Organizarea cu scandal a congreselor extraordinare ale partidelor din Opoziţie (PSD, PC şi PNL) a reuşit să distragă atenţia de la adevăratele probleme ale românilor.Guvernanţii lui Traian Băsescu îşi văd de treburi liniştiţi, destabilizând pe mai departe economic şi financiar nu numai ţara, ci şi salariaţii şi pensionarii. Sub umbrela FMI, guvernul lui Emil Boc reformează până la paroxism sărăcia. Măsurile FMI fiind legate exclusiv de economisire şi austeritate, n-au nici o legătură cu „modernizarea statului” şi reformarea instituţiilor lui, cum se tot laudă guvernanţii.
Pe acest fond, PDL e la un pas să devină partid-stat, a ocupat pe şest România (i-a mai rămas să impună a treia lege a numirii pe funcţii a clientelei lui în teritoriu, la „deconcentrate”; după ce două legi i-au fost declarate anticonstituţionale şi a produs câte doi-trei directori pe acelaşi post, fiindcă funcţionarii publici demişi, instalaţi în funcţii de alte partide decât PDL, au câştigat la curţile de apel). Iar UDMR, obsedată de autonomia etnică, e la un pas să-şi vadă visul cu ochii, să desprindă „ţinutul secuiesc” de Bucureşti, trecând „tacit” o lege a regionalizării de Senat. Nu e greu de înţeles că în spatele acestei diversiuni stă „regimul Băsescu”.
Ce mă surprinde e că partidele din Opoziţie au intrat în plasa scenariştilor de la Cotroceni, care au gâdilat într-atât orgoliile liderilor din PSD, PC şi PNL încât au reuşit să provoace scandal cotidian, care ţine pagina întâi a mass-media, câte au mai rămas. Românul nu mai aude decât de certurile din partidele de opoziţie, uită de necazuri, de faptul că a fost trimis în şomaj sau că ia salariul cu întârziere. Uită de frica zilei de mâine: dacă nu i se va desfiinţa şi postul amărât pe care îl ocupă, dacă firma la care lucrează nu dă faliment, dacă nu se va îngloda în datorii şi nu se va trezi executat, scos în stradă.
Scenariştii de la Cotroceni au provocat congresele extraordinare ale partidelor din Opoziţie, ei întreţin anume scandalurile, să fure ochii prostimii. Las la o parte faptul că Băsescu îşi doreşte din toată inima ruperea PSD plus PC şi ruperea PNL prin organizarea acestor congrese extraordinare, acum, la început de nouă domnie a lui, când l-a perpetuat în fruntea guvernului pe Boc (şi pe incompetenţii lui). Natural, Băsescu vrea să întărească, prin spargerea partidelor din Opoziţie, susţinerea parlamentară a guvernului lui, PDL-UDMR (care are la limită o majoritate discutabilă, ajutat de „independenţi”, de parlamentarii trădători din PNL-PSD-PC, cumpăraţi pe bani grei).
Băsescu şi PDL ar da şi pe dracul să aducă PSD şi PC, dar mai ales PNL, la ruină, să-şi asigure majoritatea parlamentară care să-i treacă legile… Cum spun, primul trimestru al acestui an este ocupat în mass-media de mişcările de trupe din partidele de opoziţie: PSD are congres pe 20 februarie, PC are congres pe 28 februarie, PNL are congres pe 5 martie. Distracţia cu partidele de opoziţie continuă. Guvernul PDL-UDMR respiră uşurat, măsurile lui antipopulare au rămas în penumbră. Întrebarea e ce va face guvernul după ce se vor termina aceste congrese extraordinare. Ce strategii diversioniste vor mai inventa mercenarii de la Cotroceni, să distragă atenţia de la adevăratele probleme ale românului…
Congresele extraordinare ale PSD, PC şi PNL ar trebui să reconfirme unitatea în Opoziţie de dinainte de alegerile prezidenţiale din 6 decembrie 2009. Adică ar trebui să-i reconfirme ca preşedinţi ai partidelor lor pe cei ce sunt gata să înlăture PDL de la guvernare, în nici un caz să nu facă jocul lui Băsescu şi să instaleze „oameni de ai lui” (de tip Miron Mitrea sau Viorel Cataramă). Pentru mine fiind clar că trebuie dat jos, cel mai târziu în toamna acestui an, guvernul Boc, dovedit o catastrofă, şi că Băsescu nu va avea de ales, va trebui să accepte un guvern PSD-PNL. Delegaţii la congresele celor trei partide din Opoziţie ar trebui să aibă această perspectivă atunci când îşi votează preşedintele (şi echipa lui): a compatibilităţii cu ceilalţi preşedinţi de partid din Opoziţie.
Să rămână uniţi liderii PSD şi PNL şi după aceste congrese extraordinare şi să intre la guvernare împreună. Mircea Geoană şi Crin Antonescu s-au dovedit a fi compatibili (deşi au partide cu ideologii complet diferite). Dacă nu vor fi realeşi, sau va fi reales numai unul dintre ei în fruntea partidelor lor şi Opoziţia se va diviza, înseamnă că jocurile lui Băsescu au fost iar câştigate şi că România nu va mai avea alternativă la actualul regim autoritar. Şi că sistemul ticăloşit va fi fericit, ţara va fi ţinută pe mai departe în dihonie, în spatele acestei dihonii putând să-şi vadă de interesele proprii sau de clan toţi cei aflaţi acum la putere, prea corupţi şi de rea-credinţă.