ansamblului „London Winds” şi dirijorul Simon Ible vor susţine şi ore de masterclass la Universitatea Naţionala de Muzică din Bucureşti.

Doi violonişti fantastici, două viori fantastice, Guarneri şi Stadivarius

Viorile Stradivarius sunt adevărate opere de artă, valoarea lor de piaţă ajungând în zilele noastre la milioane de euro. Dacă lutierul a creat cca 1.100 de instrumente, în prezent mai există în lume 600 de viori Stradivarius. Numărul copiilor realizate este remarcabil (milioane în toată lumea). Multe mistere s-au născut de-a lungul timpului legate de sunetul viorilor Stradivarius, vorbindu-se mai ales de lac, lemn, rareori despre lucrătura lor perfectă. Un fapt interesant este că lemnul provine din zona munţilor Balcani şi a arcului carpatic.

Dacă Stradivari lucra cu precădere pentru nobili, case regale şi biserici, segmentul de piaţă al familiei Guarneri era format în principal de muzicieni. Gradul de uzură al viorilor Guarneri dovedeşte o preferinţă evidentă a muzicienilor pentru sunetul lor. Violonişti celebri, ca Joseph Joachim, Eugène Ysaÿe, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Leonid Kogan, Henryk Szeryng, Itzhak Perlman, Gidon Kremer, Pinchas Zukerman şi, nu în ultimul rând, George Enescu, şi-au încredinţat măiestria acestor viori.

„Foarte frumos, am simţit diferenţa de sunet dintre cele două instrumente. Vioara Stradivarius îmi este mult mai familiară, de aceea, pot să spun că mi-a plăcut mai mult.”

Duelul viorilor Stradivarius şi Guarneri

Dornici să arate calităţile incontestabile ale valoroaselor instrumente pe care cântă, dar şi să-şi demonstreze măiestria interpretativă, cei doi violonişti, Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru, alături de pianistul Horia Mihail, au oferit până acum publicului un concert la Târgu-Mureş,unul la Braşov şi unul la Bucureşti, care au stârnit ropote de aplauze şi ovaţii îndelungi.

Pentru început, interpreţii au prezentat publicului cele două opere de artă – viorile Stradivarius şi Guarneri. Astfel, Gabriel Croitoru cu vioara Guarneri del Gesu „Catedrala” a lui George Enescu, pusă la dispoziţie de Muzeul „George Enescu”, a interpretat lucrări de virtuozitate de H. Provost, Sarasate şi Kreisler, apoi Liviu Prunaru a cântat la vioara Stradivarius „Pachoud” – un instrument special, de mare valoare, adevărată operă de artă a lui Stradivarius – piese celebre de Ceaikovski, Brahms, Kreisler, Jules Massenet şi Bazzini. În cea de-a doua parte a serii, cei trei artişti, Liviu Prunaru, Gabriel Croitoru şi Horia Mihail, au fost prezenţi pe scenă concomitent, spectatorii putând să savureze îmbinarea spectaculoasă a sunetelor celor două viori acompaniate de pian în „Grand Duo pentru două viori, op. 57” de Ch. de Beriot, „Duo în Re major” de Spohr şi „Cinci piese pentru 2 viori şi pian” de Şostakovici.

Confruntarea de la Bucureşti, în faţa unei săli arhipline, cu peste 1.000 de spectatori, a fost una care a smuls ovaţii publicului şi aprecieri la superlativ criticilor muzicali: „Nu a fost un duel, a fost un duet. Am asistat la un spectacol violonistic absolut seducător, captivant, un spectacol al virtuozităţii şi al expresiei. Aceasta este muzica – expresia ideală pe care vioara o dă. Cei doi muzicieni au demonstrat încă o dată că sunt maeştri ai instrumentului lor, exponenţi ai unei şcoli violonistice temeinice”, scria criticul muzical Dumitru Avakian.

Violoncelistul Marin Cazacu este de asemenea încântat: „Doi violonişti fantastici, două viori fantastice, un public extraordinar, cu alte cuvinte, a fost o seară de neuitat. Dacă ar fi după mine, aş relua acest duel pentru că, într-adevăr, face bine şi instrumentelor şi muzicienilor şi publicului. Iar cei doi, Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru, sunt maeştri ai artei interpretative româneşti, care ne reprezintă cu cinste şi în România, dar şi peste hotare”.

La finalul concertului, spectatorii care i-au răsplătit pe cei trei muzicieni cu minute în şir de aplauze şi-au exprimat părerile şi opţiunile: „Extraordinar, excelent! De mult nu am mai ascultat un concert de o asemenea ţinută!”

„Sunetul viorii Guarneri mi-a plăcut cel mai mult. Ca rezonanţă este mai cald, mai apropiat de suflet. Cei doi muzicieni şi-au demonstrat fără îndoială măiestria.”

„A fost o concurenţă inedită, iar câştigător a fost fără îndoială publicul. Guarneri sau Stradivarius? Nu pot să aleg. A fost fantastic.”

„Am mai fost şi la alte concerte la Sala Radio, dar acesta a fost extraordinar. Datorită artiştilor de mare valoare, dar şi faimoaselor instrumente.”

Turneul continuă în 6 octombrie, la Craiova, în Sala Filarmonicii.

Magia muzicii lui Liszt renaşte la Sala Radio

Pianista Luiza Borac

Proiectul „Liszt – 200″ al Uniunii Europene de Radio înseamnă mai bine de 12 ore de transmisiuni directe şi înregistrări ale unor evenimente organizate în locuri emblematice pentru viaţa şi cariera lui Franz Liszt: Raiding – localitatea unde s-a născut în 22 octombrie 1811, Budapesta, Weimar – oraşul unde a îndeplinit funcţia de director muzical al Marelui Duce, Bayreuth – locul unde s-a stins din viaţă în 31 iulie 1886, şi chiar Vatican – în semn de omagiu faţă de caracterul profund religios al compozitorului, în ultimii lui ani de viaţă.

Unicul post românesc clasic, jazz & more, „Radio România Muzical”, vă invită la recitalul susţinut de pianista Luiza Borac, sâmbătă, 8 octombrie, ora 19.00, la Sala Radio.

Recitalul face parte din proiectul „Liszt – 200″ al Uniunii Europene de Radio (organizaţia care reuneşte radiodifuziunile publice europene, având membri asociaţi şi de pe alte continente), un proiect la care participă radiodifuziunile din ţările în care a concertat Franz Liszt de-a lungul vieţii sale. Cum Liszt a întreprins o serie de turnee în 1846-1847 în Ardeal, dar şi în Principatele Române, era deci firesc ca şi România să fie reprezentată în acest context select, iar propunerea Radio România Muzical a fost un recital al uneia dintre cele mai importante pianiste române din diasporă, Luiza Borac.

Programul recitalului include transcripţii de Franz Liszt după lieduri de Franz Schubert, „Venezia e Napoli”, din ciclul „Ani de pelerinaj”, şi „Réminiscences de Don Juan”.

Recitalul Luizei Borac este transmis în direct de Radio România Muzical şi Radio România Cultural, fiind, de asemenea, înregistrat şi de TVR Cultural. Totodată, 8 radiodifuziuni şi-au anunţat deja intenţia de a prelua recitalul Luizei Borac.

Radio România Muzical transmite în 23 octombrie cele mai interesante 4 concerte din proiectul „Liszt – 200″ al Uniunii Europene de Radio: cele preluate de la Budapesta, Raiding, Weimar şi Bayreuth. Recitalul Luizei Borac din 8 octombrie va fi de asemenea redifuzat în 23 octombrie.

Magia muzicii lui Franz Liszt reînvie la Sala Radio, sub degetele uneia dintre cele mai bune pianiste ale momentului, Luiza Borac, actualmente stabilită în Germania. Concertează frecvent în Europa şi Statele Unite ale Americii. Discografia ei bogată a fost distinsă cu numeroase premii şi a fost apreciată de critica muzicală internaţională. Este suficient să amintim premiul BBC pentru discul ei cuprinzând lucrări pentru pian de George Enescu. Ultimul disc, lansat în august 2010, „Frühlingsglaube”, relevă şi o altă dimensiune a bine-cunoscutei pianiste românce: fondurile obţinute în urma vânzării lui au fost redirecţionate către un centru medical pentru copii cu dizabilităţi din România.

Cele mai bune single-uri ale anilor 2000

Beyonce

Lanţul muzical american VH1 a dezvăluit clasamentul celor mai bune 100 de single-uri ale anilor 2000. Încă o dată, „Crazzy in Love”, interpretat de Beyoncé şi Jay-Z, este pe primul loc. „Crazzy in Love”, primul single al albumului „Dangerously in Love” al lui Beyoncé, este un melanj de punk retro al anilor ’70 şi de influenţe soul şi hip hop şi încă de la lansare s-a bucurat de un succes colosal. El a fost recompensat cu titlul „Cel mai bun cântec” la MTV Europe Music Award.

Piesa foarte „funky” „Hey Ya” este un extras al dublului album „The Speakerboxxx/The Love Below”, al duetului hip hop Outkast, lansat în 2003. În 2006, Matt Weddle şi Obadiah Parker propun o celebră versiune acustică, reluată recent de grupul francez „Cocoon”. Pe locul al treilea, „Poker Face”, cel de al doilea extras din albumul „The Fame” al lui Lady Gaga. Piesa este produsă de „RedOne” şi a obţinut un succes mondial fulminant, clasându-se în numeroase ţări pe locul I, fiind vândută în peste 9 milioane de exemplare.

Hey Ya, melodia duetului Outkast

Pe locul IV s-a clasat Eminem cu „Lose Yourself”, urmat de Kelly Clarkson, cu „Since U Been Gone”. Piesa lui Kanye West, a cărui defilare de modă a avut loc recent la Paris, „Gold Digger, s-a situat pe locul al şaselea. Justin Timberlake, cu „SexyBack”, se află pe locul al şaptelea, Jay-Z şi Alicia Keys, pe locul al optulea, cu „Empire State Of Mind”, Mariah Carey, cu piesa „We Belong Together”, pe locul al nouălea, iar pe locul al zecelea, Cent, cu „In Da Clubz”.

Clasamentul lasă loc şi unor incoerenţe: Miley Cyrus este clasată pe locul 38, piesa „Supreme” a lui Robbie Williams este uitată. Madonna este clasată pe locul 28, iar Amy Winehouse, pe locul 31.

Scarlett Johansson lansează „Bonnie and Clyde”

Scarlett Johansson are o nouă pasiune, muzica. „Îmi aduc aminte de când eram o domnişoară, la 13 ani, şi îmi doream să cânt într-un musical şi am debutat într-un cor. O adoram pe Judy Garland, în «Vrăjitorul din Oz», eram îndrăgostită de Jimi Hendrix şi Janis Joplin. Am ales să mă fac actriţă tocmai pentru că îmi plăcea să cânt. La fel de mult mă fascinau şi Freddie Mercury şi Marianne Faithfull. În aceeaşi măsură, şi Doris Day. Îl adoram pe Frank Sinatra, ascultam muzica Ellei Fitzgerald, dar şi pe Pavarotti.Aş putea spune că toţi mi-au acompaniat adolescenţa. Am un tibru puţin masculin, dar puternic”. Deşi a început cariera de actriţă de foarte tânără, vocaţia muzicală nu s-a împlinit. A început să ia lecţii de muzică, să studieze cu o maestră de canto, să stea ore întregi în studioul de înregistrări. Mai mult, continuă să scrie texte muzicale. Sunt actori care folosesc muzica pentru a recita mai bine, pentru a crea o atmosferă.

Scarlett Johansson a înregistrat un nou album, Bonnie and Clyde

Deşi e departe de Lady Gaga, la vârsta de 27 de ani a început să ia lecţii de chitară. Scarlett Johansson s-a simţit îndurerată de moartea lui Amy Winehouse pentru că îi simţea latura poetică. S-a prezentat pentru un cast pentru „Mamma Mia”… dar nu a fost aleasă. După „Lost in Translation” (Rătăciţi printre cuvinte), pelicula regizată de Sofia Coppola, filmul care a făcut-o faimoasă, acum Scarlett Johansson cântă în duet cu Lulu Gainsbourg, într-un album, „Bonnie and Clyde”, ce va fi lansat în noiembrie. Johansson interpretează în engleză, iar Lulu Gainsbourg, în franceză, melodia tatălui său, Serge. Ea va cânta versurile lui Brigitte Bardot din „Bonnie & Clyde”. Nu este prima dată când Scarlett Johansson se aventurează în lumea muzicii. A lansat în 2008 primul ei album, „Anywhere I Lay My Head”, un album de cover-uri ale lui Tom Waits pe care nu exista decât o piesă originală. Nu de mult, actriţa a colaborat cu trupa „Massive Attack” la piesa „Summertime”.

Peter Eötvös, distins cu Leul de Aur pentru muzică

Bienala Muzicii de la Veneţia şi-a închis porţile. „Leul de Aur” a fost înmânat compozitorului şi dirijorului Peter Eötvös, protagonistul concertului inaugural, datorită caracterului teatral al muzicii sale şi virtuozităţii sale. „Leul de Argint” a revenit unor tineri curioşi de nou, „Repertorio Zero”, un cvartet de viori „electrice”, pentru minimalismul expresiv din „Different Trains” de Steve Reich.

Pe drumurile El Dorado-ului

Peste 200 de muzicieni latino-americani au debarcat pe pământul francez pentru a restitui splendorile partiturilor muzicale ale Americii de Sud, avându-l la pupitru pe Gabriel Garrido, de origine argentiniană. Împreună cu ansamblul „Elyma”, acesta a descoperit partiturile lui Domenico Zipoli, contemporan cu Vivaldi. Este vorba despre un baroc viu, „care nu se întrerupe niciodată, între muzee, stradă, teatre şi săli de concert”, mărturiseşte Garrido. Între piesele ce pot fi ascultate ca adevărate revelaţii, „Fiesta andina”, de Yannis şi Alexis Metzinger, „Caminos Morenos”, „Hombre de Maiz”, cântece şi dansuri baroce din Amazonia.

Muzica tuaregilor pe ritmuri de blues

Formaţia Tinariwen

„Muzica lor este ca o respiraţie, se simte în ea istoria”, mărturisea Bono de la „U2”. În timp ce Carlos Santana declara că simte în ea „originile Mississippiului şi ale lui Muddy Waters, Jeff Beck, BB King…”. Ea cuprinde un mariaj fericit între blues şi tradiţiile Saharei. Albumul publicat se numeşte „Tassili”. Liderul grupului, Ibrahim Ag Alhabib, a trăit pe propria piele atrocităţile din ţara sa: tatăl lui, ucis în 1963, fuga la 9 ani, când a învăţat să cânte şi la chitară. În 1979 a fondat „Tinariwen”, cu ideea de a încrucişa tradiţiile muzicale africane cu blues-ul şi rockul. Cântecele sale au devenit ca un paşaport şi totodată coloana sonoră a unor pelicule.

Muzica formaţiei este influenţată de cea berberă, a fost înregistrată sub un cort tradiţional, în mijlocul deşertului, între furtunile de nisip şi cele ale vântului, şi spune poveşti de dragoste, vorbeşte despre relaţia omului cu natura, confruntându-se cu destinul nomazilor. Pentru prima dată, grupul a decis de a folosi numai instrumente acustice, iar cele electrice sunt opera oaspeţilor Tunde Adebimpe şi Kyp Malone, voce şi chitară, de la „Tv On the Radio”, chitaristul de la „Wilco Nels Cline” şi suflătorii de la „Dirty Dozen Brass Band”.