Brâncuși – Absolutul lucrurilor
Dalta a cioplit somnul amurgului,
Pe spinarea dealului, Muza a închis ochii.
Întâiul ţipăt s-a spart de colţurile vieţii.
Pasul pruncului lasă urma inimii
Ascunsă sub tălpile de lapte.
Nevăzătorul cu ochi în palme
Atinge lumina din căuşul pietrei.
Adam şi Eva au încremenit
În sărutul de la capătul nopţii.
Privirea fără chip
Se sprijină de aripa heruvimului.
Barda ciopleşte din timp, trepte spre nemărginire.
Fulgerul are forma păsării,
Zbor fără aripi, călăuză a sunetului.
În jurul aurei, timpul s-a topit în clepsidrele-scaune.
Poarta e un pod spre cealaltă viaţă,
Sărutul priveşte cu irişi de calcar.
Înţelepciunea Pământului se leapădă
De păcat şi moarte.
Meşterul a zidit rugăciunea în albul chiliei,
Luminând grădinile Edenului.
Ștefan Râmniceanu
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.