Băsescu, protectorul incompetenților și corupților

21 iulie 2011

Băsescu a cerut Guvernului să  nu mai plătească arieratele către furnizorii de medicamente.

Cu ce drept face asta ? Mie mi se pare că atitudinea președintelui este un îndemn adresat statului de a nu-și mai onora obligațiile față de furnizorii săi. Nu este prima dată când se întâmplă asta, dar acum parcă este mai explicit decât în alte  rânduri.

Aceste arierate nu sunt altceva decât plăți restante, datorii, sume de bani care ar fi trebuit plătite la o anumită dată convenită anterior. Arieratele la care se referă președintele reprezintă contravaloarea unor medicamente ce au fost livrate în sistem cu luni în urmă. Sistemul le-a folosit, iar acum același sistem nu vrea să le plătească. Altfel spus, încearcă să tragă o țeapă ! Culmea este că președintele, în loc să încerce o mediere a situației așa cum îi cere Constituția, se implică fățiș de partea uneia din părți, tocmai a celei care – deși a beneficiat de servicii – nu vrea să mai plătească. Adică, de partea țeparului !

Arieratele sunt specifice oricărei economii indisciplinate. Este ușor să fii neperformant, să  nu-ți plătește furnizorii și alte cheltuieli, iar sumelor în cauză  să le spui simplu, arierate. Apoi nu-ți mai rămâne decât să te vaieți de mari greutăți în plata arieratelor. Pe vremea lui Ceaușescu, arieratele erau prezente în aproape orice domeniu al economiei naționale. Plățile se făceau mereu cu întârziere. Cu cât un domeniu era mai important, cu atât plătea mai greu. De exemplu, industria siderurgică îi era atât de dragă dictatorului, încât un combinat siderurgic avea dreptul să întârzie plățile la furnizorul de electricitate. Evident, unei fabrici de încălțăminte o astfel de facilitate nu-i era permisă.

Acum, observăm că statul nu este în stare să administreze corect bugetul alimentat de populație prin contribuțiile sale. Asta se numește incompetență. Din nefericire, în loc să ia măsurile care se impun împotriva incompetenților care l-au adus aici, statul se îndreaptă împotriva furnizorilor săi, pe care îi acuză de practici incorecte. Hm ! Poate că aceste practici incorecte există, dar ele trebuiau relevate înainte de a cumpăra marfa, nu după ! Și în nici-un caz în momentul așteptat pentru plată ! Statul are mijloacele de a constata acele practici și mai ales, are obligația de a le corecta. Un primar citat de Hotnews, spunea că achizițiile de medicamente se fac în licitații trucate, în care prețurile medicamentelor ajung să fie mult umflate. Este posibil, dar eu cred că diferența de preț nu ajunge la furnizorul de medicamente, ci la organizatorii licitațiilor, adică la managerii spitalelor și la protectorii politici ai acestora.

În fine, rezolvarea problemei nu se poate face prin încetarea plăților, așa cum pretinde președintele. Într-un stat de drept este nu doar incorect ci și imposibil, pentru că relațiile comerciale sunt guvernate de contracte și legi ce trebuie respectate.

Dar, ca protector al incompetenților și corupților, Băsescu nu se dezminte nici de această dată.

http://horatiubuzatu.wordpress.com/2011/07/21/basescu-protectorul-incompetentilor-si-coruptilor/

Moshe & Mordechai

Eu zic că  e bine

iulie 21, 2011

Aveţi idee cine este Simona Radulescu Edwards? Aflaţi acum: director adjunct la biroul din Paris al ICR. Dacă nu aţi auzit despre doamna cu pricina, nu e nimic. Important e să vă plătiţi impozitele pentru ca femeia să-şi ia leafa. N-am nimic cu femeia, dar… să vedem. Ce o recomandă, în afară de voce şi talent? Faptul că nu mai voia să trăiască în România. Alesese Franţa, dar pe acolo viaţa e grea, banii puţini, iar ministrul nostru de externe ştie asta. Că a jacuzzit pe acolo, la mânărit voturi. Aşa că băiat salon, i-a făcut rost duduiei de serviciu. Că doar nu era să se întoarcă în România, ţară de rahat! Cum patria nu-şi lasă copiii rătăciţi fără un venit, i s-a găsit şi doamnei un job la ICR. Dacă nu curge… pică. Că vorba ceea, din CV se vede că are şi experienţa şi anvergura culturală necesară. Doar a fost responsabilă cu “cercetarea documentară”, acu’ vreo 14-1 ani, la firma unui domn care ( surpriză!) poartă acelaşi nume ca şi dânsa. Nu o cunosc pe duduie, nici nu-s interesant, dar trecând prin CV-ul ei e uşor de reconstituit o biografie. (măritat, plecat în Franţa, frecat menta, foame etc.).O puteţi face dacă aveţi chef. Una peste alta, din vânzătoare la librărie, duduia a devenit director adjunct la ICR. Să ne fie de bine.

http://moshemordechai.wordpress.com/