Aurel Pantea: „Nu cred în talentul neinstruit cultural”

Interviu cu poetul Aurel Pantea

MLM: Ai fost gratulat cu multe premii de-a lungul carierei tale. În ianuarie, de Ziua Națională a Culturii, ai primit de la președintele Iohannis Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. Crezi că te-a citit președintele, precum Traian Băsescu pe Mircea Cărtărescu?

AP: Da, pot spune că în ultimii ani nu m-au ocolit premiile. Ordinul de care pomeneai se acordă de Instituția Prezidențială la propunerea Uniunii Scriitorilor. La nivelul Instituției Prezidențiale, există o comisie ce selectează propunerile Uniunii Scriitorilor. Prin urmare, nu se pune problema dacă președintele a citit sau nu ceea ce scriu. Ordinul îl primește cel ce întrunește propunerile comisiei.

MLM: E imposibil să nu te întreb dacă te sperie Covidul ăsta cu numărul 19? Mi-a trecut prin minte că unele dintre poemele tale l-au anticipat cumva. E un fel de „Nimicitor”?

AP: Nu sunt ipohondru, dar m-am vaccinat ca tot omul ce nu e speriat de diverse teorii conspiraționiste. Nu cred că poezia mea a anunțat această maladie. Recunosc, însă, că în ceea ce scriu există un fond de anxietate. Acesta se păstrează fie că există Covid, fie că nu.

MLM: În capul meu nu se conciliază deloc amintirea râsului tău homeric, ce inunda în a doua parte a anilor ’70 coridoarele Facultății de Filologie din Cluj și alte spații în care ne-a fost dat să ne întâlnim în timp, cu tonul apocaliptic al majorității poemelor tale. Mă poți ajuta să rezolv această dilemă?

AP: Chiar homeric nu era rîsul meu. Poate puțin mai zgomotos. Adevărul e că am venit pe lume să mă bucur. Trăiesc cu maximă voluptate cele mai multe clipe. Asta, cînd nu mă vizitează bolile și anxietățile. Ceea ce scriu e oarecum paralel cu un anume fond dionysiac al naturii mele.

MLM: Care dintre critici te-a „citit” cel mai bine? Care a fost cel mai opac? Nu mă refer la Eugen Barbu, care te-a chemat la „Judecata de apoi a poeților”, validându-te fără să-și dea seama. Și nici măcar la Nicolae Manolescu …

AP: Cei mai mulți critici au scris cu înțelegere critică despre poezia mea. Chiar flatant. Pot doar să spun că, fără a nedreptăți pe nici unul, criticii de care vorbeam fac parte din elita spiritului critic. E un critic căruia poezia mea nu-i spune prea multe. Asta e.

MLM: Proust a avut madlena. Ție ce îți generează starea din care, până la urmă, se naște poemul?

AP: Fiecare scriitor cu madlena lui. Nu cred că în biografia unui scriitor există un singur element declanșator al operei. Cazul lui Proust e unic pentru ceea ce se poate numi timpul mîntuit printr-o uriașă coaliție a biografiei cu imaginarul și memoria.

MLM: Ai afirmat că în poemele tale sunt niște coduri. Avem nevoie de hackeri pentru a le descifra? Cunosc persoane care au declarat cu mândrie neo-proletară că nu le înțeleg.

AP: Fiecare poem e un cod. Dar pentru a continua discuția în acest sens ar fi nevoie să intrăm pe teritoriile poeticilor și teoriilor literaturii. Acum, pot să spun că fiecare poem e o inițiere în meseria de a trăi, ca să parafrazez un mare poet.

MLM: De mai multe ori ai spus că ți-ai dori ca ultimele tale cărți să fie unele de rugăciune. O serie întreagă de poeme chiar sunt un soi de rugăciuni. Necanonice, dar cutremurătoare. Mă gândesc ca l-ai portretizat pe „Dumnezeul tău” într-un stil care, în alte vremuri, ți-ar fi adus pedeapsa capitală. Acum există corectitudinea politică, în numele căreia sunt dărâmate statui, arse cărți, cenzurate filme, iar, mai nou, se vehiculează eliminarea lui Shakespeare din programa școlilor americane. Ce părere ai despre asta?

AP: Sinceritatea brutală și imaginile din acel poem au putut trezi gîndul la erezie. NU e o atitudine eretică, mai degrabă, disperată. Trăim vremuri ale amestecurilor pudibonderiei cu desfrînarea. Toată zarva pricinuită de corectitudinea politică a condus și va conduce nu la solidarizarea comunităților umane, ci la dramatice insularizări. Grija de a nu-l insulta pe celălalt poate produce și situații absurde, de un imens ridicol.

MLM: Un poet poate să fie mare fără să aibă în spate o cultură mare?

AP: Nu cred în talentul neinstruit cultural. Punct.

MLM: Cum este poezia noastră de astăzi în raport cu momentele de grație ale lirismului românesc și nu numai?

AP: Cred că poezia română contemporană n-ar trebui să aibă complexe de inferioritate în raport cu poezia unor culturi mari. Dacă citești poezie în două-trei limbi străine îți poți da seama de asta.

MLM: „Iubesc Alba Iulia de nu mai pot!” Am găsit această declarație de amor într-un interviu apărut în Formula AS. Sunt curioasă de ce. Are legătură cu „Discobolul”, cu Filiala Alba-Hunedoara a USR și cu faptele importante de cultură care s-au produs prin intermediul lor?

AP: Da, are legătură cu ceea ce spuneai. Dar nu e numai asta. E vorba și de familia mea, de simbolistica orașului, de prieteni. Toate acestea îți pot declanșa foarte puternice trăiri.

Mulțumesc, dragă Aurel.

Maria Lucia Munteanu

AUREL PANTEA

S-a născut în 10 martie 1952, în comuna Cheţani, jud. Mureş, din părinţii Constantin şi Ana (născută Deac).

Premii şi distincţii

Premiul pentru poezie al revistei Ateneu, Bacău, 2006; Premiul Naţional „Tudor Arghezi”, Tg. Jiu, 2012; Premiul „Balcanica”, Brăila, 2012; Premiul ARIEL, „Cartea anului” Bucureşti, 2013; Premiul „Cartea anului” la Festivalul de carte Transilvania, Cluj, 2013; Premiul ex aequo „Cununa de lauri”, in cadrul Turnirului de poezie, Barcelona, 2014. Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia, Botosani, 2018.

A publicat cărţi de critică:

Poeţi ai transcendenţei pline (Cluj, 2003), Simpatii critice (Cluj, 2004), Înapoi la lirism (Tg. Mureş, 2005), Sacrul în poezia românească, coordonator (Cluj-Napoca, 2009) Colocviile romanului romanesc (Cluj-Napoca, 2010), Stefan Aug Doinas, repere critice (Cluj-Napoca, 2011), Mircea Ivanescu, studii critice (Iaşi, 2011), Metamorfozele lirismului (Cluj-Napoca, 2011)

Cărţi de poezie:

Casa cu retori, Ed. Albatros, Bucureşti, 1980; Persoana de după amiază, Ed. Dacia, Cluj, 1983; La persoana a treia, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1992; Negru pe negru, Ed. Arhipelag, Tg. Mureş, 1993; Aceste veneţii, aceste lagune, Ed. Axa, Bacău, 1995; O victorie covîrşitoare, Ed. Paralela 45, Piteşti, 1996; Negru pe negru (alt poem), Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2005, Nimicitorul, Ed. Limes, 2012; Recviem pentru tăceri şi nimiciri, Ed. Tipomoldova, Iaşi, 2013. Opera poetica, ed. Paralela 45, 2016

Este prezent în volume colective: Naţionale: Competiţia continuă, generaţia 80 în texte teoretice, o antologie de Gheorghe Crăciun, Ed. Vlasie, 1994; Nicolae Oprea, Călin Vlasie, Literatura română postbelică între impostură şi adevăr, ed. Paralela 45, 2000; Incursiuni în imaginar, Alba Iulia, vol. 6, Ed. Aeternitas, 2011, pp. 253-267; Virgil Podoabă, Între extreme, eseu despre poezia lui Aurel Pantea, ed. Dacia; Un destin istoric, Biserica Româna Unită, ancheta revistei Vatra, Tg. Mureş, 1999, pp. 244-245. Internaţionale: Streiflicht _ Eine Auswahl zeitgenosssischerRumanischer LyrikDzonisos Verlag, Germania 1994; Gefarliche Serpentinen Rumanische Lyrik, Germania 1998; Poetes roumains contemporains, Ecrits des Forges, Canada, 2002; Veus paralleles, Barcelona, 2001; Syabadulas a gettobol, Ungaria, 2009

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3

5 Comentarii

  1. A fost un mare basist, stau marturie productiile sale din presa locala.

  2. Dupa 69 de ani asta este concluzia? Adica un om care are talent, daca nu trece pe la Facultatea de arta, care stim cum tin studentii doar sa nu se desfinteze sectia si sa ramana fara job artistii care de altfel ar murii de foame, deci acel om talentat nu este artist. Ohoho multa prostie. Ba daca nu ar exista istoria artei as mai intelege, omul nu a studiat, nu a avut de pe ce, dar asa? …

  3. Instruirea intelectualilor romani , cu mici exceptii, este basismul si iohanismul. Instruire in slugarnicie. Mai pica o medalie, o deplasare pe afara sau o sinecura.

  4. „Nu cred în talentul neinstruit cultural” . Dupa cum te-arata mutra/din grota, nici io nu cred ca-ar fi ceva de capu’ tau !

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.