Baconschi dezinformează utilizând site-ul MAE

Un document privind votul prin corespondenţă postat pe site-ul MAE este contrazis de un studiu al Comisiei de la Veneţia dat publicităţii zilele trecute. MAE a umflat copios numărul statelor unde se practică votul prin corespondenţă pentru diaspora.

39 nu este egal cu 21!

Pentru a-şi susţine proiectul de lege care „urmează” să aducă 1 milioan de voturi PDL, de pe site-ul MAE, ministerul condus de promotorul legii, Teodor Baconschi, sub un titlu împrumutat parcă din limbajul antedecembrist, „Din practica altor state” aflăm următoarele: „Aproximativ 39 de state au ales varianta votului prin corespondenţă. Circa 25 de state au ales o procedură mixtă, iar în 18 din aceste state, unul dintre tipurile de vot este votul prin corespondenţă. Dintre statele europene, doar Estonia a ales alături de metoda clasică alte două metode alternative (votul prin corespondenţă şi votul electronic)”.

De unde a scos MAE aceste date nu se precizează în document. În schimb, într-un document dat recent publicităţii de către Comisia de la Veneţia (un studiu referitor la votul cetăţenilor aflaţi în afara graniţelor statului lor aflăm cu totul alte date. „The citizens of 21 countries can vote by post…” (Cetăţenii din 21 de ţări pot să voteze prin poştă – n.r.). Conform documentului european, situaţia este următoarea: dintre statele componente ale Uniunii Europene, votul prin poştă ca unică metodă de vot întâlnim în Austria, Germania, Italia, Irlanda, Luxemburg, Slovacia şi Spania; în Liechtenstein, stat non-UE, şi în Mexic. În alte state: Belgia, Estonia, Letonia, Lithuania, Olanda, Portugalia, Slovenia, Suedia şi Marea Britanie – din UE, Bosnia şi Herţegovina, Elveţia – state non-UE şi Kîrgîzstan pe lângă votul prin poştă se mai practică şi votul direct cel electronic sau anticipat.

„Inexactităţile” documentului MAE

Documentul MAE – care cu siguranţă va fi utilizat drept argument atunci când proiectul de lege va fi supus adoptării – conţine multe inexactităţi (asta ca să ne exprimăm elegant). Astfel ni se prezintă o serie de state – Australia, Canada, Filipine, India, Japonia, Noua Zeelandă, SUA – unde se utilizează votul prin corespondenţă. Ce nu se spune în document este însă esenţial: acest tip de vot este utilizat în interiorul graniţelor, nu în afara lor.

Tot MAE dă Franţa şi Danemarca pe lista statelor cu vot prin corespondenţă. O gravă eroare. În Franţa a funcţionat un sistem de vot electronic la care s-a renunţat (ca în majoritatea statelor care au testat sistemul) şi se mai utilizează votul prin reprezentant, care nu este însă un sistem clasic de vot prin poştă. În ceea ce priveşte Danemarca, aici doar persoanele care domiciliază în ţară şi care ştiu că vor lipsi temporar în perioada unui scrutin votează anticipat. De asemenea, documentul MAE uită să precizeze că votul prin corespondenţă poştală din Irlanda este utilizat doar de membrii Corpului Diplomatic şi militarii aflaţi în misiune. De altfel, doar aceste două categorii au dreptul să voteze în străinătate. O situaţie similară întâlnim şi în Israel. (Practic în cazul celor două state nu se poate vorbi de un drept de vot pentru cetăţenii aflaţi în străinătate.)

Dar iată ce ne spune MAE referitor la Irlanda: „Din 1992, Irlanda a introdus votul prin corespondenţă la alegerile prezidenţiale, legislative, locale şi referendumuri. Un raport al unei Comisii Independente privind votul electronic din 2006 a amânat aplicarea unui sistem electronic de vot, considernâdu-se că la acel momentul nu se poate recomanda folosirea acelui sistem. Prin raport s-a cerut îmbunătăţirea sistemului prezentat pe nu mai puţin de opt direcţii principale, de la adoptarea unor sisteme de securitate adecvate până la înlocuireasoftului folosit pentru îndeplinirea tuturor criteriilor impuse”.

În 10 state europene (4 din UE), diaspora nici măcar nu votează

Nu în toată Europa cetăţenii unui stat aflaţi în afara graniţelor au drept de vot. În primul rând trebuie să menţionăm că, dintre statele din Uniunea Europeană, alegătorii din Cipru, Grecia şi Malta din afara graniţelor nu au drept de vot. În Malta există o prevedere prin care alegătorilor plecaţi din ţară li se decontează 90% din cheltuielile de transport dacă în ziua scrutinului se întorc special acasă pentru a vota. Tot în categoria statelor UE unde votul „extern” nu este utilizat intră şi Irlanda. Aici există o foarte mică excepţie: doar militarii aflaţi în misiuni în afara graniţelor şi membri corpului diplomatic votează. (Dintre statele non- UE, în Albania, Andorra, Muntenegru, San Marino şi Turcia nu au instituţia votului în străinătate, iar în Armenia, din 2007 s-a renunţat la votul din străinătate din cauza faptului că mulţi dintre membri diasporei au obţinut dublă cetăţenie. Despre această situaţie – state europene care nu recunosc diasporei dreptul la vot – domnul Baconschi nu suflă nici un cuvânt. Dezinformarea se face şi prin omisiune.

Votează doar cei temporar plecaţi din ţară

Alte două state din UE, Danemarca şi Ungaria, permit doar cetăţenilor plecaţi temporar din ţară să voteze în afara graniţelor, condiţia fiind ca respectivii să fie domiciliaţi în cele două ţări, în Ungaria existând şi o condiţie suplimentară, şi anume aceea de a fi înscris în registrul electoral naţional. Dintre statele non-UE, situaţia este similară în Bosnia şi Herţegovina, Liechtenstein, Macedonia şi Ucraina, cu menţiunea că, în ceea ce priveşte Ucraina, drept de vot au doar cei plecaţi din ţară în interes legitim. Nici despre această situaţie ministrul de externe nu aminteşte nimic în apariţiile sale publice sau în documente.