Articole scrise de: Andrei Marga

În “The Age of Turbulence” (2006), Alan Greenspan semnala declinul educaţiei în Europa. Emblematicul profesionalism încărcat de gravitate, generat de-a lungul secolelor pe continentul nostru, nu mai continuă. În “European Scholarship Today” (studiu apărut în „Daedalus”, Boston, 1997), am avut ocazia să examinez o discontinuitate la nivelul formării academice europene: personalitatea ce reuneşte cunoştinţe, abilităţi şi viziune şi este capabilă să ia decizii într-o lume complexă devine tot mai rară printre absolvenţi.

De câteva luni, o mână de indivizi sunt concentraţi să falsifice ceea ce am făcut şi am gândit. Ştiu cine îi coordonează, dar faptul nu are acum importanţă. Nu le-am dat acestora nici o atenţie. Când văd însă că pe scenă vin persoane (precum Grigore Cartianu sau Rodica Palade, cu care nu am discutat vreodată, […]

Activităţile Institutului Cultural Român (ICR) interesează, pe bună dreptate, mulţi intelectuali, iar cetaţenii se întreabă, fireşte, ce se face cu resursele la care contribuie. De aceea, continuând declaraţia „Sincronizarea Institutului Cultural Român” (publicată în 12 septembrie 2012), facem câteva precizări relative la întrebări ridicate în dezbaterea publică ce a urmat. ICR trebuie deschis, în continuare, […]

În raport cu Legea 356 din 11 iulie 2003 (cu modificările OUG nr. 27, din 13 iunie 2012), cu reglementările ulterioare, sunt necesare dezvoltări şi schimbări în direcţia sincronizării activităţilor la Institutul Cultural Român. Le rezum aici (fiind, pentru moment, în Germania, pentru a pregăti tipărirea unui volum personal, în traducere).

Mi-am reprimat mereu impulsul de a reacţiona la minciunile stârnite în jurul meu, considerând că ele se demit de la sine (chiar dacă unii se ocupă doar de a le lansa).

Având în vedere comunitatea de limbă şi legăturile istorice, proximitatea geografică, este legitim ca din ce în ce mai mulţi oameni să se întrebe dacă instituţiile statului român fac suficient astfel încât evoluţia Republicii Moldova să fie, ireversibil, o evoluţie europeană.

Agenda politicii externe a României este foarte încărcată. Ne amintim că, de plidă, în volumul „Probleme fundamentale ale politicii noastre externe” (1934), Gheorghe Brătianu enumera drept „probleme fundamentale” ale politicii externe româneşti: „păstrarea neştirbită a integrităţii teritoriale a României şi a suveranităţii sale; condiţiunile necesare unei dezvoltări economice a țării”.

Istoria evreilor este plină de miracole, iar despre ele au scris nenumăraţi evrei şi neevrei, unii atenţi la ceea ce se petrece în profunzimea vieţii evreieşti, alţii vehiculând clişee. Cum să scriu, la rândul meu, fără să repet ceea ce au spus deja alţii, unii poate chiar mai convingător? Atunci când am publicat volumul „Fraţii […]

Prognozele nu stârnesc încredere deplină, dar rămân indispensabile luării deciziilor. De aceea, o reflecţie bine informată asupra anilor ce vin este totdeauna de salutat. Cu astfel de convingere ne putem apropia cu profit major de cea mai nouă carte, foarte recent publicată, a lui George Friedman, „The Next Decade. Empire and Republic in a Changing […]

În România, şi nu numai aici, a fi creştin este redus frecvent la a merge periodic la biserică, a avea legături cu preoţi şi episcopi, a sponsoriza ceva din ceea ce fac aceştia. Ca efect: câţi nu clamează creştinismul, dar în viaţă sunt doar instrumentele, uneori în straie de sacerdoțiu, ale grupărilor (servicii secrete, grupuri […]

Confuzia valorilor – de pildă, accesul la demnităţi al celor necalificaţi, „combaterea” corupţiei de către cei mai corupţi, clamarea democraţiei de către cei care o desfigurează, a moralei de către arivişti – este prea răspândită în România actuală pentru a mai fi nevoie de lămuriri.

Foarte mulţi oameni, din ţară şi din străinătate, mă întreabă despre viitorul rector al Universităţii Babeş-Bolyai. După patru mandate de exercitare a funcţiei, ce au schimbat fundamental instituţia, răspund întrebării prin evocarea problemelor majore ce se vor întâmpina în următorii ani şi conturarea portretului de rector adecvat.

Conferinţă publică Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” Bucureşti, 29 ianuarie 2012 De ce abordăm „destinul Europei” într-o perioadă atât de critică, pe care istoricii ne-o prezintă, pe drept, ca cea mai gravă criză din istoria modernă a României? Am în vedere trei raţiuni: a) prezentul şi viitorul nostru depind de Europa; b) Europa – chiar […]

Revolta cetăţenilor României este înţeleasă adesea superficial. Unii consideră că „nemulţumirea globală” privind mersul lumii a atins, în sfârşit, meleagurile carpatine.

Populaţia României a stat ani la rând pasivă, suportând stoic „legile” şi măsurile nechibzuite ale unei preşedinţii „africane” şi ale unei guvernări incompetente.

Cei care au dobândit o pregătire înaltă (informaţii, competenţe aparte, capacitatea de a explica şi concepe etc.) au jucat totdeauna un rol mai larg în societate. Dacă au dorit.

Din reuniunea de la Bruxelles, Băsescu a reţinut că Uniunea Europeană nu trece la două viteze, că România face bine să adere la constituirea unui fond pentru FMI, că ţara noastră trebuie să îşi schimbe Constituţia, iar românii vor trebui să strângă cureaua.

Atunci când discutăm starea democraţiei de astăzi avem de răspuns la multe întrebări. Mă limitez la trei dintre ele: poate democraţia funcţiona fără cultură? de unde putem lua resurse culturale indispensabile democraţiei? care este situaţia secularizării ce domină de multă vreme scena?

La solicitarea Magna Charta Observatory (Bologna), am reprezentat instituţia, precum şi grupul internaţional de elaborare a proiectului codului etic universitar (Paris), la conferinţa Asociaţiei Internaţionale a Universităţilor (International Association of Universities) de la Nairobi (Kenya).

Deutscher Akademischer Austauschdienst (DAAD) este fundaţia cu cel mai voluminos program de studii din lume, care a asigurat în toată perioada postbelică contactul a sute de mii de specialişti de pe glob cu limba şi cultura germană.

Nu cu mult timp în urmă, publicaţia „Time” se întreba dacă democraţia poate rezolva actualele probleme economice din Occident.

Ierarhizarea universităţilor (plasarea lor în diferite categorii şi, eventual, ordonarea lor) este un instrument util pentru autoevaluarea instituţională şi ameliorarea funcţională. Ierarhizarea academică este folosită astăzi şi pentru a lămuri candidaţii asupra celor mai bune şanse de studii ce le stau în faţă.

Românii s-au obişnuit, din păcate, cu erori în serie ale celor care îi conduc acum. Premoniţia cunoscutei publicaţii „The Economist”, care, deja la sfârşitul anului 2008, scria că România va suferi mai mult în criza ce vine, din cauza „incompetenţei decidenţilor”, pare mai curând să-i fi acomodat, paradoxal, cu şirul de erori ce avea să urmeze.

Traian Băsescu a reluat la TVR 1 ideea răsuflată după care rezultatele la bacalaureatul 2011 sunt consecinţele „reformei Marga” şi acuză direct „desfiinţarea şcolilor profesionale” şi „eliminarea tehnicienilor din educaţie”. Fiind plecat în străinătate la data emisiunii, răspund abia astăzi.