Banu’ și ora exactă în premieră

„Te iei prea în serios“, mi-am zis când coboram la metrou. Știam că este o repetiție înaintea avanpremierei la Sala Dalles și comedia nu e chiar punctul meu forte atunci când e vorba despre teatru. „Eu dau banu’, eu dau ora exactă“ este o montare a unui text de Nicole Duțu. Regia o semnează Răzvan Oprea, iar premiera oficială este în această seară, de la ora 19.00, la Sala Dalles din București.

Am întârziat. Marți nu e chiar ziua mea, așa că am uitat să cobor din metrou și am mers trei stații în plus. Mi-a luat un pic de timp până când m-am hotărât dacă mă întorc sau merg mai departe, până la următoarea legătură între magistrale, și mă întorc de acolo. Când am trecut de rafturile cu cărți de la intrarea în Sala Dalles, din sală se auzeau deja replicile actorilor. M-am oprit în hol, în fața unei uși întredeschise ca să-mi pun în ordine cheful de umor și mi-am făcut propriul meu teatru „radiofonic“: „Se sărutau“, aud vocea unuia dintre actori. „Bun, am vreme să aflu în ce punct al piesei am picat cu întârzierea mea“, îmi trece prin minte. „Ia stai puțin, că nici nu te cred“, răspunde o voce feminină din sala de dincolo de micul culoar întunecat.

Doi tineri ies din sală și mă văd la ușă cu pixul sprijinit în pagina cu pătrățele a carnetului de notițe: „vrei să intri?“, mă întreabă fata. Începuse să îmi placă varianta audio a repetiției, așa că mai stau două minute, cât să aflu că „ai în față un erou, un Napoleon“ și că vine curând „președintele partidului“. Și atunci intru încet, încercând să aleg dintre cele 400 de scaune un loc în spatele sălii.

Cu ochii pe scaun

Pe primul rând, Răzvan Oprea își juca debutul în postura de regizor și reacționa la ce se întâmpla pe scenă. Asta îmi scăpase cât am stat în spatele ușii, în reveria mea audio. Îl văd și pe colegul Lucian Alecu. Făcea fotografii pentru reportajul de față și ne salutăm din ochi. Îmi pun rucsacul jos fără să scot un sunet și mă uit în spate, să văd dacă nu obturez spațiul vizual al sunetistului. Apuc să-mi văd cu colțul ochiului colegul apropiindu-se și mi se pare că îmi arată ceva înspre spatele sălii, așa că mă întorc din nou. Când revin, Lucian părea să stea în fața mea cu mâna întinsă de ceva timp, așa că privesc din nou în spate, curios ce mi-a scăpat. Nu îmi sare în ochi nimic ieșit din comun, privesc iar spre scenă, doar că, ușor aplecat, Lucian îmi întindea în continuare mâna să ne salutăm. „Auzi, hai să fugim… “, spune Carmen Tănase pe scenă. Îi strâng mâna colegului și el face stânga pe spațiul dintre scaune ca să-și continue demersul fotografic.

Gabriel Fătu are rol dublu, şi doctor (stânga, cu Carmen Tănase), şi politician (dreapta, cu Victor Vurtejanu)

Dacă azi ai fi un pic Titanic

În piesă, Gabriel Fătu, în unul dintre cele două roluri ale sale pornise și el spre ieșire. „Stai să îți spun unde…“, îl oprește vocea partenerei sale de scenă. „Vino sa afli ce este în spatele cortinei politice, cum se fac alianţele, cum se fac majorităţile, cine împarte funcţii şi cum poţi obţine posturi în Guvern“, îmi amintesc eu imediat în ce direcție se anunța că se îndreaptă piesa de teatru. Din distribuție fac parte Carmen Tănase, Ion Ionuț Ciocia, Victor Vurtejanu, Maria Radu, Andreea Mateiu, Monica Odagiu, Răzvan Bănică, Rădița Roșu, Silvia Stanciu, Călina Epuran și Gabriel Fătu. După premiera bucureșteană, spectacolul Teatrului Principal se joacă la Ploiești (13 iunie), Tulcea (23 iunie) și Babadag (24 iunie), pentru a reveni în Capitală pentru o ultimă reprezentație, înainte de vacanță, pe 25 iunie. Ah, da, Napoleon, eroul revoluției recuperat de apele politicii din piesă, este tată de familie, familia Picioruș. Sigur, valsul său politic are ceva titanic. Un pic. Când am ieșit din teatru era ora 13.00. Fix.

Producătorul privat Fătu plătește chirie directorului de stat Fătu

În holul sălii, Gabriel Fătu îmi aduce un pliant cu distribuția și intră repede în poveste. „Lumea zice că eu mi-am pus piesă de teatru la Dalles“, povestește actorul, care acum conduce și instituția în holul căreia ne aflăm. „De fapt, Teatrul Principal e o fundație care funcționează separat și nu are legătură cu Sala Dalles. Plătesc chirie ca să jucăm aici“, povestește Gabriel Fătu. „Piesa lui Nicole Duțu am primit-o acum trei sau patru ani și la prima lectură nu prea am rezonat. După ce mi-am terminat mandatul de consilier la Primăria Municipiului mi-am dat seama că piesa asta e mișto“, spune actorul, și începe să-mi facă o prezentare a replicilor care l-au prins în piesa care se repeta alături. „De ce să vă fure alții, când puteți să ne votați pe noi“, este una dintre remarcile care l-au convins că sforăriile personajelor din piesa lui Nicole Duțu seamănă cu ceea ce a experimentat în lumea politică. „Nu îl știam pe Răzvan Oprea înainte să vină să îmi propună să monteze la Principal. El voia să debuteze cu alt text, care mie nu mi-a plăcut, așa că i-am arătat piesa lui Nicole. «Pe ăsta îl facem», mi-a zis el după ce l-a citit. A durat un pic până când am adunat banii pentru spectacol, pentru că este o producție privată. Răzvan e actor și aici face regia, eu sunt actor și aici sunt și producător. Avem o distribuție dublă pe unele roluri, așa că numai costumele au ajuns pe la 5.000 de euro, iar decorul, spre 7.000.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.