Banca Mondială: Lăsați-i în pace pe bancherii centrali

Președintele Băncii Mondiale a ales să-și însoțească ieșirea din scenă cu un raport sumbru despre economia globală și cu un apel pentru menținerea independenței băncilor centrale și pentru lupta împotriva schimbărilor climatice. Banca Mondială, unul dintre pilonii sistemului financiar internațional creat la Bretton Woods în 1944, avertizează că problemele economiei mondiale țin de atacurile politicienilor asupra intangibililor guvernatori ai băncilor centrale, de încercările acelorași politicieni de a prelua controlul asupra comerțului țărilor lor și de proasta gestionare a fenomenului migratiei.

Americanul Jim Yoong Kim a decis să părăsească conducerea Bancii Mondiale pe 1 februarie, cu trei ani înaintea încheierii celui de al doilea mandat, pentru care a fost nominalizat de fostul președinte Barack Obama. Regula nescrisă a sistemului de la Bretton Woods este ca șeful Băncii Mondiale să fie un american, iar cel al FMI să fie un european. Opinia cvasiunanimă a analiștilor este că demisia lui Kim se datorează tensiunilor dintre conducerea Băncii Mondiale și administrația Trump, care s-a remarcat în ultimele luni prin atacurile asupra sistemului bancar central din SUA, Federal Reserve, acuzat de Trump că a majorat dobânzile și în acest fel condamnă economia americană la o crestere mai redusă, președintele considerându-se sabotat în politice sale economice.

Economiștii de la Banca Mondială au ales titluri de rău augur pentru prezentarea raportului lor pentru 2019 – ”Perspective economice globale – orizonturi întunecate”, respectiv ”Se adună norii futunii pentru economia globală”. Par niște exprimări mult prea fataliste, câtă vreme raportul reduce estimarea creșterii economice globale pentru 2019 la 2,9%, față de 3% în anul precedent.

Pentru economiștii instituției financiare de la Washington sunt limpezi cauzele ”furtunii” care se pregătește, și anume statele națiune. ”Independența și transparența greu obținute de băncile centrale s-ar putea eroda sub presiunea de a finanța guvernele. Datoriile crescânde ar putea reduce angajamentul de a menține regimuri fiscale și monetare puternice. Dacă presiunile inflaționiste globale vor crește, politicienii își pot proteja alegătorii sprintr-un mai mare sprijin pentru independența băncilor centrale, construind cadre fiscale care să asigure sustenabilitatea și menținând plase de siguranță pentru perioadele de dificultăți economice. Lecțiile din trecut despre datorii, încrederea în instiuțiile publice, securitatea alimentară și stabilitatea prețurilor pot fi un ghid într-um mediu tot mai volatil”.

”Băncile centrale vor continua să renunțe la politicile de acomodare care au susținut recuperarea de după criza financiară globala din urmă cu zece ani. Disputele comerciale pot escalada. Nivelurile mai mari ale datoriilor au făcut ca unele economii, în special cele mai sărace, să fie mai vulnerabile la creșterea dobânzilor, au dus la modificarea încrederii investitorilor și la fluctuații ale ratelor de schimb. În plus, evenimentele meteorologice sporesc posibilitatea creșterii preturilor la alimente, ceea ce poata adânci sărăcia”.

Așadar, după un deceniu de criză financiară și economică, în care însă marile corporații și bogații lumii și-au sporit averile mai mult ca niciodată, Banca Mondială nu consideră ca inegalitățile crescânde sunt marea problemă a economiei globale, ci faptul că bancherii centrali sunt deranjați în activitatea lor de conducerea politică, că factorii meteorologici (a se citi schimbările climatice) sunt maea problamă, alături de tensiunile comerciale (a se citi încercările președintelui Trump de a prelua controlul asupra comerțului american). În plus, pentru Banca Mondială este foarte important războiul declarat banilor fizici, care ar trebui eliminați (așa cum se întâmplă în ultimii ani în India sau Suedia), sub pretextul luptei împotriva economiilor informale.

Președintele Băncii Mondiale alege să iasă din scenă cu un raport de aproape 300 de pagini despre perspectivele sumbre ale economiei lumii, un raport ce poate fi rezumat astfel: dacă tot se adună nori negri asupra economiei, lăsați-i pe bancherii centrali să-i adune și să-i mute de colo colo, nu pe politicieni, a căror sarcina principală este să continue mai departe cu politica de austeritate.