Auto-lovitură de stat eșuată în Coreea de Sud

Miercuri, aproape de miezul nopții, președintele Coreei de Sud a șocat întreaga lume impunând legea marțială în țară. Este pentru prima oara când armata primește puterea in Coreea de Sud, după îndepărtarea dictaturii militare, în 1987. Motivul invocat de președintele conservator Yoon Suk Yeol este că Partidul Democrat, principala forță de opoziție, și-a aliniat pozițiile cu Correea de Nord comunistă. Președintele a promis să ”zdrobească forțele antistatale” și să elimine ”forțele pro-Coreea de Nord”, să protejeze ”ordinea constituțională și libertatea”. Șeful Statului Major al Armatei Coreei de Sud a explicat că apărarea ”libertății” va însemna interzicerea activității politice, inclusiv a parlamentului de la Seul și a partidelor politice, iar încălcarea acestor noi reguli se va pedepsi cu închisoarea. Președintele a declarat că deputații opoziției (care domină parlamentul) ”paralizează justiția intimidându-i și îndepărtându-i din funcție pe mulți dintre judecători și procurori”.

În miez de noapte, militarii au intrat în clădirea Adunării Naționale, pentru a nu permite intrarea deputaților. Mulți dintre ei au reușit să ajungă în clădire și au reușit să voteze împotriva legii marțiale instituite de președinte.  Au votat împotriva legii marțiale și membri ai partidului prezidențial (care este minoritar în parlament, după alegerile din acest an). Chiar liderul partidului Puterea Poporului a declarat că decizia lui Yoon este ”greșită”. După votul din parlament, președintele a anulat decretul de instituire a legii marțiale, care a durat doar câteva ore. La scurt timp, politia a început sa-l investigheze pe presedinte pentru ”insurecție”, iar ministru Apărării și-a depus demisia. Opoziția a depus o moțiune pentru suspendarea președintelui care va fi supusă votului până la finalul săptămânii. Pentru suspendare sunt necesare doar opt voturi din partea partidului prezidențial.

În Coreea de Sud există spioni ai regimului de la Phenian, există și influență ideologica, însă totul este la un nivel net inferior influenței și acțiunilor subversive ale Chinei. Mai degrabă, legea marțială efemera decretată de președintele Yoon are de-a face cu faptul că pierde puterea. Partidul Puterea Poporului este, de fapt, fostul Partid al Libertății condus de fosta președinta Park Geun-Hye (fiica generalului Park Chunh Hee, al treilea președinte al țării, care a condus o dictatură militara din 1962 până în 1979, cand a fost asasinat), care a fost destituită și condamnată la 24 de ani de închisoare pentru corupție. Popularitatea președintelui Yoon, care a grațiat-o pe fosta președintă Park, a coborât în doi ani de mandat la 15%, inclusiv în urma unui scandal de trafic de influență în care a fost implicată soția sa. În plus, creșterea economică a Coreei de Sud este sub 2% pentru al doilea an consecutiv, fapt nemaiîntâlnit în ultimii 70 de ani.

În schimb, pentru doi ani la rând președintele Yoob a participat la Summiturile NATO – la Madrid și Vilnius – și a început să cocheteze cu organizația QUAD (SUA, Japonia, Australia și India), creată pentru a contrabalansa influența chineză în Asia de Sud-Est. Coreea de Sud a trimis ajutoare în Ucraina în ultimii doi ani, iar cooperarea cu țările vest-europene si SUA în ce privește războiul din Ucraina s-a intensificat după ce Rusia a apelat la armele nord-coreene și apoi chiar la sprijinul militarilor nord-coreeni.

În mod tradițional, guvernele conservatoare de la Seul au înclinat către o relație de confruntare cu Phenianul și o relație rece cu China, dar de apropiere pregnantă de SUA și de Japonia (cu care au făcut pași spre reconciliere după perioada de ocupație din 1910 până în 1945). De cealaltă parte, liberalii sud-coreeni au avut deschidere față de Coreea de Nord (pe strategia refacerii unității peninsulei prin cooperare) și față de China, în vreme ce relațiile cu Japonia și SUA au avut de suferit. Ultimul președinte de stânga Moon Jae In, a cerut chiar SUA să retragă elemente ale unui scut antirachetă, pentru a reduce îngrijorările Chinei.

Jumătate din marile companii sud-coreene, sunt pe cale să-și reducă numărul de angajați în 2025. Pe acest fond, și cu o opoziție majoritară în parlament (începând din acest an), președintele Yoon a fost supus la nu mai puțin de 23 de proceduri de impeachment în cei doi ani de când a venit la putere. Cel mai probabil, după episodul legii marțiale, Yoon va fi din nou supus unui impeachment, cu șanse mari să fie destituit. ”Zilele lui Yoon sunt numărate”, spune Bruce Killinger, fost angajat CIA specializat pe afaceri coreene, citat de presa americana.

Relația comercială cu China este esențială pentru Coreea de Sud,  cu atât mai mult după ce se va instala administrația Trump, care a avertizat că toate importurile din Coreea de Sud vor fi taxate cu 20%. Ar fi o lovitură grea pentru companiile Kia si Hyundai. Influența Chinei este masivă și la nivel cultural si ideologic. Țara are cele mai multe Institute Confucius din lume. La Universitatea Națională din Seul există o încăpere specială dedicată operelor președintelui chinez Xi Jinping, însă niciun asemenea spațiu dedicate părinților fondatori ai Coreei de Sud

Aste pentru că istoria Coreei de Sud a fost plină de lovituri de stat, dictaturi și asasinate. Primul președinte, Syngman Rhee (1948-1960) a fost îndepărtat de la putere, la fel și cel de al doilea. A treilea președinte, Park Chung- Hee, a fost asasinat după o dictatură de 17 ani. Succesorul său a fost îndepărtat de o lovitură de stat militară. Apoi, Chun Doo-hwan (1981-1988) a fost condamnat la moarte după încheierea mandatului. Apoi, până la președinta Park, a fost un șir de președinți întemnițați în timpul mandatului sau destituiți de parlament. Liberalul Moon Jae In și președintele Kim Dae-jung (1998-2003) au fost singurii care și-au dus la bun sfârșit mandatul și nu au fost condmnați în legătură cu activitatea lor prezidențială. Iar totul s-a petrecut pe fondul ascensiunii unor mari conglomerate industriale (cheobol) care au capturat puterea politică și au asfixiat întreprinderile mici și mijlocii, creând un model social și de carieră extrem de dificil pentru generațiile tinere. Nu este neapărat cel mai bun model de urmat pentru Ucraina post-război, așa cum au sugerat nu o dată publicații precum Foreign Policy și Foreign Affairs.