Parisul nu trăiește cele mai bune vremuri. Pe o parte, mormanele de gunoi formate în urma grevei lucrătorilor din salubritate.
Articole scrise de: Ștefan Râmniceanu
M-a sunat acum o lună pentru a se interesa de starea sănătății mele. Astăzi, îmi pare o veșnicie….
Ștefan Râmniceanu: Sărutul priveşte cu irişi de calcar. Înţelepciunea Pământului se leapădă, De păcat şi moarte.
Corporatismul actual, ale cărui caracteristici sunt hegemonia în societate şi acumularea bogăţiei, nu are nevoie de cultură pentru a-şi promova interesele
Lumina s-a ascuns în interiorul naturii, pământul miroase a melancolie. Căpiţele bat clopotele la Drumul Mare. Norii de pământ au încuiat cerul.
Canoea lui Ivan Patzaichin pare a fi trecut de mult de noi. Ea şi-a găsit portul în memoria noastră colectivă, încremenind în legendă.
Se pare că jocurile sunt făcute, însă societatea românească are datoria să-si exercite forţa critică, să împiedice ca politica să devină o instituţie a prosperităţii personale. România are nevoie de demnitate, de concordie naţională, de o clasă medie puternică, corect informată în spiritul valorilor morale.
Dacă «ciuma roşie» a devenit ţinta tiradelor ameninţătoare ale lui Bogdan Rareș, multe din afacerile sale au fost încheiate cu companii sau instituţii de stat, ca să nu mai amintim şi de alte dezvăluiri ale presei de la Cluj, referitoare la Combinatul de Produse Sodice din Ocna Muresului.
Exprimarea provocatoare a Preşedintelui după primul tur «suntem în război cu PSD-ul,…să terminăm odată cu pesedismul si pesedistii» denotă un concept cel puţin inadecvat despre confruntarea ideologică.
Probabil că mâine, ceea ce a constituit un act de curaj şi moralitate în ’88 va fi considerat o fărădelege, un material militant fundamentalist pus la zid de ONG-urile societăţii deschise, care mizează numai pe multiculturalism, şi care nu agreează identitatea şi matricea noastră ancestrală, având o adevărată aversiune faţă de religie