– Este poliţaiul comunal sau orăşenesc un tehnocrat?
Ne aflăm în faţa unei întrebări cu adevărat hamletiene. Dar preotul Buturugă? Este şi el tehnocrat au ba? Greu de găsit argumente suficiente pentru un răspuns solid. Nu de alta, dar a circulat şi ideea unui guvern condus de Patriarhul Daniel. O fi şi acesta un tehnocrat? Ţine de corpul bisericesc sau de cel al acoperiţilor în odăjdii? Înainte de a răspunde ar trebui să introducem în ecuaţie şi mandatul formulat de preşedintele Traian Băsescu: „Efortul de a restabili treptat nivelul de trai al românilor”.
Cu câteva zile înainte, performanţele guvernului storceau elogiile preşedintelui şi ale FMI-ului. La două zile, adio! Teatru politic de televiziune. Erau înţeleşi mai demult asupra debarcării. Foalfe peste foalfe! Acuma ne zic că Emil Boc a rămas în fereastră doar pentru „pensia” de la FMI. Prezenţa sa în fotoliul de premier n-a fost decât un truc pentru adormirea lui Jeffrey Franks. L-au plimbat, l-au împachetat, a dat OK şi s-a cărat. Bravos naţiune, ai jucat frumos! Iar pentru Boc, valea şi cară-te învârtindu-te!
Să revenim la scop. Este important, măcar în aparenţă. Să încerci atingerea unui asemenea scop cu un istoric refugiat în diplomaţie şi adăpostit pentru o vreme la serviciile secrete seamănă cu o mare derută. Dacă nu, chiar cu o aiureală. Nu ridici nivelul de trai cu un om baricadat între cărţi de istorie, nici cu acelaşi burduşit de documente secrete, nici cu fandoseli de lux, nici cu obsesii de putere, nici cu colaborări externe de alcov. Nici cu biblia, nici cu pistolul. Nivelul de trai nu creşte cu popa şi cu poliţaiul. Creşte cu economia. Sigur nu cu unii ca Boc, ca Vreme, ca Ariton sau ca Ialomiţianu.
(Invit cititorul la o scurtă pauză. Dimineaţă am avut o întâlnire cu doi oameni de afaceri, în speranţa că ne alegem şi noi cu ceva publicitate. Cu o voce care insinua mister şi importanţă, le-am spus că sunt purtătorul unei rugăminţi exprese. Mătrăşeala politică lasă câţiva oameni importanţi fără slujbă. Iar Traian Băsescu este îngrijorat că oameni care l-au servit riscă să rămână pe drumuri. Cine? Vass şi Ialomiţianu? Eşti nebun! Ce să fac cu ei? Contabil am, iar de blondă la protocol n-am nevoie. Hai, dom’le, se pricepe la economie! Nexam! Dar Blejnar? Eşti şi mai nebun? Vrei să fac puşcărie? Ia-l pe Vreme că ştie tehnologie! Tu glumeşti sau îţi baţi joc de mine? Bătrâne, din toată liota asta de incompetenţi fuduli nu poţi aduna două secretare şi un şofer, necum să selectezi oameni pentru un proiect de firmă! Başca faptul că ăştia care vor veni te urmăresc până în pânzele albe. Se tem că ai făcut cuib de rezistenţă şi te omoară la toate licitaţiile. Nu mai câştigi un contract cât îi hăul.)
Şi dacă Traian Băsescu nu poate opri dezastrul cu Emil Boc şi cu Elena Udrea, cu Blejnar şi cu Ialomiţianu, cu cine să încerce? El, cel trecut pentru o vreme prin Centrul de Informaţii Externe, prin 1984, după ce a spart două petroliere, s-a gândit că ar merita să mai încerce o dată cu foştii săi colegi. Şi criminalii se mai întorc la locul crimei. Necum politicienii, informatorii la locul ciripelilor şi acoperiţii la destinaţia rapoartelor?!
Actul 215 din aventura politică românească începe cu nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu. Tehnocrat sau istoric, traducător sau arhivist, diplomat sau căprar, pocnind din călcâie în faţa preşedintelui? Adică oportunist de mătase?
Tocmai el să conducă guvernul pe drumul de atingere a scopului (se numeşte mandat!) formulat ca un maestru al limbilor publice: „Efortul de a restabili treptat nivelul de trai al românilor”.
Cât de treptat? Până apucă familia Udrea-Cocoş să rentabilizeze magazinul Titan, pe care tocmai l-a luat din păstrarea în care se afla la un misit pe numele Iordăchescu şi l-a trecut pe numele puţoiului, asta până ridică odrasla şi o clădire în centrul vechi al Bucureştilor, unde să dea drumul unui restaurant. Ce, ei nu au voie să aibă un Bonton Palace în buricul târgului? Treptat, băieţi, treptat, până mai strâng nişte bani din vamă şi din taxe, mai ales din alba-neagra cu importurile şi cu returnările de TVA, treptat-treptat, până se liniştesc protestatarii, până controlează alegerile şi până sunt gata să spele putina. Treptat-treptat şi cătinel-cătinel, fire-aţi ai dracului, cum ar zice săracul, speriat de lungimea foamei şi de micul dejun făcut punte peste câteva săptămâni!
Aşadar, treptat-treptat se ocupă SIE de restabilirea nivelului de trai. Cu un program făcut de o altă blondă, la fel de bună ca şi cea de la Dezvoltare şi Turism. Şi cu Partidul progresului. Progres cu Oprea şi cu Miky Şpagă şi cu bietul cântăreţ din măsele Nicolicea. Progres cu ăştia când cu ei nu poţi păzi nici o porumbişte, necum o bostănărie! Progres cu profesorul de sport Petrescu, dar mai ales cu gândirea sa încuietoare, din care ideile ies ca sâmburii din nucă. Adică numai atunci când o spargi.
Aventura politică în toată regula prinde o viteză nebună. Şi e condusă de un om care pe drum a pierdut logica, gândirea democratică, raţiunea politică majoră (adică ţara), spiritul de sacrificiu şi ne împinge cu disperare într-o aiureală dominată de un singur scop personal.
Cum să scape?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.