La Chișinău, evoluțiile politice de la București sunt urmărite cu o neliniște care nu se vede întotdeauna în declarațiile oficiale. Republica Moldova nu are luxul de a privi criza politică românească drept o simplă dispută internă între partide. Pentru autoritățile moldovene, România nu este doar un vecin, ci principalul sprijin politic, diplomatic, energetic și european. De aceea, orice fisură majoră în stabilitatea de la București produce automat ecouri la Chișinău.
Criza politică din România, declanșată de retragerea sprijinului PSD pentru premierul Ilie Bolojan și urmată de demisia miniștrilor social-democrați, a lăsat guvernul fără majoritate parlamentară. Ieșirea PSD din guvernare pune în pericol accesul României la fonduri europene și poate deschide o perioadă de blocaj politic de săptămâni sau chiar luni. Pentru București, aceasta este o criză guvernamentală. Pentru Chișinău, este o problemă de securitate regională.
Pe acest fundal, Chișinăul are toate motivele să fie prudent. În aceeași săptămână în care România se confrunta cu instabilitate guvernamentală, ministru rus al Apărării, Serghei Șoigu, vorbea despre presupuse amenințări la adresa cetățenilor ruși din regiunea transnistreană și despre disponibilitatea Moscovei de a folosi toate mijloacele pentru a-i proteja. În limbaj geopolitic, asemenea declarații nu sunt simple comentarii. Sunt semnale de presiune.
În ultimii ani, Republica Moldova și-a construit mare parte din reziliența externă pe relația cu România. Bucureștiul a fost vocea cea mai constantă a Chișinăului în Uniunea Europeană, puntea energetică spre Vest și partenerul care a tratat dosarul moldovenesc ca pe o prioritate strategică. Președinta Maia Sandu a inclus explicit relația strategică cu România printre prioritățile Republicii Moldova pentru 2026, numind-o un pilon central al securității, stabilității, dezvoltării și parcursului european.
Aceasta este miza reală. O Românie instabilă înseamnă mai mult decât o schimbare de guvern la București. Înseamnă întrebări despre continuitatea sprijinului pentru Republica Moldova, despre capacitatea României de a acționa rapid la Bruxelles, despre ritmul proiectelor energetice și infrastructurale și despre soliditatea frontului proeuropean într-o regiune în care Rusia testează permanent vulnerabilități.
La suprafață, Chișinăul păstrează tonul diplomatic. Nu dramatizează, nu intervine în disputele de partid din România și nu comentează direct luptele politice de la București. Dar această reținere nu trebuie confundată cu absența îngrijorării. Dimpotrivă, tocmai tăcerea oficială arată cât de sensibil este momentul. Republica Moldova depinde de stabilitatea României într-un fel în care puține state depind de stabilitatea vecinului lor.
În același timp, această criză oferă forțelor pro-ruse un prilej ideal de atac. Ele nu trebuie să inventeze totul de la zero. Le este suficient să ia instabilitatea reală de la București și să o transforme într-o narațiune toxică. În universul Lumii Ruse România este mereu slabă, România nu mai poate ajuta R. Moldova, parteneriatul cu Bucureștiul este nesigur, iar drumul european al Chișinăului este construit pe un sprijin care se clatină. Așa funcționează propaganda eficientă. Nu pornește întotdeauna de la o minciună totală, ci de la o realitate parțială, pe care o umflă, o deformează și o livrează publicului sub formă de frică.
Relația dintre România și Republica Moldova a fost de mult timp ținta preferată a propagandei pro-ruse. De fiecare dată când Chișinăul face un pas mai hotărât spre Vest, apar aceleași teme, precum pierderea statalității, anexarea de către România, lichidarea identității moldovenești, controlul Bucureștiului asupra Chișinăului. În februarie 2026, Partidul Sociaștilor a instalat panouri anti-unioniste, după ce Igor Dodon a acuzat puterea proeuropeană că ar urmări lichidarea statului prin unire sau anexare la România.
Aceeași linie a fost reluată și de Moscova. În ianuarie 2026, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că ideea unui referendum privind reunificarea Republicii Moldova cu România ar fi distructivă pentru statalitatea moldovenească. Declarația a venit după ce Maia Sandu spusese că ar vota pentru unire, dacă un asemenea referendum ar avea loc, în contextul presiunilor ruse asupra democrației moldovenești.
Aceste basme ale propagandei nu sunt întâmplătoare. Ele urmăresc să transforme România din partener strategic în dușman imaginar. Să slăbească încrederea cetățenilor moldoveni în sprijinul românesc. Să rupă simbolic legătura dintre Chișinău și București înainte ca ea să poată produce efecte ireversibile în plan european. Pentru forțele pro-ruse, România trebuie prezentată nu ca sprijin, ci ca pericol. Nu ca punte spre Europa, ci ca amenințare la statalitate.
Criza de la București le oferă acestora material politic proaspăt. Dacă România are probleme interne, propaganda va spune că Bucureștiul nu mai este un aliat de încredere. Dacă partidele proeuropene se ceartă, propaganda va spune că modelul european este instabil. Dacă guvernul român pierde majoritatea, propaganda va spune că R. Moldova nu trebuie să-și lege viitorul de un stat aflat în turbulență. Iar dacă forțele radicale câștigă teren în România, propaganda va încerca să exporte frica și la Chișinău.
De aceea, liniștea actuală seamănă cu liniștea de dinaintea furtunii. Nu pentru că relația dintre România și Republica Moldova s-ar rupe peste noapte, ci pentru că vulnerabilitățile devin mai vizibile. Moscova nu are nevoie de o ruptură oficială între cele două state. Îi este suficientă o fisură de încredere. O neînțelegere amplificată. O declarație scoasă din context. O criză românească folosită ca dovadă falsă că orientarea proeuropeană a Moldovei este nesigură.
Există și o dimensiune foarte concretă, dincolo de simboluri. Republica Moldova a depins recent de infrastructura energetică legată de România. Linia Isaccea-Vulcănești, care transportă energie din România spre Republica Moldova prin Ucraina, poate acoperi până la 70% din necesarul de electricitate al țării și a fost afectată de atacuri rusești în Ucraina. Așadar, relația cu România nu este doar o formulă diplomatică. Este curent electric, securitate energetică, conectare la Vest și capacitate de supraviețuire în condiții de criză.
Prin urmare, ce se întâmplă la București nu rămâne la București. Se reflectă în calculele de securitate ale Chișinăului, în discursul forțelor pro-ruse și în vulnerabilitatea spațiului informațional de la Chișinău, Bălți, Mărculești, Cahul. România instabilă devine argument pentru cei care vor Republica Moldova izolată. România slăbită devine instrument pentru cei care vor să rupă legătura peste Prut. România absorbită de propriile crize devine oportunitate pentru cei care lucrează împotriva parcursului european al Republicii Moldova.
În acest moment, cea mai mare greșeală ar fi minimalizarea riscului. Criza românească poate trece, guvernul poate fi reconfigurat, partidele pot ajunge la un compromis. Dar propaganda nu așteaptă soluții instituționale. Ea lucrează în timp real. Fiecare zi de incertitudine este folosită pentru a planta neîncredere. Fiecare conflict de la București este reciclat la Chișinău ca avertisment. Fiecare slăbiciune politică devine material pentru atacul împotriva relației dintre cele două state.
Republica Moldova are nevoie de o Românie stabilă, predictibilă și ferm proeuropeană. România are nevoie să înțeleagă că instabilitatea sa internă nu produce efecte doar în propriul parlament, ci și peste Prut. Iar Chișinăul trebuie să fie pregătit pentru o nouă ofensivă informațională, în care criza de la București va fi folosită pentru a lovi una dintre cele mai importante ancore ale securității statului Republica Moldova, mai exact relația strategică cu România.
M-a facut sa plang acest articol!
Cata poezie pe capul autorului:’ Republica Moldova are nevoie de o Românie stabilă, predictibilă și ferm proeuropeană’ ..ce frumos spus,poate fi pus articolul pe note ?
Dragi moldoveni proeuropeni, Pânǎ una-alta Alex Soroș prin Mǎița a pus-o pe românca Dragu guvernatorul antinațional al bǎncii Moldovei, tocmai v-am luat singurul port la Dunǎre, vi se dǎ energie proeuropeanǎ pe datorie de 5 ori mai scumpǎ și cu asta s-a cam terminat cu avuția voastrǎ naționalǎ. Felicitǎri!