Puterea urbană își schimbă fața în metropole. Funcțiile mari nu mai sunt „rezervate” unui tipar

Elif Eralp nu e doar un nume nou pe afișele electorale din Berlin. Este semnul unei schimbări profunde în politica mondială. Candidata formațiunii Die Linke (partid de stânga radical), născută din părinți turci, ar putea deveni prima primăriță a capitalei germane cu rădăcini musulmane. Berlinul, oraș marcat de istorie, migrație și fracturi sociale, ar putea fi condus de o femeie. Și nu orice femeie, ci una de stânga, crescută în familii de refugiați. Pentru mulți, voturile obținute de Elif au fost considerate suprinzătoare. Germania pare a fi într-un moment în care vechile certitudini și noile realități demografice luptă pentru supremație.

Un precedent de menționat

Ascensiunea lui Eralp nu apare din neant. Europa are deja un precedent puternic: Londra. Sadiq Khan, fiu de șofer de autobuz pakistanez, conduce capitala britanică din 2016. El a devenit simbolul unei generații de primari care nu mai arată ca „manualul clasic” al puterii. Khan a câștigat și recâștigat mandatul cu un mesaj centrat pe transport public accesibil, reducerea poluării și incluziune socială. În mandatul său, Londra a devenit  un fel de „laborator de politici urbane verzi”. Pe de altă parte, a fost și scena unei confruntări dure cu populismul antiimigrație. Faptul că un politician cu origini musulmane gestionează unul dintre cele mai mari bugete municipale din Europa este un semn uriaș. El a normalizat, pentru milioane de oameni, ideea că diversitatea poate sta în fruntea orașului. Nu doar la periferie sau în orașele mici.

Exemplul Rotterdam

Rotterdamul a mers chiar mai departe. Ahmed Aboutaleb, născut în Maroc, a condus orașul-port din Țările de Jos timp de 15 ani. În acest timp, l-a transformat într-un exemplu de integrare și pragmatism administrativ. Primar musulman într-un stat care n-a fost chiar strain de tensiuni identitare, Aboutaleb a mizat pe disciplină, securitate și dezvoltare economică. Și i-a ieșit. Așa a reușit să fie respectat și de imigranți, și de comunitatea economică.

În Belgia, Bruxelles-ul trăiește aceeași schimbare. Adevărat că fragmentată pe districte. Ahmed Laaouej, fost primar la Koekelberg, și Ridouane Chahid, primar (interimar, ce-i drept) la Evere, ambii de origine marocană, au avut un important cuvânt de spus în două zone importante ale capitalei europene. În Franța, Mohamed Gnabaly la Île‑Saint‑Denis și Azzedine Taïbi la Stains sunt figuri centrale în suburbii pariziene.

Toate aceste orașe au în comun același lucru. Administrația locală nu se mai alege doar din elita omogenă, ci este oglinda unei societăți amestecate. O societate în care identitatea religioasă sau etnică nu mai blochează accesul la funcția de primar.

Valul nu se oprește în Europa

Dincolo de Atlantic, New Yorkul a făcut un pas istoric anul acesta. Zohran Kwame Mamdani, născut în Kampala, Uganda, din părinți de origine indiană, a devenit primul primar musulman al celui mai cunoscut oraș american.

Democrat și membru al Democratic Socialists of America, Mamdani a câștigat cu un program radical de stânga. El a promis, printre altele, înghețarea chiriilor și transport public gratuit.

În primele luni de mandat, a închis un deficit bugetar uriaș, a extins rețeaua de benzi de autobuz și biciclete, a creat birouri dedicate comunității LGBTQIA+. De asemenea, a impus înghețarea chiriilor pentru contractele de unu și doi ani. New Yorkul, oraș simbol al capitalismului global, este condus de un primar musulman, de stânga, cu biografie de immigrant. Este o combinație care, acum un deceniu, părea imposibilă. Chiar dacă, ani de zile, New Yorkul a fost condus de Rudolf Giuliani, dar acesta era considerat un alt tip de imigrant.

Noua hartă a puterii urbane

Dacă ar fi să privim în ansamblu Berlinul lui Eralp, Londra lui Khan, Rotterdamul lui Aboutaleb, Bruxelles-ul lui Laaouej și Chahid, New Yorkul lui Mamdani, am putea spune că acestea desenează o hartă nouă a puterii urbane. Faptul că tot mai mulți dintre ei sunt musulmani, copii de imigranți sau persoane cu backgrounduri minoritare arată că orașele mari au devenit primele spații în care democrația își asumă diversitatea. Și de data aceasta pe bune, nu doar la nivel declarativ ca până acum.

Apariția unor astfel de primari schimbă, în sfârșit, percepția despre cine are dreptul să conducă un oraș.

Liderul clanului suspectat inițial de furtul tezaurului dacic petrece cu Die Linke la Berlin