Să nu uitaţi: trăim în ţara în care lumea râde de întâlnirea beţivului şi a adolescentului cu baba. Ba unul se laudă că a trecut-o strada când ea nu voia, altul strigă cu ochii umflaţi, unde-i baba să-i rod laba? În aceeaşi ţară, fătucile cu microfon relatează mereu de la locul accidentelor, în care “un bătrân” sau “o bătrână” a avut ghinionul de a se întâlni cu un tramvai sau cu un şofer băut.Să ne fie clar. Trăim într-o ţară în care toată lumea se consideră îndreptăţită să râdă de handicapaţi, să spună bancuri sau snoave cu ţigani sau cu negri. E ţara cu viaţa cea mai tristă şi mai dureroasă şi pentru handicapaţi. Suntem spaţiul în care băşcălia la adresa conducătorilor este un sport naţional. În multe împrejurări râdem şi de sfinţi. Le găsim cusururi şi îi găsim buni de luat în tărbacă, mai ales pentru incapacitatea lor de a râde.
Să nu uităm, vieţuim într-o ţărişoară socotită de unii sfântă, mitică sau de-a dreptul “grădina Maicii Domnului”, în care binele se face pe ascuns, iar răul de amorul artei este o distracţie aproape cotidiană. Ştiţi ceva despre firme care au proiecte importante pentru a uşura viaţa unor oameni aflaţi la nevoie?Cultura altruismului a început să prindă rădăcini mai ales de la străinii care lucrează prin România. Aşa se trăieşte şi se acţionează în ţările lor. La noi, reflexul supravieţuirii individuale este fundamental. Din egoismul fiecăruia nu creşte nici un mugur al facerii de bine. Dimpotrivă, românul a postulat pentru el şi urmaşi că facerea de bine este mai ceva ca o prostie. Devine o nenorocire.
Acestea sunt raţiunile pentru care am decis să scriem pe larg despre gala “Oameni pentru oameni” (“People for people”) organizată de Camera de Comerţ Româno-Americană. Joi seară au fost anunţate premiile pentru anul 2009. Este vorba o listă exactă a nu prea multului altruism existent în România. Floare rară, efortul pentru cauza altora dă totuşi roade.
Cu speranţa că aceste proiecte despre care se vorbeşte extrem de puţin se vor multiplica, ne propunem ca în următoarele zile să prezentăm primele 10 proiecte premiate la gala “Oameni pentru oameni”. În ediţia de astăzi puteţi citi descrierea unui proiect încununat de succes. Aparţine companiei Avon Cosmetics şi constă în crearea unei unităţi mobile de diagnosticare a cancerului de sân şi de col uterin.
Nu-i aşa că o asemenea poveste este mai puţin palpitantă decât huiduirea lui Emil Boc în Piaţa Victoriei sau decât disputa legată de întâlnirea lui Marian Vanghelie cu Mircea Geoană şi cu bodyguardul ajuns să se mişte ca o focă parlamentară, tocmai bună de băgat după gratii.
Facerea de bine nu-i spectaculoasă nu pentru că nu ne-ar ridica în sinea noastră şi în faţa celorlalţi. E o pagubă şi o băşcălie pentru că aşa a fost socotită în istorie. Şi în comunism, şi în vremea lui Caragiale, şi pe vremea turcilor.
Pas de scapă de plăcerea de a-ţi bate joc de ceilalţi, pare a zice românul preocupat să găsească măcar un potentat de care să râdă sau un prost de care să-şi bată joc!
În ciuda acestui reflex păgubos, cu tot zâmbetul şi cu toată nepăsarea publicului, încercăm să tăiem un drum. Sigur se poate!
