Asasinii economici printre noi

Au trecut zece ani de la atentatul de pe Râul Alb din 24 mai 2015 și Mihai Bocea continuă lupta din scaunul său cu rotile într-un război de linșaj economic. Cazul Atentatului de la Râul Alb, publicat în serial de Cotidianul, este o mărturie cutremurătoare (și actuală) a felului în care operează Sistemul opresiv care a confiscat România.

Este povestea unui om care a plătit scump pentru curajul de a-și apăra drepturile și proprietatea contra unor oameni care au ales să răspundă la comenzile Sistemului, din interes, din obediență ori din lașitate.

Atentatul de acum zece ani a fost comis de câțiva pretinși activiști de Mediu, iar linșajul economic continuă și în zilele noastre prin lefegii ai statului român – politicieni, funcționari, polițiști, procurori și judecători slugarnici.

Ziua în care statul român a închis ochii

În data de 24 mai 2015, un grup de activiști a descins cu mașinile pe o proprietate privată a lui Mihai Bocea de pe Râul Alb, județul Hunedoara, acolo unde omul obținuse toate avizele cerute de lege să construiască două microhidrocentrale, o păstrăvărie și o locuință de serviciu. În crucea zilei de duminică 24 mai, „activistul” Andrioni Alin Constantin a trecut intenționat cu jeepul peste proprietar, strivindu-l sub roțile bolidului său. De atunci Mihai Bocea a rămas imobilizat pentru tot restul vieții într-un scaun cu rotile, ca urmare a unei fracturi de coloană cervicală la C6 și C7.

Imediat după tentativa de omor, activiștii au fugit de la fața locului, fără a oferi ajutor victimei, și au început o campanie agresivă de dezinformare, pozând public drept victime. Cazul a ajuns repede pe toate televiziunile de știri, iar premierul de la vremea aceea – Victor Viorel Ponta, procuror de meserie, a ieșit la rampă cu un comunicat mincinos, transmis de la Guvernul României, prin care se ante-pronunța în favoarea agenților „eco”. Mesajul premierului a schimbat instantaneu cursul anchetei, victima a devenit „țintă” iar călăii au intrat sub protecția „Sistemului”.

În orele imediat următoare, activiștii – în special Gabriel Păun, zis „Agent Green” – au contactat mai mulți jurnaliști, lansând versiunea falsă cum că un coleg de-al lor a fost „omorât” și că el, Păun, a suferit multiple fracturi, inclusiv la coaste. Aceste afirmații au fost rapid preluate de presă, dar în zilele următoare s-a dovedit cu documente medicale că sunt minciuni.

Descinderile cu mascați și linșajul mediatic

La o zi de după mesajul („ordinul”) premierului, procurorii DNA au organizat descinderi care vizau proprietățile familiei Bocea și câteva instituții, cu percheziții intens mediatizate și transmisiuni în direct. Presa prezenta, pe baza unor „surse apropiate anchetei”, că Bocea Mihai ar fi implicat în fapte de corupție, reluând totodată și acuzația că el se face vinovat de violențele ce avuseseră loc pe Râul Alb. Din rețeta clasică de „Eliminare a țintei” au lipsit cătușele doar pentru că Bocea agoniza la terapie intensivă cu paralizie de la gât în jos.

Tele-justiția procurorilor DNA a apărut în principalele fluxuri de știri, iar victima tentativei de omor devenise „agresor” și „interlop” în prezentările publice. Șase ani mai târziu, în 2021, procurorii DNA l-au anunțat pe Mihai Bocea că i-au spionat familia „ambiental” cu tehnică specială și prin interceptarea convorbirilor telefonice, dar i s-a refuzat accesul la dosar. Așa-zisul caz de corupție nu a ajuns niciodată pe masa unui judecător. Statul a cheltuit resurse considerabile ca să intercepteze sute de ore de discuții private, transcrise în 12.000 de file de stenograme, dar nimeni nu dă socoteală pentru finalizarea lucrării. Din toată povestea a rămas doar denigrarea și spectacolul mediatic…

Procurorul „Michiduță”, băgat la înaintare și pe Râul Alb

Dosarul tentativei de omor a fost ținut timp de șapte ani în cercetare la Parchet și a trecut prin mâna a patru procurori de caz, fiecare dintre ei cu un istoric profesional controversat. Imediat după „ordinul” Premierului, procurorii implicați dau impresia că se află într-o competiție a servilismului din care se evidențiază Augustin (”Taica”) Lazăr, pe atunci doar șeful procurorilor de Curte la Alba. Reacția vădit părtinitoare a „oficialilor” i-a încurajat pe agresori să mintă că victima s-ar fi aruncat în fața mașinii „ca să o încheie cu viața”.

Primii doi procurori (Dorel Herban și Gavadia Emiliea Elena) au lucrat asiduu la clasarea cazului, însă au eșuat datorită unui judecător de drepturi și libertăți care i-a obligat să refacă ancheta. Dosarul a fost pasat procurorului Mihai Eduard Ilie, iar la final a ajuns pe mâna lui Marius Iacob, procurorul care a acționat la ordin și împotriva lui Călin Georgescu.

(Cine vrea să afle mai multe despre procurorul Sistemului, poate citi „radiografia” făcută de Valer Marian în Cotidianul sub titlul „ Procurorul Michiduță – de la uciderea Elodiei la asasinarea Democrației”.

După șapte ani de la comiterea faptei, procurorul Marius Iacob a trimis rechizitoriul în instanță, diminuând pe cât a fost posibil culpa infractorului până la „infracțiune la tentativa de omor cu circumstanțe atenuante privind depășirea limitelor la legitimă apărare”.

Eseul compus de Marius Iacob avea să atârne greu la instanța de fond, unde dosarul a căzut pe un culoar controlat de SISTEM și agentul de mediu a scăpat cu 60 de zile de muncă în folosul comunității la bibliotecă. Abia în ultimă instanță, după opt ani de la comiterea faptei și cu două luni înainte de prescripția faptei, protejatul sistemului a ajuns la pușcărie, unde execută o pedeapsă de șase ani cu încarcerare.

Lupta s-a sfârșit, dar războiul continuă

În ziua de 24 mai 2015, Mihai Bocea a rămas infirm pentru tot restul vieții. Avea 48 de ani, era un om împlinit cu o familie reușită, trăind o viață liniștită. După acea duminică de mai nimic nu a mai fost la fel.

De zece ani, Mihai Bocea continuă să fie ținta unui asasinat economic. Proiectele sale – două microhidrocentrale, o păstrăvărie și o locuință de serviciu – sunt blocate artificial sub pretextul că Ministerul Mediului nu a aprobat un plan de management pentru Parcul Natural Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului. Ei bine, absența Planului se aplică numai familiei Bocea pentru că în aceeași arie protejată și în aceeași perioadă de timp s-au aprobat și s-au construit o microhidrocentrală și mai multe păstrăvării. Este de notorietate faptul că microhidrocentrala unui italian produce curent bine-merci, fără să fi fost contestată de activiști, de instituțiile statului sau de instanțele de judecată. Mai mult, proiectele lui Bocea de pe Râul Alb au fost preluate în toate planurile oficiale de dezvoltare a zonei. Așadar, investițiile pot continua, dar fără el…

„Tot ceea ce mi se întâmplă are legătură cu aceste proiecte. Când am început lucrările eram foarte fericit pentru că pusesem bazele celor mai importante investiții din viața mea. M-am ținut departe de politică pentru că nu-mi plăcea anturajul. Știam că găștile politice funcționează în stil paramilitar, dar nu mi-am imaginat că vor să controleze tot ce mișcă în inițiativa privată. Planul de management al Geoparcului este ultimul artificiu cu care oamenii Sistemului ne blochează și în prezent investițiile. Se pare că proiectele noastre de pe Râul Alb au încins mințile unor politicieni aflați permanent la butoane”, spune Mihai Bocea după zece de lupte într-un război inegal, murdar și nedrept.

Mihai Bocea este dovada vie că Sistemul funcționează, dar nu e intangibil. Povestea lui ne arată că într-o țară unde dreptatea e opțională, orice om cinstit poate deveni „țintă” peste noapte. Iar dacă nu reacționezi, dacă taci, dacă te faci că nu vezi, doar amâni momentul în care va veni rândul tău…

Foto: mihai bocea

Foto: captură Digi24