Cine nu ştie despre ce vorbim să se uite pe Google: „BANCNOTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă şi care îndeplineşte funcţia de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germană Banknote, franceză bank-note“.
Acum, totul fiind clar, putem vorbi în cunoştinţă de cauză despre ticăloşia reprezentată de falsificarea bancnotelor.
Într-o societate normală, bancnota este rezultatul dezvoltării economice şi are scopul de a înlocui trocul de multe ori atât de incomod. Încă din şcoala primară, ni se spune că acela ce îndrăzneşte să falsifice o asemenea hârtie de valoare la purtător – şi să se mai şi folosească de ea! – nu face decât să sfideze aportul celorlalţi la dezvoltarea economică.
De data aceasta, este evident de ce nu vom prezenta un istoric al falsificării bancnotelor: pentru că, iniţial, semnul bănesc oficial nu se prezenta sub formă de hârtie de valoare, ci, în cea de a treia civilizaţie terestră, sub formă de pietre colorate şi măiestru şlefuite, ori în cea de a noua civilizaţie terestră, sub formă de bucăţele de fildeş din colţii unor animale astăzi dispărute. Oricum, deşi şi acestea şi-au găsit ticăloşi care să le falsifice, nu putem spune că erau hârtii. Totuşi, vom aminti aici pe nemernicul Glupo Klam, cel mai cunoscut falsificator de pietre colorate din cea de a treia civilizaţie terestră, ori pe Rumpy, cel niciodată prins în flagrant, el fiind şeful cartelului Rumpy şi Fiii, cartelul de interlopi specializaţi în falsificarea şi plasarea de protomonede – atenţie: nu de hârtii! (În fond, aceste piese au avut acelaşi rol ca şi monedele de astăzi, cele care nici ele nu se află neapărat pe suport de hârtie.) Rumpy, dar mai ales fiul său mijlociu, Rostro Pascualino, obişnuiau să plaseze la jocurile mecanice asemenea protomonede false, iar naivii se păcăleau câştigând piesele fără valoare reală, dar plătind cu bani buni ameţitoarele consumaţii de alcool şi seminţe de dovleac obişnuite în lungile partide de stat în faţa aparatelor de trişat, cum le-a denumit însuşi domnul Tromwater, fratele, şoferul, contabilul şi felcerul personal al lui Rumpy.
Şi nu vom prezenta pe larg un istoric al falsificării banilor, ca să nu dăm idei ticăloşilor falsificatori ori doar potenţiali falsificatori contemporani. (De pildă, falsurile de monedă în cea de a şasea civilizaţie terestră au ajuns la asemenea performanţe, încât au apărut procedee şi tehnici apte de a realiza foarte simplu exemplare identice cu originalele. Dacă am scoate din uitare acele procedee, pericolul de a fi utilizate de mârşavii falsificatori contemporani ar fi iminent şi cu consecinţe greu de calculat. În aceeaşi paranteză vom mai adăuga că a şasea civilizaţie terestră tocmai din această pricină a dispărut, falsul perfect fiind cel ce a făcut imposibilă orice activitate productivă.)
bancnote falsificate au bancnote false aici este dilema …noua..poor romanien ..romanez.