FERECĂTURA (1988) ȘI CALUPUL DE URĂ (2019) 

Toamna lui 1988 se anunţa blândă, iar la Curtea Veche, ruinele palatului brâncovenesc mă așteptau în muţenia lor seculară. Erau vremuri tulburi, trăiam în spaţiul închis din noi, care, paradoxal, ne păstra mai liberi şi mai curaţi decât cel de acum. Ne furişam cu grijă şi teamă prin labirintul oraşului, evitând lupii cu capete de oameni şi ochi sticloşi, ale căror cozi le acopereau cizmele din care creşteau gheare. Astăzi, sunt adulaţi de o mare categorie de oameni, în special din generaţia tânără, care nu-şi poate imagina răul şi spaima pe care le exercitau înainte de ’89.

În 1986, fusese distrusă  Mănăstirea Văcăreşti, o crimă pentru patrimoniul cultural al ţării. Ceea ce am simţit a fost mai mult decât o revoltă.

Îl iubesc profund pe Brâncoveanu. A rămas o referinţă cu valoare testamentară: cum să te lepezi de tine?

Astăzi, ne lepădăm de valori, oriunde: în pieţe publice şi în instituțiile fundamentale ale ţării, ori de câte ori interesul personal o cere. Convingerile şi virtutea sunt pentru idealişti, proşti şi naivi.

În ruinele Palatului Brâncovenesc, simţeam cum se năştea un clopot care devenea din ce în ce mai mare. A fost lumina gândului. Găsisem răspunsul. În plin sacrilegiu de demolări şi de transfer de lăcaşe de cult, îl voi purta pe străzile Bucureștiului, ca o mărturie a acelui timp şi ca o atitudine necesară. Într-un fel, a anunţat premonitoriu ceea ce avea să se petreacă un an mai târziu, în ’89. Am sărbătorit în acea toamnă a lui ’88, într-un oraş tăcut, la Curtea Veche, cei 300 de ani ce se împlineau de la urcarea pe tron a marelui voievod. Peste 26 de ani, în 2014, întors de la Paris, am deschis la Palatele Mogoșoaia expoziţia retrospectivă dedicată celor 300 de ani de la martiriul domnitorului şi al celor patru fii ai săi.

Filmul «Ferecătura» s-a născut acum 31 de ani şi l-am realizat cu mijloace modeste. Simţeam că arta ne ajută să ne vedem si să recunoaştem urâtul din noi, pentru a deveni mai curaţi. În prezent, urâtul a devenit un mijloc, o protecţie, şi permite să avansezi. Suntem în plin progresism, gradul bate simbolul! Probabil că mâine, ceea ce a constituit un act de curaj şi moralitate în ’88 va fi considerat o fărădelege, un material militant fundamentalist puse la zid de ONG-urile societăţii deschise, care mizează numai pe multiculturalism, şi care nu agreează identitatea şi matricea noastră ancestrală, având o adevărată aversiune faţă de religie. Ironie a istoriei, Robert Schuman, unul dintre părinţii fondatori al Uniunii Europene, afirma că «democraţia îşi datorează existenţa crestinismului».

Astăzi, pe un soclu de granit, clopotul din ’88 veghează Seminariul Teologic de la Rizarios, lângă Muzeul Bizantin din Atena. L-am dăruit Greciei după expoziţia mea,  «Raport către Bizant»  Grecii sânt ataşaţi Credintei, noi sântem ataşaţi Serviciilor. Fiecare popor cu valorile sale.

Când decupam stema României socialiste de pe drapelul naţional, în euforia aceea indescriptibilă, n-aş fi crezut că după 30 de ani, o să fim conduşi de aceiaşi – la care se adaugă şi odraslele lor –  împotriva cărora ieşisem pe străzi împinşi de spaimă şi de speranţă. Ce ironie a soartei! Pentru cine am ieşit în ’88 în strada? Tot pentru ei?

Cum să respect sistemul actual, reprezentat de vechi slujitori ai sistemului comunist, ce astăzi şi-au plasat copiii pe orbita puterii ce e pe cale de a le deveni proprietate, având în plus şi impertinenţa să ne dea lectii de anticomunism? Pe lângă ei, mulţi intelectuali, lèche-botte, îşi aşteaptă tainul. Mă delimitez, cu riscul de a-mi închide oportunitătile, pe care le construiesc cu o munca aspră, dar cu o satisfacţie morală; «je reste droit dans mes bottes», cum spunea Alain Juppé.

Aş vrea să amintesc tuturor oportuniştilor, că cei ce au pus România pe harta lumii, cei care au făcut pentru aceasta ţară mai mult  decât toţi politicienii, baronii, acoperiţii din ultimii 30 de ani, au fost marii noştri oameni de cultură, artă şi ştiinţă, de la  Eminescu,  Brâncuşi, Cioran, Eliade, Enescu, Eugen Ionescu, Tzara, Vuia, Vlaicu, Coandă, Racoviţă şi multi altii. Astăzi, bugetul culturii este o glumă faţă de bugetul Serviciilor. Dar generalii aduc mult, trebuie protejaţi si recompensaţi! Toată armata asta plină de stele şi luceferi nu valorează nici cât barda lui Brâncuşi ce ne priveste de pe un vârf de infinit. Putem să credem azi în România, în timp de pace, că în timp de răboi, Churchill îi răspundea ministrului apărării care propunea o mărire a bugetului armatei în detrimentul culturii: „Atunci, pentru ce ne mai batem?“

Ce reprezintă în istoria României şi ce au făcut pentru acest popor: Lazăr «anticomunistul» în slujba torţionarilor, atât de iubit şi respectat de putere şi de intelectuali (mai ales filozofi), a fost «util»!; dar tatăl şi fiica Lascu (impusă întotdeauna prin forţa şi prin natura intereselor geopolitice); dar unchiul şi nepotul Cioloş (căruia i se construiesc în permanenţă treptele ascensiunii); dar tatăl şi fiica Macovei (cea mai toxică şi anti-românească voce de la Bruxelles, alături de Siegfrid M.); dar tatăl si fiica Prună, dar Rareş B., (acest Savonarola al sistemului); dar Ludovic Orban (achitat de ICCJ şi spălat de DNA)? Ce reprezintă în galeria de personalităţi ale istoriei neamului: Coldea, Maior, Helvig, Dumbravă cu al sau «câmp tactic»? Ce reprezintă aceştia în raport cu adevăraţii ofiţeri ai armatei române, care au căzut pe câmpul de onoare pentru libertatea noastră? Dar «eroicul» general Oprea căruia nu-i mai ajungeau epoleţii pentru stelele şi meritele «fabricii de doctorate»? Dar Băsescu, «regele neâncoronat al moralităţii», Iohannis, Dăncilă, Ponta, Barna, Dragnea, Grindeanu, dar unchiul „Nic, regele medicamentelor“ şi nepotul V. Voiculescu? Dar Meleşcanu, Tudose, Birchall (singurul ministru psdist agreat de Cotroceni, ce avea ca sarcina desființarea SIIJ) Tarcea, Udrea, Stanciu, Ciolacu, Văcăroiu, «vameşul» Blaga, Vâlcov, Hrebenciuc, Fifor, Teodorovici…?  De ce li s-a dat o putere monstruoasă? Cu aceştia am înlocuit golul din drapelul naţiunii? Pentru puterea şi avantajele acestora au suferit milioane de români şi au murit tineri? Pentru ei? Oare sunt după chipul şi asemănarea noastră?

Justiţia nu este o armă în dotare personală pentru distrugerea adversarului. Lupta anticorupţie presupune moralizarea întregii societăţi, nu eliminarea părţii adverse. Există riscul unui totalitarism al democraţiei. Teama pe care o  suscită serviciile îi face pe oameni să refuze realitatea. La acestea se adaugă şi lipsa unor adevărate valori, care nu servesc cu prioritate interesele personale; exemplul clasei politice din vârful piramidei este dezastruos.

Se vorbeşte despre resetarea statului. Întreaga naţiune trebuie sa fie reprezentată, fără atitudini partizane. Înseamnă încredere în instituţiile statului, eliminarea privilegiilor (abuzuri există peste tot, nu numai la adversar). Presupune ca preşedintele să fie mediatorul imparţial între instituţiile statului, să vegheze neîncălcarea Constituţiei (a devenit aleatorie, o glumă astăzi). Presupune ca Guvernul să aibă obligaţia responsabilităţii proiectelor de dezvoltare a ţării, şi nu susţinerea prioritară a familiei sale politice. Presupune ca voturile alegerilor să nu fie verificate de o instituţie militarizată despre care se ştie că este subordonată CSAT şi implicit preşedintelui. Presupune ca preşedintele să prezinte anual un bilanţ al ţării în faţa Parlamentului.

României îi este fixat un parcurs clar de către UE. Când întreaga putere  (preşedinţie, executiv, legislativ) va aparţine dreptei, pentru care se face lobby intens la Bruxelles, mecanismul financiar european (arma fatală cu ajutorul căreia se pun la punct ţările rebele) va sprijini masiv România, în vederea legitimării dreptei, Serviciilor şi Justiţiei (care îşi va păstra vechiul comportament!). Viaţa oamenilor se va ameliora. Manevră! – pentru că ea se va aplica partizan, ţinând cont numai de culoarea politică agreată – ce va schimba fundamental echilibrul societăţii civile româneşti. Se va naşte un puternic val de simpatie şi o adeziune faţă de sistem şi instrumentele sale, scopul acestei strategii, altfel spus, este «numai cu aceştia o să vă fie bine». Serviciile (vechea Securitate) au dat dovadă de multă abilitate pentru a se impune  în conştiinţa socială şi pentru a oferi falsa senzaţie că reprezintă  principalul vector al integrării şi modernizării ţării, ceea ce îi va facilita ulterior afacerile subterane. O manipulare de care românii şi mai ales generaţiile tinere nu-și vor da seama, operaţiunea fiind făcută «strategic».  Forţele exterioare (UE, partenariate, ambasade) ştiu bine că în ţările lor nu ar fi cu putinţă așa ceva (de ex. protocoalele secrete între Justitie şi Servicii, care nu au ca scop securitatea și integritatea teritorială a statului, ci eliminarea adversarilor incomozi prin fabricarea de dosare tratate în echipe mixte); pentru că drepturile şi protecţia libertăţilor oamenilor din Occident sunt apărate – indiferent de partidul de guvernământ – de constituţii pe care nimeni nu-şi poate sterge bocancii şi cizmele. Pe vremuri, Europa critica sistemul şi metodele Securităţii, astăzi, UE trece sub tăcere adevărata situaţie din România, pentru că ea îi serveşte interesele şi în mare parte reprezintă propria sa construcţie (Juncker, Timmermans, Manfred Weber, Mogherini, Verhofstadt, Mark Rutte…) Un puci perfect! Posibil în România, pentru că mentalitatea şi caracterul oamenilor o permit.

În paralel, şi pe fondul acestor schimbări urmărite, Kovesi sau Cioloş vor fi pregătiţi să preia puterea în 2024, deci cel puţin până la această dată, stânga va întâmpina reale probleme de a mai reveni. Este obligatoriu, fiind ultima şansă, ca aceasta să înceapă de urgenţă reconstrucţia, sub forma unei mişcări noi, însă nu cu cei care sunt detestaţi din cauza incompetenţei şi a corupţiei, (baroni, baronaşi). Ea trebuie să cuprindă oameni noi, din societatea civilă, adevărate personalităţi, cu o moralitate ireproşabilă, cu o pregătire profesională solidă şi adecvată sarcinilor pentru care sunt recomandaţi şi pregătiţi pentru prosperitatea României şi nu a lor personală. Politica nu trebuie să reprezinte o sursă de parvenire şi îmbogăţire individuală, este o datorie nobilă în slujba poporului, nu-i aşa, domnilor politicieni??? Cleptocraţia eradicată! Autentice valori patriotice! O schimbare de mentalitate este obligatorie; pentru perceperea acesteia, şi schimbarea numelui partidului este necesară. Altfel, stânga va fi strivită. O democraţie solidă nu poate exista fără o opoziţie constructivă, obiectivă. Recucerirea puterii nu trebuie să reprezinte unicul scop (ca în prezent). Unicul scop, domnilor politicieni de toate culorile, este dragostea de ţară şi bunăstarea poporului, iar acest lucru se poate realiza şi prin colaborare inteligentă nu numai prin guvernul meu, meu, meu, meu, meu, după care POPORUL ALEGE. Cui servește  o ţară blocată patru ani? Acest lucru înseamnă DEMOCRAȚIE!!

Un fierastrău biblic a împărţit România. Cinismul, ipocrizia, nepăsarea și manipularea se expun în calupuri sub formă de patriotism şi dragoste de ţară. În mod nefericit, sunt preferate celor autentice şi mult mai adecvate oportunismului şi imposturii.

Întreaga admirație față de discursul curajos al Principesei Margareta în fața olandezilor. Verticalitate și demnitate națională! Uitasem că mai există.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 38

21 de Comentarii

  1. Un suflet chinuit,bantuit de problemele majore ale Romaniei..De unde venim,incotro ne ducem,care este sensul istoriei,vorba lui Marga…

  2. „in fiecare zi ne batem joc
    De soare , de iubire si de mare
    Si nu bagam de seama ca in loc
    Ramane un desert de disperare ”
    Septembrie-filmul r. vulpescu

  3. Cei nominalizatti nu citesc pe aici, iar daca le va spune cineva despre, fara demnitate si onoare, vor avea explicatii gen: rautatisme ale „adversarilor” intru lupta politica.

  4. Cum de acest clopot a ajuns in Grecia? Devenise cumva proprietatea personala a artistului? Intreb doar.

  5. DESFERECAREA FERECĂTURII! Așa aș supranumi acest text excepțional. FERECĂTURA” este un film (mic dar mare documentar artistic) care ne prezintă o procesiune aproape suprarealistă cu valențe (și echivalențe) mistic-revoluționare. Cu multe chei. Toate ascunse (spre decriptare) sub cupola unui clopot-metaforă. Un clopot uriaș, așezat pe platforma unui utilaj greu tractat de un tractor cu alură de buldozer. Toată această procesiune însuind/traversând Dealul/poalele Dealului Patriarhiei. La doi pași de șantierul, înțesat de securiști și politruci, al Casei Poporului. Cocoțată, ca o nălucă, pe un cimitir de biserici. PENTRU CINE TRĂGEA ACEL CLOPOT-METAFORĂ, APARENT SURD, DAR, ALTFEL, ASURZITOR? Ne răspude, într-un fel (a doua parte din) textul-ecou intitulat „CALUPUL DE URĂ (2019)”. PS. Maestrul Râmniceanu (căruia mie îmi place să-l numesc un aristocrat/un boier al artelor) spune în textul său: „Astăzi, pe un soclu de granit, clopotul din ’88 veghează Seminariul Teologic de la Rizarios, lângă Muzeul Bizantin din Atena. L-am dăruit Greciei după expoziţia mea, «Raport către Bizant» Grecii sunt ataşaţi Credintei, noi suntem ataşaţi Serviciilor. Fiecare popor cu valorile sale”. Sunt curios cum ar arăta un nou „CLOPOT”, marca „Râmniceanu”, așezat, în anul de grație 2019 (la 30 de ani de la așa-zisa „Revoluție”), în centrul capitalei României, într-o piață a Serviciilor. să zicem în Piața Constituției. La doi pași de… Statul Paralel. Dar, oare, cum ar arăta un al treilea „CLOPOT”, marca Râmniceanu, în anul de grație 20.20, într-o piață a Serviciilor Europene? Să zicem… la Bruxelles?!…

  6. Cu scuzele de rigoare, rog, în textul/comentariul meu de mai sus, la P.S., a se citi,”Maestrul Râmniceanu (pe care mie îmi place să-l numesc un aristocrat/un boier al artelor) spune în textul său: „Astăzi, pe un soclu de granit, clopotul din ’88 veghează Seminariul Teologic de la Rizarios, lângă Muzeul Bizantin din Atena. L-am dăruit Greciei după expoziţia mea, «Raport către Bizant» Grecii sunt ataşaţi Credintei, noi suntem ataşaţi Serviciilor. Fiecare popor cu valorile sale”. Sunt curios cum ar arăta un nou „CLOPOT”, marca „Râmniceanu”, așezat, în anul de grație 2019 (la 30 de ani de la așa-zisa „Revoluție”), în centrul capitalei României, într-o piață a Serviciilor. să zicem în Piața Constituției. La doi pași de… Statul Paralel. Dar, oare, cum ar arăta un al treilea „CLOPOT”, marca Râmniceanu, în anul de grație 20.20, într-o piață a Serviciilor Europene? Să zicem… la Bruxelles?!…

  7. La un moment dat am fost tentat sa intrerup lectura: … sistemul actual, reprezentat de vechi slujitori ai sistemului comunist etc. Asa o fi, dar la butoane sunt din totdeauna securistii. Am ragusit strigand cu totii in ’90 in acea „zona libera de comunism” din pta Universitatii tot felul de lozinci anticomuniste in timp ce „zona libera” colcaia de securisti mierosi sau in misiune ce ne fotografiau pe ascuns. Noi aveam treaba cu comunistii (!) in timp ce securistii care ne dadea permanent aceasta treaba deveneau discret venalii afaceristi de maine. Am continuat lectura sperand totusi sa citesc cuvantul magic si lamuritor a toate: SECURITATEA. Spre satisfactia mea l-am gasit spre finalul acestor randuri in care mi-am regasit perfect amintiri din trecut si nemultumiri din prezent drept pentru care ii multumesc respectatului autor. Totusi, toti cei amintiti mai sus de autor au avut si au inainte de toate relatii stranse cu securitatea.

  8. https://evenimentulistoric.ro/petre-roman-urmarit-din-boscheti-de-cea-mai-puternica-femeie-di.html?utm_source=parteneri&utm_medium=referral

    „Zoe era eleva, domnul Petre Roman tocmai terminase liceul.  Se intalneau de obicei in parcul Herastrau. Se plimbau de mana in parc”
     …
    „A fost suficient ca Petre sa dispara la studii, la Toulouse, in Franta”

    Ce s-a intamplat de fapt?
    Ceausestii fara sa voia lor, l-a trimis pe cel care incerca sa se infiltreze in cercuri inalte(asa cum le este obiceiul neamului din care face parte, de a se infiltra ca lupii in turma de oi) pe individul evreu petre roman, fiul evreului comunist  Walter Roman născut Ernst sau Ernő Neulander, in occidentul apostat iudeomason, pentru ca apoi sa vina ca un „om al poporului”, imbracat intr-un pulover  rosu, la lovitura de stat din decembrie 1989(asa cum peste 28 de ani, un alt alogen parazit, avea sa apara in Piata Universitatii, tot ca o coincidenta, imbracat in geaca rosie  pentru a instiga la revolta)
    Pentru ca acest alogen, „om al poporului”, sa fie primul prim ministru,  care impreuna cu alt evreu,  brucan (saul bruckner) sa puna  bazele distrugerii si vanzarii economiei tarii la straini – legea 12/1990 – zisa legea brucan, si sa declare prin lozinci parsive de genul : „economia romaneasca e un morman de fier vechi” !
    Vanzare de neam, care continua si in ziua de azi, prin alogenii care s-au infiltrat ca lupii la oi in toate institutiile statului si decid in numele nostru dar in interesul lor , prin statul lor de „drept”, prin „valorile” lor occidentale anticrestine si antinationale, prin politica lor „corecta”, prin „justitea” lor „independenta”, cum sa fim jefuiti mai bine pas cu pas, nemteste, cum sa fim asupriti si batjocoriti de straini mai bine, cum sa fim exterminati, subminati si goniti de pe pamantul nostru stramosesc, pentru a fi invadati de straini si jefuiti de corporatiile si multinationalele occidentale!

  9. Scuze. Nu mi-am dat seama ca respectivul clopot este opera artistului, deci proprietatea sa. Citind cam fugitiv, mi s-a parut ca acesta fusese recuperat din ruinele vreunei biserici demolate atunci. Rog acceptarea corectiei.

  10. Romanii nu sunt orbi,sunt suspiciosi, se vor uita mai intai la interlocutor si apoi la ce zice acesta- din spirit ancestral de autoconservare. Nu se vor lasa pacaliti a doua oara cu o schema similara!

  11. Verticalitate și demnitate națională! Uitasem că mai există români conștienți și responsabili față de identitatea lor.

  12. Domnule Stefan Ramniceanu , cu tot respectul , va contraziceti flagrant : ” Cum sa respect sistemul actual reprezentat de vechi slujitori ai sistemului comunist ce astazi si-au plasat copii pe orbita puterii ce e pe cale de a deveni proprietate , avand in plus si impertinenta sa ne dea lectii de anticomunism ?” Dupa o revolutie , nu o sa vina nici un sfant pe un cal alb sa arate calea dreapta de urmat , orice societate se primeneste extrem de greu , exercitiul democratic musteste in pasi mici facuti cu oameni ce traiesc sub vremuri , trebuie sa existe niste forte ale opozitiei care sa scoata tara din conservatorism si sa o directioneze in hatisurile postcomuniste . Ce facem , legiferam inertia si balaceala in mocirla pesedista postrevolutionara girand tortionarii si ascunzandu-ne dupa teoria lui Schuman si martiriul lui Brancoveanu si al celor patru fii ai sai ? Nimic de perioada Iliescu , Roman , Nastase , Dragnea et.comp ? Mesajul pare mai degraba al unui om inchistat in dogme si revelatii nationaliste ce sugruma iesirea din labirint .” Arta ne ajuta sa ne vedem si sa recunoastem uratul din noi pentru a deveni mai curati .” Tare ma tem ca mari artisti nu au reusit si nu reusesc sa traiasca aceasta revelatie , ramanand tributari oscilatiilor dintre avantajele imediate si constiinta . Bietul Farfuridi : ” Din doua una , dati-mi voie : ori sa se revizuiasca , primesc ! Dar sa nu se schimbe nimica ; ori sa nu se revizuiasca , primesc ! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo , si anume in punctele …esentiale …! Din aceasta dilema nu puteti iesi … Am zis !”

  13. Cu asemenea comentariu, raspunsul e simplu: pentru tine, anonim pierdut printre substantive.

  14. Domnule Ștefan din tot ce spuneți răzbate că trăiți revoltă și disperare, și asta ințelegând că locuiți la Paris. Dar noi, noi care trăim în România și trăim cu drag fiincă aceasta-i țara noastră și a fost a părinților noștii și credem că este a copiilor și nepoților noștrii, noi ce ce sentimente să trăim? Președenție după președenție se prăvale peste noi, lustru după lustru se scurge din clepsidră, și cum “vremea-ndreptării nu vine” ce să zicem? Paradoxul este că și copii noștrii asta neînsemnând pe care i-am dus din Baia Mare, Oradea, Breșov la Țebea, la muzeul de Istorie, la Tezaur, la Eminescu la Bellu și înainte și după de 1990, care se revoltau că în timp ce părinții beau “nechezol” unii colegi de clasă vin de acasă cu sticla de suc cu cafea și o pun pe masă la tovarășa învățătoare, că unii colegi de clasă ,aceeași, au portocale, smochine, cicolată, trening de Bacău, că merg la mare la tabara Pionierul, ei bine copii noștrii îi votează pe copii de activiști, securiști, milițiști cei cu sticla de cafea spagă, și sunt convinși că Dan Barna este salvatorul, providențialul momentului. Credea-i că dacă sunt citiți și umblați prin lume nu mai pot fi manipulați ușor. Ași, au fost destui ultimii10 ani de ofensivă media, și net ca să le adoarmă cunoștințele și să-i tribalizeze. Scriu asta fiindcă nu văd cum se va selecta generația nouă care va aduce schimbarea.

  15. Du-te te culca , n-ai inteles nimic ! Ar trebui sa bata clopotele ultimativ pentru d-astia ca tine , sa nu trebuiasca sa prelungim tranzitia pana-n secolul XXII .

  16. ” Intreaga admiratie fata de discursul curajos al Principesei Margareta in fata olandezilor . Verticalitate si demnitate nationala ! Uitasem ca mai exista .” Lipseste un discurs curajos in fata natiunii cu repunerea in drepturi a printului Nicolae si ungerea ca Rege , ar fi o reparatie morala si o bucurie imensa pentru romanii de pretutindeni . Asta da solutie ! Pana atunci , discursuri curajoase cu eficienta minima , prietenii stiu de ce !

  17. Nu sunt deloc cititi incepand cu copilaria si de aceea sunt manipulabili. Sunt „cititi’, dar cititori de online si mai ales FB.

  18. Un articol exceptional, sris de un OM DEOSEBIT.
    Chapeau bas, Stefan Ramniceanu !

  19. Stiti ce este mai curis in legatura cu manastirea Vacaresti?
    La mmijlocul anilor 70 la manstiore au inceput lucrari de restaurare. Nu pe banii Patriarhiuei ci ai Ministeului Culturii!!! E ceva „putres in Danemarca” ca sa il citez pe Fluturasulita Wilhelm

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.